Amorul grec

Publicat în Dilema Veche nr. 899 din 1 – 7 iulie 2021
Frica lui Putin jpeg

Acceptau grecii în epoca clasică homosexualitatea (deopotrivă masculină și feminină)? Fără îndoială că da, cel puțin într-o măsură mult mai mare decît civilizația iudeo-creștină care i-a urmat. Totuși, forma în care o acceptau ar fi fost astăzi respinsă, ba chiar condamnată vehement. În fapt, în Atena clasică (de unde avem informații destul de extinse) și mai ales în rîndul claselor medii și avute, ceea ce se accepta și chiar se încuraja era pederastia, adică o relație homoerotică între un bărbat matur (numit erastes, adică „îndrăgostit”) și un adolescent în vîrstă de 12-17 ani (numit eromenos sau paidika, adică „iubit” sau „drăguț”). Evident, primul era „activ” în relație, iar al doilea se considera că trebuie să fie „pasiv” și să se comporte ca atare. Primul arăta toate semnele pasiunii: scria epistole înflăcărate, făcea jurăminte, dăruia cadouri scumpe, ba chiar ajungea să doarmă pe pragul iubitului, numai ca să obțină favoruri sexuale de la acesta. În schimb, iubitul se cuvenea să se poarte reținut cel puțin în public, chiar rece, „feciorelnic”, în cazul lui exteriorizarea pasiunii fiind considerată indecentă.

N-am spus încă lucrul esențial: în schimbul favorurilor sexuale pe care le acorda, „drăguțul” căpăta educație și susținerea pentru viitoarea sa inserție socială. Cu alte cuvinte, mai vîrstnicul partener era învățătorul junelui – într-o artă, în călărie, în muzică, în complicațiile politicii și, dacă era cazul, în filozofie sau ceea ce numeau ei astfel. Nu exista în epoca clasică un sistem de învățămînt instituționalizat echivalent gimnaziului sau liceului, astfel încît tot ceea ce un tînăr învăța venea de la un maestru personal, care nu o dată era și partenerul lui de pat. Abia în secolul IV apar instituții organizate de învățămînt superior, precum Academia lui Platon, Liceul lui Aristotel sau Școala de retorică a lui Isocrate.) După 18 ani, tînărul devenea major din punct de vedere cetățenesc (era înscris în listele electorale, ca să spunem așa), își făcea stagiul militar, după care vechea relație, în general, înceta. Se aștepta ca el să se căsătorească și să facă copii, deși la Atena nu era o obligație. Căsătoriile erau în general încheiate pentru considerente practice, de avere și status, iar relația dintre soți (inegalitară) era arareori întemeiată pe dragoste. (Dovadă menționarea excepțiilor, cum a fost relația dintre Pericle și cea de-a doua soție a lui, celebra Aspasia din Milet.) Știm – deși date sînt puține – că existau relații homosexuale asemănătoare și printre unele femei: poate celebrul „pension” de fete al lui Sappho din Lesbos (de unde termenul „lesbiene”), deși pare destul de clar că poeta, educatoarea fetelor, era bisexuală. La Atena exista și un termen pentru astfel de femei: hetairistriai – ceea ce s-ar traduce prin „cele care se însoțesc”.

Continuarea vechii relații din adolescență după vîrsta maturității era rău văzută, mai ales că ea presupunea ca un bărbat matur să-și continue rolul pasiv, „non-viril”, convenabil doar adolescentului. Existau totuși astfel de cupluri, care perpetuau vechea relație de-a lungul anilor, dar comedia antică îi ironiza pe bărbații care se complăceau în roluri de „femei”, deși aveau barbă și depășiseră de mult adolescența. În schimb, nimic nu-l oprea pe respectivul bărbat să curteze la rîndul lui un adolescent frumos și era încurajat social s-o facă.

Trebuie să subliniem, pe de o parte, asimetria relației, în care cei doi parteneri joacă roluri diferite și cumva complementare. Pe de altă parte – și e esențial –, productivitatea culturală și socială a ei. Uriașa explozie de creativitate literară, artistică, politică și filozofico-științifică din secolele V-IV – pe seama căreia Europa a trăit cultural peste două milenii – nu poate fi nici explicată complet, nici interpretată corect fără a integra la locul potrivit „amorul grec”. Căci ceea ce a avut fecund această relație pederastică, în mod particular sub raport cultural, a fost capacitatea de „sublimare”: desprinsă de imperative economice (căsătoria) și biologice (facerea de copii), centrată pe reproducerea nu a speciei și neamului, ci a valorilor culturale, ea putea lansa ușor idealismul și imaginația tînărului: asimilată odată cu iubirea, învățătura de oricare fel se colora afectiv și modela profund interiorul omului, nefiind numai o dexteritate mentală exterioară și nerelaționată cu sinele cel mai adînc. Iubirea trăită direct și nemijlocit inspira la lucruri, gînduri și spuse extraordinare, ale căror urme minunate le mai vedem și astăzi prin muzee, dar care mai ales trăiesc încă în sedimentele de bază ale culturii europene. „Naștere în frumusețe (tokos en kalo), deopotrivă privitoare la trup și la suflet”, denumește cvintesențial Platon, în Banchetul (prin intermediul straniei preotese din Mantineea, Diotima), această fecunditate culturală uluitoare.

Paradoxul este însă că, în pofida acestor sedimente de bază, dacă personajele din Banchetul (inclusiv Socrate și Diotima) și-ar expune opiniile în zilele noastre, acestea ar fi considerate „incorecte politic” de toată lumea: conservatorii le-ar reproșa homosexualitatea, ba chiar „propaganda” în favoarea ei, feministele s-ar indigna din cauza misoginiei expuse cu franchețe, democrații ar fi supărați pentru simpatia față de Alcibiade, criticii literari pentru desconsiderarea poeților. Și, în plus, toți, într-o voce, ar condamna aspru preocuparea pentru seducerea minorilor și nici că le-ar păsa de justificări de tipul „tokos en kalo”. De fapt, dacă reuniunea și discursurile din Banchetul ar avea loc în zilele noastre într-o țară europeană (unde bibliotecile sînt încă pline de operele lui Platon și ale altor gînditori și scriitori greci), peste toți cei de acolo mai că ar da buzna poliția.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Avertizări de caniculă şi vijelii pentru toată ţara. Unde se vor înregistra fenomene extreme: harta regiunilor afectate
Avertizări de Cod Portocaliu şi Cod Galben de ploi torenţiale, vijelii şi grindină au fost emise marţi, 5 iulie, pentru mai multe judeţe din ţară.
image
Atacul rechinilor. Ce spun biologii marini despre cazul turistei românce ucise în Marea Roşie a Egiptului
Periodic, rechinii atacă turiştii în Marea Roşie. Ultima victimă este o româncă de 40 de ani din Suceava. Aceasta nu a avut nicio şansă în faţa Marelui Alb care la doar 600 de metri distanţă mai ucisese o turistă din Austria.
image
Cum se vor impozita imobilele şi care este baza de calcul pentru contribuţiile la pensii şi sănătate
Modificările Codului Fiscal prevăd, printre altele, şi modificări ale modului de calcul pentru plata imobilelor, dar şi a bazei de calcul pentru contribuţiile la sănătate şi pensii.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.