Afaceri și cultură

Publicat în Dilema Veche nr. 916 din 28 octombrie – 3 noiembrie 2021
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg

În inventarul ideilor primite de-a gata (cum ar spune Flaubert) apare frecvent tema rupturii structurale dintre activitățile lucrative („afaceri”) și cele ale gratuității, ale „finalității fără scop” (cultură). Una e să trăiești rentabil, „să faci bani”, alta e să produci „finețuri” ornamentale, greu de valorificat materialmente. Pînă la un punct, această distincție e valabilă. E vorba de două tipuri de „meserii”, în egală măsură utile, dar caracterizate prin proceduri, scopuri și ecouri publice greu de comparat. Pe de altă parte, hotarul dintre cele două domenii nu poate și nu trebuie tranșat radical. Nu există doar artiști și intelectuali săraci, marginali, trăind din mila unei clientele imprevizibile. Unii se descurcă binișor și din punct de vedere comercial și au îndemînări fertile ca promotori ai propriei creativități. La fel, nu există doar oameni de afaceri zidiți pe viață în interesele lor financiare și mereu stigmatizați ca venali (în contrast cu „angelicii” din cultură...). Unii au pasiuni colaterale, hobby-uri ludice, generozități din specia mecenatului dezinteresat. Diferența dintre cele două „specii” apare, cu o anumită evidență, cînd e vorba de notorietate. Primim mai curînd informații despre succesul de piață al unor „culturali” decît despre investițiile discrete ale unor oameni de afaceri care asumă (fără beneficii imediate) rolul de sponsori ai vieții spirituale. E motivul pentru care îmi fac o datorie din a semnala admirativ cîteva exemple de „spirite pragmatice”, care înțeleg importanța întreprinderilor artistice și intelectuale din mediul în care trăiesc și, chiar nesolicitați, iau decizia de a pune umărul la subzistența lor. Uneori o fac din pură simpatie pentru artă, carte, idei, îndeletniciri spirituale cu bătaie lungă, alteori dintr-un impresionant simț al datoriei comunitare față de valori care ne pot defini în imediat, dar și pe termen lung.

Evident, nu voi livra o listă completă a binefăcătorilor. Voi semnala doar cîteva nume pe care am avut șansa și ocazia să le percep mai de-aproape. Iată, de pildă, cei doi frați, Dragoș și Adrian Pavăl, care au înființat compania Dedeman, al cărei succes managerial n-a fost afectat nici de criză, nici de nume mari ale concurenței europene. Dimpotrivă. Au avut inițiativa unor investiții esențiale în sport, teatru, muzeistică, învățămînt, cercetare etc. O fac cu grație, fără nevoie de aplauze, fără autopromovări cochete.

Îmi face plăcere să aduc în scenă și numele unei doamne, Anca Vlad, întemeietoarea grupului de companii Fildas, din care face parte, între altele, binecunoscutul lanț de farmacii „Catena”. Dar doamna Vlad nu se ocupă doar de sănătatea publică, ci și de propriile voluptăți estetice, împărtășite, expert, cu toți amatorii de artă interesați. Are o excepțională colecție de artă plastică și a construit o fundație (Fildas Art) care organizează expoziții de pictură, sculptură și ceramică, susține anual Atelierul Internațional de Creație de la Eforie, tipărește albume și cataloage de artă și găzduiește lunar, la Galeria Senso, manifestari culturale diverse (vernisaje, lansări de carte. dezbateri). Pe scurt, doamna Vlad reușește, de o bună bucată de vreme, ceea ce instituții acreditate ale statului au dificultăți să demareze și să întrețină...

