Bătălia premiilor – cîteva comentarii amicale

Publicat în Dilema Veche nr. 576 din 26 februarie - 4 martie 2015
Avanpremieră jpeg

Săptămîna trecută, pe site-ul Contributors, dl Radu Vancu formulează o serie de observaţii cu privire la un articol al meu din

Remarc, mai întîi, că observaţiile cu pricina sînt ambalate civilizat, fără paraponul de primă instanţă al „răfuielilor“ curente. Dl Vancu îmi pune şi cîteva întrebări. Cu titlu de răspuns, îmi voi îngădui, la rîndul meu, cîteva comentarii. 

Mai întîi, mi se pare şi mie trist că marea insurecţie legată de premiul acordat lui Gabriel Chifu anul acesta a devenit „cel mai intens eveniment din lumea literară autohtonă“ (citat R. Vancu). E, tot în termenii dlui Vancu, o dovadă că lumea literară autohtonă e „sărăcuţă“ şi „parohială“. În condiţii normale, un eveniment literar „intens“ înseamnă o carte excepţională (sau măcar semnificativă), revelaţia unui nume nou, vreun succes marcant al scriitorimii române pe piaţa de carte a lumii. Noi însă ne simţim mai bine în stilistica „marii trăncăneli“: se luptă „periferia“ (nedreptăţită) cu „centrul“ (tiranic), junimea cu bătrînii, băieţii buni şi principiali cu băieţii răi şi neprincipiali. (Foarte simpatic rezumatul parodic al lui Marius Chivu din numărul anterior al

). Asta e! Simţim enorm şi vedem monstruos! 

D l Vancu îmi explică, mie şi altora ca mine, în ce mod încercarea noastră de a-l apăra pe Nicolae Manolescu e inadecvată. Nimeni – dintre semnatarii „manifestului“ care îl vizează pe preşedintele USR – nu pune la îndoială calităţile lui profesionale. E vorba doar de „morală“, de manipulare, vicii de procedură, minciună. Pe de altă parte, dl Vancu însuşi recunoaşte, pe forumul articolului său, că „miza e mult mai mare“: semnatarii protestului au în minte o „reformă generală a Uniunii Scriitoriilor din România“. Aha! Carevasăzică, chestia cu Chifu e doar un pretext, un semnal de alarmă, scînteia care urmează să se transforme în baricadă. În acest caz, lucrurile se complică niţel. Iar răspunsul meu pentru dl Vancu sună astfel: 

a) Nu sînt, evident, solidar cu măsluirea unui vot (dacă toţi membrii juriului o recunosc negru pe alb), nu sînt de acord cu minciuna, oportunismul, retorsiunea injurioasă, folosirea unei instituţii în beneficiu personal. Dar, dacă situaţia e gravisimă, atunci lucrurile trebuie gîndite mai calm, valorificînd tocmai „principiile“ încălcate, statutul, regulile, transparenţa şi, vai, opinia majoritară. Uniunea Scriitorilor are, din cîte am înţeles, vreo 2400 de membri. Nici 30, nici 60, nici 90 de semnături pe o scrisoare nu pot tranşa „criza“ într-o direcţie sau alta. Trebuie convocată, mai curînd, o adunare generală, care să dezbată cu limpezime, fără presiuni partizane, ceea ce este de dezbătut. Nu cunosc regulamentul Uniunii (nu sînt şi n-am fost niciodată un membru foarte „implicat“ al ei), dar bănuiesc că există modalităţi de consultare largă a tuturor, cînd e vorba de o problemă esenţială. „Reforma“ poate porni de la o anumită iritare de grup, dar nu se poate reduce la asta. Deocamdată, Nicolae Manolescu a fost ales – statutar, din cîte ştiu – de toate filialele Uniunii. Nimeni n-a contestat rezultatul votului. Vrem un nou referendum? Să-l propunem. Şi, dacă se poate, invocînd şi alte argumente decît eroarea circumstanţială a unui premiu discutabil. 

b) Îmi amintesc, domnule Vancu, de un text al dvs. de-acum doi ani (vezi site-ul

din 14 februarie 2013) în care vă răfuiaţi, legitim, cu mica răzmeriţă de la

din Cluj (varianta Arman). Îl apăraţi, între alţii, pe Nicolae Manolescu (cel care, între noi fie vorba, l-a debutat pe Claudiu Komartin la

