„Calea lui Gorbaciov” și „calea lui Putin”

Publicat în Dilema Veche nr. 961 din 8 septembrie – 14 septembrie 2022
Frica lui Putin jpeg

A fost Mihail Gorbaciov (decedat săptămîna trecută) indispensabil pentru destrămarea imperiului sovietic și chiar pentru desființarea URSS în 1991? Sau, așa cum cred unii, URSS era în declin oricum, pierduse cursa economică, dar și militară cu Vestul și prăbușirea ar fi fost oricum inevitabilă – pe termen mai scurt sau mai lung? (Dar cît de lung?) E interesant că cei care au susținut sau susțin inevitabilitatea istoriei atît în general, cît și în cazurile particulare s-au dovedit de obicei incapabili să prezică întîmplările respective fie și cu cîțiva ani mai înainte. Agresiunea Rusiei în Ucraina de azi e un bun exemplu: retrospectiv, ea pare dictată de o forță restauraționistă care a acționat aproape fatal; și totuși, dacă nu Putin, ci un lider mai înțelept și mai pașnic ar fi fost la conducerea Rusiei, agresiunea putea să nu se fi produs. În general, retrospectiv, totul în istorie pare evident; prospectiv, avem mari dificultăți să înțelegem încotro va curge rîul istoriei chiar și peste o lună.

E adevărat că URSS și, în general, imperiul sovietic erau în declin economic, tehnologic și social. Gorbaciov a fost numit secretar general cu rolul de a le restaura. A încercat declanșînd glasnost și perestroika. Credea în realitatea socialismului „cu față umană” și multă vreme a rămas convins că proiectul comunist și cel democratic nu sînt funciarmente opuse. Credea și că relații normale cu Vestul nu pot decît încuraja dezvoltarea și progresul URSS. S-a înșelat: comunismul și democrația sînt incompatibile, iar imperiul, bazat pe ideologia comunistă, n-a putut face față influențelor occidentale. Eroarea lui („felix culpa”) a declanșat disoluția sistemului – a celui „extern” mai întîi (prăbușirea regimurilor din Europa de Est), apoi a celui „intern” – desființarea URSS.

image
Mihail Gorbaciov © wikimedia commons

Dar faptul că un om de felul lui Gorbaciov – care credea că violența de stat și militară nu sînt soluții pentru rezolvarea problemelor politice și naționale – a avut puterea supremă în URSS a fost, pînă la urmă, o simplă întîmplare. Ce-ar fi fost dacă la cîrma țării ar fi venit cu anticipație Putin – un Putin ceva mai vîrstnic sau un om ca Putin, crescut în cultura violentă a KGB-ului și decis să rezolve totul prin asasinat, măsuri represive și invadarea militară a vecinilor? În cel mai bun caz, imperiul s-ar fi menținut, fie și cu mari dificultăți economice; probabil că regimurile comuniste din Europa de Est ar fi rezistat, cu unele concesii, presiunii populare. Vestul ar fi respectat „zona de influență” sovietică și n-ar fi intervenit militar în țări care nu aparțineau de NATO și de UE. În cel mai rău caz, ar fi izbucnit războaie regionale, de felul celui de azi din Ucraina. Dar sistemul în ansamblu putea rezista în continuare, fie și decrepit. Dacă Coreea de Nord și Cuba – țări mici – au rezistat cu regimurile lor atîtea decenii, de ce n-ar fi reușit imensa URSS – e adevărat, tot mai rămasă în urmă, tot mai incapabilă să susțină cursa cu Vestul?

Sau poate că acel ipotetic lider sovietic ar fi semănat mai mult cu Deng Xiaoping, arhitectul capitalismului controlat din China. Ca și acesta, pe de o parte, ar fi zdrobit dintru început orice mișcări populare pentru libertate și ar fi suprimat violent, fără ezitare, orice tendințe naționale în periferiile imperiului; pe de altă parte, ar fi invitat capitalismul occidental să vină în Rusia ca să investească și în altceva în afara industriei extractive. Cineva ar putea obiecta că performanțele economice ale Chinei nu puteau să fi fost egalate de o țară cu o cultură total diferită precum Rusia. Nu știu. Ceea ce vreau să spun este că, cel puțin în anii aceia de cumpănă, rolul liderilor – sovietici, chinezi, dar și occidentali – a fost imens. Iar faptul că la cîrma imperiului sovietic s-a aflat un utopist care credea într-un tip nebulos de democrație socialistă și care, pe de altă parte, nu era dispus să folosească violența de stat fără limite, după modelul tradițional al aproape tuturor conducătorilor ruși și sovietici, a fost decisiv. Lumea și Europa au fost scutite de a vedea „calea lui Putin” încă de acum treizeci de ani. Le văd acum și se înfioară.

Mă gîndesc uneori că, de fapt, „calea lui Gorbaciov” a reprezentat marea excepție a istoriei, în timp ce „calea lui Putin” (violentă, represivă, resentimentară) e mai curînd regula, cel puțin în spațiul euro-asiatic. Dar poate că totul ține de perspectiva noastră măruntă: văzută sub specie aeterni,  ea, istoria, nu cunoaște nici reguli și, deci, nici excepții.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

rachetă balistică lansată de coreea de sud foto AFP jpg
Panică în Coreea de Sud după un test eșuat al unei rachete balistice
Eşecul unui test cu rachetă balistică a provocat panică într-un oraş de obicei liniştit din Coreea de Sud, după ce dispozitivul s-a izbit de sol şi a generat un incendiu puternic.
Pamela Popa profesor Teach for Romania FOTO arhiva personala (3) jpg
Profesoara care își formează elevii ca lideri și le crește stima de sine prin jocuri de rol. Îi duce și în țări din Europa
Pamela Alina Popa, profesor la o școală din județul Timiș, îi învață engleză pe elevii săi prin metode atipice, dar face cu ei și dezvoltare personală și le formează abilități care îi pregătesc pentru viața de adulți.
rege Charles jpg
La ce băuturi nu poate renunța regele Charles al III-lea
Regele Charles al III-lea are anumite tabieturi la care nu poate renunța. Astfel că, acesta consumă zilnic anumite băuturi.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.