Nu dintr-o simplă cochetărie „politic corectă”, adaug și numele unei alte doamne, a cărei performanță culturală e unică: doamna Lavinia Huidan Spandonide. Ca „om de afaceri”, dînsa (ajutată de cei doi fii ai ei) controlează compania EIT Forum Auto, prin care firma Volvo își distribuie produsele în România. Dar doamna Huidan face multe alte lucruri. Cel mai spectaculos este proiectul Editurii Spandugino, singura editură, din cîte cunosc, pentru care criteriul „vandabilității” produselor sale e neesențial. În condiții tipografice excepționale, apar cărți semnate de autori prestigioși, nu neapărat „vedete” de librărie, dar cercetători și scriitori de elită, ale căror contribuții ar avea încă de așteptat spre a fi publicate de instituțiile de profil care, însă, nu pot relativiza fără riscuri criteriul strict comercial. Doamna Spandonide e un exemplu (rar) de cititor pasionat, care însă nu se bucură de pasiunea proprie dacă nu „dă de citit” și altora...

Lista poate fi mai lungă decît credeam la început. Țin să-l amintesc și pe dl Mihai Staicu, acţionarul majoritar al companiei bucureştene AD Auto Total (finanțator, de pildă, între altele, al unui concurs de desen și pictură pentru copii între 6 și 14 ani) și pe domnii Sacha Dragic (gata să sară prompt în ajutor cînd o instituție de cultură intră în criză), Mihai George Popa (de la corporația Eon România, din domeniul energetic) sau dl Michael Bulzan, patronul grupului West Arad.

Cum se vede, nu e vorba de pure „excepții”. E vorba de o întreagă categorie de oameni, datorită cărora între „afaceri” și „cultură” nu există fractură, ci complementaritate. Și poate nu întîmplător dl Florin Pogonaru, președintele Asociației Oamenilor de Afaceri din România, s-a dovedit el însuși întruparea unei deschideri ieșite din comun spre domenii aflate dincolo de orizontul strict al activității de business care, de altfel, include, prin definiție, o subtilă combinație de „profit” și „non-profit”.

P.S. Cunoscînd unele reflexe mentale al ambianței autohtone, știu că textul de mai sus va putea fi interpretat ori ca „cerșetorie”, ori ca recompensă omagială pentru servicii deja livrate. (Cînd, cu ani în urmă, încîntat de prestația restaurantului Zexe, am scris, în Dilema, un articol laudativ, pe „piața” comentariilor a apărut rapid ideea că, pentru textul meu, mănînc pe gratis la restaurantul cu pricina. Nu era adevărat, după cum nici acum nu e adevărat că am scris ce-am scris cu gîndul la profit, chiar dacă, într-un moment sau altul, m-am putut intersecta avantajos, dar nu în folos propriu, cu una sau alta dintre personalitățile amintite...)

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Singurul om politic român pe care un reputat istoric il consideră cu adevărat patriot. „Mă uit la Simion ca la un dulap”
Istoricul Doru Radosav, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai, a vorbit despre omul politic român care este, în opinia sa, singurul despre care se poate spune fără nicio ezitare că a fost un adevărat patriot, dar și despre ce pot face politicienii de azi ca să-i calce pe urme.
image
Românul Sebastian Stan, în pielea lui Donald Trump. Încep filmările pentru „The Apprentice”, despre ascensiunea fostului președinte american
Actorul de origine română, Sebastian Stan, va interpreta rolul tânărului Donald Trump în noua producție cinematografică "The Apprentice", în regia lui Ali Abbasi.
image
Exploziile care au cutremurat orașele Văii Jiului. Cum s-a produs catastrofa din Mina Livezeni, în 1980
Miercuri, 29 noiembrie, s-au împlinit 43 de ani de la catastrofa din Mina Livezeni, unde o explozie produsă de gazele din mină a ucis peste 50 de oameni. Victimele tragediei au fost comemorate

HIstoria.ro

image
Muzica elitelor otomane
Muzica clasică otomană reprezintă o muzică orientală cultă, una a elitelor, practicată la Curtea sultanului otoman, cu diferite ocazii. Ea apare ca muzică de Curte a conducătorilor politici din Orientul Apropiat și Mijlociu, fiind o muzică echivalentă a muzicii simfonice din vestul Europei.
image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.
image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.