Capodopere în dialog (IV): Toulouse-Lautrec – Degas

Publicat în Dilema Veche nr. 868 din 26 noiembrie - 2 decembrie 2020
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg

Două insule, în marele arhipelag al desenului. Doi artiști pentru care gramatica artei se reduce la morfologia și sintaxa liniei pure. Îndrăgostit de Ingres și de Rafael, Degas pune neîncetat picturalul în custodia graficului, deosebindu-se, prin aceasta, de impresioniștii în ale căror expoziții „revoluționare” a fost mereu prezent… La rîndul lui, Toulouse-Lautrec, cu 30 de ani mai tînăr decît Degas, e unul dintre cei mai consecvenți admiratori ai săi. Și el e un împătimit al desenului. Dar, în limitele aceluiași idiom, Toulouse-Lautrec vorbește un alt dialect decît Degas. S-ar putea spune că el găsește infinite delicii în a vorbi argoul desenului, desenul pitoresc, al colțului de stradă și al mesei de cafenea, desenul, bogat în locuțiuni picante, al divertismentelor de tip Moulin Rouge… Degas, în schimb, cultivă desenul ca pe o limbă funciarmente cultă, ca pe un cod nobiliar, distins, bine supravegheat. Împrejurarea aceasta e, întrucîtva, paradoxală: Toulouse-Lautrec are o ascendență mai „sonoră” decît Degas, pe linia vanității sociale: e fiu de conte, dintr-o stirpe instalată în Languedoc încă de pe vremea lui Carol cel Mare. Interesul lui pentru cercurile plebee e interesul manifestat adesea de aristocrați pentru universul pestriț al vieții „de jos”… Toulouse-Lautrec pare să caute „periferia” ca pe un stimulent exotic, imperios necesar simțurilor sale hiper-rafinate. Odată intrat însă în societatea „profană” a Parisului, el trăiește transfigurarea bucuriei, a francheței în care dospește sămînța unei calde umanități. Toulouse-Lautrec nu e observatorul blazat al modelelor pe care le desenează. E prietenul lor. Și vorbește despre lumea lor ca un cetățean adoptat de ea și nu ca un explorator distant sau ca un vicios căutător de experiențe insolite: nu înregistrează ironic, nu consemnează glacial, ci înțelege și participă. Și e impresionant să constați cu cîtă tandră eleganță reușește artistul acesta, lovit de o grotescă infirmitate, să evite frigul pustiitor al singurătății. Boala care, de obicei, izolează devine, pentru Toulouse-Lautrec, un argument al comuniunii cu ceilalți și, de la o vreme, un filtru prin care pînă și zonele umbroase ale omenescului devin prizabile, străluminate de o prețioasă urmă a purității originare. Am semnalat, cu alt prilej, puterea lui Rembrandt de a consacra derizoriul, umilul, precaritatea. Toulouse-Lautrec merge pînă la a încerca să recupereze ceea ce, din unghiul moralei mic-burgheze, e blamabil, parazitar. Peste desenele sale, ca peste Parisul vremii sale, adastă o stranie aură de candoare. O candoare policromă, desigur, o candoare numită Folies Bergère, Moulin de la Galette, Nini-Patte-en-l’air sau La Goulue, dar nu mai puțin candoarea inimii simple, a lipsei de prejudecăți, a vieții care trece inocent și misterios peste toate, ca o mîngîiere, ca un zîmbet.

Mai sănătos biologic decît admiratorul său, Degas e mult mai puțin sociabil. Uneori, pare să frizeze mizantropia. A trăi nu e, pentru el, a intra în scenă, cum era pentru Toulouse-Lautrec, ci a contempla distant un spectacol exterior. Distant, dar susținut de o sclipitoare inteligență. Mai puțin interesat de substanța umană, cît de componenta strict estetică a lumii. Toulouse-Lautrec trăia cu voluptate. Degas savurează mental, cu un soi de amuzată curiozitate, priveliștea care i se oferă. Nu întîmplător, prietenul său Paul Valéry a vrut să-i dedice Monsieur Teste (ofertă refuzată – în mod defensiv, s-ar zice – de Edgar Degas).