) şi taxaţi nemilos enormităţile „sectanţilor“ ardeleni ca fiind echivalente barbare ale lozincii de tristă memorie „Moarte intelectualilor!“. Vă sfătuiesc să regăsiţi ceva din buna nervozitate a acelui text şi să o practicaţi cît de cît echidistant şi în litigiul de-acum. Eu nu am sărit să-l apăr pe cel „lapidat“ de semnatarii protestului anti-Chifu. Problema mea sînt cei care dau cu piatra. Nu toţi – dintre cei pe care îi cunosc cît de cît – stau atît de bine cu ceea ce numeaţi, în textul din 2013, „nervul moral“.  Sînt, în genere, suspicios (cu argumente pe care le-am livrat într-o carte mai veche) faţă de oricine îşi arogă „competenţa morală“. Nu pot să dau de pămînt cu Manolescu, apelînd cald, ca la o autoritate, la harnicul activist Ovidiu Şimonca. Nu cred în „puritatea“ morală a unora dintre „insurgenţi“ şi socotesc că ghiveciul uman nu face bine cauzei. Şi nu, nu sînt de acord că o coincidenţă de opinie între oameni de convingeri diferite (sau chiar opuse) poate fi o garanţie de „obiectivitate“. Unanimitatea de moment a antipatiei, a resentimentului, a urii nu e niciodată „obiectivă“. Sigur că, aşa cum sugeraţi, nu orice reflex critic e „oftică pubertară“. Dacă eu spun: „Domnul Manolescu predică libertatea de expresie şi nu o practică“, asta nu e „oftică pubertară“. E o constatare rece. Altceva e solidaritatea ofensivă a unui grup de colegi care suspectează un juriu de felonie şi demolează un premiu de breaslă. Şi încă ceva. Nu e de nivelul dvs., domnule Vancu, să-mi atrageţi atenţia că Eminescu e mai bun ca Alecsandri şi Arghezi mai bun ca Anghel, pentru că Eminescu şi Arghezi n-au fost doar „contemplativi“, ci şi „activi“! Trec peste faptul că creativitatea nu e în opoziţie cu fapta, ci din contra. Imaginea poetului (şi a intelectualului în genere) somnolent, inadaptat, abstras e şablonardă şi naivă. Pe de altă parte, Arghezi a dat-o frecvent în bară tocmai cînd s-a decis să se „angajeze“. Iar publicistul Eminescu e una şi poetul e alta. 

În fine, am vorbit prea mult despre patetice futilităţi. În ce mă priveşte, anunţ definitiva mea retragere din această dispută. La vîrsta mea, există alte priorităţi şi urgenţe... în orice caz, nu bătaia pe funcţii şi pe premii. De altfel, şi la alte vîrste, am fost intens fericit să plec, prin demisie, din toate „demnităţile“ care mi-au căzut în poală. Revenirea la treaba proprie (dacă ea există), la singurătatea fertilă a atelierului e, pentru cine are, cît de cît, simţul deşertăciunii, un pas euforizant. Îl recomand.   

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

Hadis Najafi Foto Profimedia
O tânără împușcată de șase ori în timpul protestelor din Iran devine un nou simbol al sfidării VIDEO
Najafi a fost împușcată de șase ori și ucisă miercuri în orașul Karaj de către forțele de securitate iraniene, fiind rănită în abdomen, gât, inimă și mână.
WhatsApp Image 2022 09 27 at 17 13 33 jpeg
Șoferii vor fi trași pe dreapta și luați la întrebări, în ziua de 28 septembrie. Despre ce este vorba
În 28 septembrie, șoferii care vor circula pe mai multe drumuri naționale, expres și autostrăzi din România vor fi opriți pentru anchete rutiere pe care le desfășoară CNAIR.
Camera Deputatilor vot FOTO Inquam Photos
Salariile aleșilor locali, mărite de Parlament
Parlamentul a adoptat proiectul de lege prin care sunt mărite salariile aleșilor locali cu 10% de la 1 noiembrie 2022. Prin urmare, vor fi crescute lefurile primarilor, viceprimarilor și șefilor de CJ.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.