A.P. Cehov, Trei surori,
"ANDREI: O! Unde sînt zilele de odinioară! Cînd prezentul şi viitorul erau luminate de speranţe! De ce oare devenim atît de goi, de cenuşii, atît de trîndavi, nepăsători, netrebnici şi nenorociţi cînd începem să trăim?!... Iată! Oraşul acesta are două sute de ani şi o sută de mii de locuitori... şi nu e nici unul care să nu semene cu ceilalţi! Nici în trecut şi nici în vremurile noastre nu s-a ivit printre ei vreun mare înfăptuitor, un cărturar, un pictor sau vreun om cît de puţin însemnat, care să stîrnească invidia sau dorinţa fierbinte de a-i semăna! Nu fac decît să bea şi să mănînce, să doarmă şi pînă la urmă să moară! Apoi se nasc alţii care... trăiesc la fel! Ca să nu se tîmpească de plictiseală, se distrează clevetind, îşi umplu viaţa cu jocurile de cărţi şi cu băutura, cu judecăţi fără rost. Nevestele îşi înşeală bărbaţii, iar aceştia mint, prefăcîndu-se că nu ştiu şi nu aud nimic... O educaţie grosolană otrăveşte sufletul copiilor, înăbuşind în ei orice scînteie divină. Aşa cresc, devenind nişte cadavre ce seamănă între ele, tot atît de jalnici ca şi părinţii lor... (şi arătînd cu degetul spre copilul pe care îl are în faţa lui, în cărucior): şi tu vei fi la fel!!!" A.P. Cehov, Trei surori, 1900