Trecînd de la Toulouse-Lautrec la Degas, trecem de la spontaneitate la elaborare, de la frugalitatea stenogramei la calmul clasic al descrierii, de la linia-accent sau linia-interjecție la linia enunțiativă, linia-frază. Și unul, și celălalt erau fascinați de tema dansului. Dar Toulouse-Lautrec e interesat, în primul rînd, de dansul întrupat, de chipul pe care dansul îl poate căpăta cînd devine expresia unui destin individual. De fapt, dansatorul e mai important, pentru el, decît dansul în sine. Nu și pentru Degas, care meditează mai curînd asupra ființei dansului, înțeleasă în generalitatea ei diafană, în grația ei necorporală. Cineva dansează în lucrările lui Toulouse-Lautrec. Se dansează, impersonal, în cele ale lui Degas. Unul percepe dansul ca pe o prelungire naturală a ființei, în vreme ce, pentru celălalt, el este o prelungire culturală a ei. Între cei doi e, de fapt, diferența dintre dansul genuin, izbucnit vulcanic dintr-un preaplin lăuntric, și dansul cultivat, stilizat, „școlit” (și devenit, astfel, „coregrafie”). Diferența aceasta se precizează și dacă punem alături gustul pre-expresionist al lui Toulouse-Lautrec pentru vitalitatea burlescă a scenei de circ și gustul lui Degas pentru eleganța sportivă a curselor de cai, consemnate, uneori, ca niște adevărate reprezentații de balet.

Captivat de ceea ce vede, Toulouse-Lautrec expediază cu oarecare nonșalanță problemele de finisaj, de culoare sau de compoziție. Mare (și virtuoz) iubitor de simplificări și soluții rapide, el eșuează, cîteodată, în caricatură. Pe de altă parte, cu el începe – am putea spune – arta savant sintetică a afișului, de o monumentalitate comunicativă, amestec de arabesc vioi și mesaj expeditiv. Fapt e că Toulouse-Lautrec e dintre artiștii care, în timpul lucrului, privesc spre model, mai mult decît spre pînză. La Degas, raportul e răsturnat: ochii lui rămîn atașați operei sale, modelul fiind, nu o dată, pretext, „materie primă”. De aici aspectul mai „închis”, mai definitiv, al tablourilor sale și foarte complicata lor regie compozițională. Dar iată, totuși, excentrica punere în pagină a unei celebre lucrări de Degas („Absintul”), confruntată cu frontalitatea, ușor anodină, a unei lucrări asemănătoare semnate de Toulouse-Lautrec. Compoziția lui Degas, lăsînd loc, la prima vedere, instantaneului întîmplător, conferă scenei o notă de autenticitate, de imediatețe, de firesc, capabilă să concureze și chiar să umbrească spontaneitățile de mare maestru ale lui Toulouse-Lautrec. E o dovadă că, ori de cîte ori un artist întîlnește momentul de a-și da capodopera, el iese din raza de aproximare a definițiilor noastre. Nu mai poate fi comparat cu nimeni. Nici măcar cu el însuși…

Sursa imagini: wikimedia commons

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Imagini spectaculoase cu uriaşul pod de la Brăila după montarea tablierului metalic de 22.000 de tone FOTO
Marţi, 28 iunie, a fost montat ultimul dintre cele 86 de segmente de tablier metalic la podul suspendat de la Brăila, informează  CNAIR. Podul peste Dunăre de la Brăila va fi cel mai mare pod suspendat din România şi al treilea din Europa.
image
Primele imagini cu racheta rusească  X-22 care loveşte centrul comercial din Kremenciuk - VIDEO
Au apărut primele imagini cu racheta care loveşte centrul comercial din Kremenciuk. Este vorba despre o rachetă rusească X-22. În urma atacului de luni, cel puţin 18 persoane şi-au pierdut viaţa.
image
Sentinţă în cazul lui Andrei, băiatul de 13 ani omorât în bătaie pentru o fată, în centrul Mangaliei
În urmă cu doi ani, Andrei (13 ani) a fost bătut pe o stradă din Mangalia de un alt tânăr. La scurt timp, victima a murit.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.