A sta la televizor

Publicat în Dilema Veche nr. 917 din 4 – 10 noiembrie 2021
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg

Textul de mai jos a fost scris cu mulți ani în urmă, într-un moment de plictiseală, dezamăgire și teamă, mereu întreținut de canalele televiziunii autohtone. Transformarea unor mediocrități în vedete, tupeul autoritar al unor moderatori, care invită în studiouri figuri „reprezentative“ ale vieții publice, dar mai degrabă pentru a-i zgîndări și a le ține conferințe decît pentru a-i asculta, pofta de rating pendulînd între bășcălie și apocalipsă, transferul gazetăriei din sfera informației și a investigației în aceea a circului, a caftului fără riscuri, a partizanatului previzibil, a judecății gata făcute, cunoașterea precară a limbii române, prostul gust generalizat (implicînd prezența cvasi-permanentă în studiouri a unor invitați și invitate cu maniere de periferie și CV-uri în care se amestecă mondenități dubioase cu absența oricăror isprăvi consistente – toate acestea și altele de același fel par să se fi întețit în vremea din urmă. Căutăm vinovați pentru toate relele la Președinție, la Guvern, în Parlament, dar nu prea punem pe listă și contribuția pe care și presa, la rîndul ei, o are în generalizarea confuziei, a tensiunii sociale, a eșecului pedagogic... Știu: voi fi taxat prompt drept un inamic al libertății presei. Știu: există și excepții, nu trebuie stigmatizată o întreagă breaslă pentru derapajele ei colaterale (chiar dacă frecvente și cu tendință de generalizare). Dar nici nu putem ține sub preș riscul crescînd al unui „profesionalism“ plin de fisuri, de natură să primejduiască rațiunea individuală și viața comunitară. De aceea, reiau acest vechi text, cu unele readaptări actuale.

Nu toată lumea „stă“ la televizor. Unii se uită la două-trei emisiuni şi apoi pleacă. Cu alte cuvinte, unii încasează tot, alţii aleg. Din punctul meu de vedere, exponenţii celei de a doua categorii sînt publicul adevărat, publicul preţios, care trebuie avut în vedere de posturile serioase. Nu a face rating ar trebui să conteze, ci a fi pe lista de opţiuni constante a unui public selectiv, exigent, degustător. Dar aşa cum există lectura-viciu, ai cărei împătimiţi devorează tot, fără discernămînt şi fără reflecție, aşa cum există erotismul vicios, sminteala digitalizării paranoice, există şi telespectatori vicioşi, care stau dinaintea micului (dar suveranului) ecran cu orele, de la buletinul de ştiri pînă la incontinenţele nocturne ale cîte unui grup de cuconițe certărețe („reality shows“...), ale unor „analiști“ care nu obosesc niciodată de ei înșiși sau ale unor invitați și invitate, aduși (aduse) prin studiouri strict de dragul scandalului... Cei care nu se satură de asemenea prezențe nebuloase constituie, după mine, falsul public de televiziune, publicul vegetal, vag nevrotic, inerțial. Dar mă tem, uneori, că el tinde să devină publicul „de bază“, publicul „statistic“. Prin urmare, la el se gîndesc constructorii de programe, el decide ce „se dă“, el garantează succesul sau căderea. Într-un anumit sens, tema tuturor posturilor de televiziune pare să fie următoarea: cum să facem ca aceia care stau şase ceasuri pe zi la televizor să stea opt sau măcar să nu coboare la cinci. Avem un public pasiv? Să-l facem şi mai pasiv. Avem un public leneş? Să-l facem inert. Să avem doar grijă ca, atunci cînd aţipeşte de tot, să-l scuturăm abil cu ceva „tare“, „breaking“, atît cît să întredeschidă pleoapa. Ideal e telespectatorul imobil, cel care face din fotoliul propriu centrul tuturor activităţilor domestice: mănîncă la televizor, doarme la televizor, se ceartă la televizor ş.a.m.d.

Spunem „a sta la televizor“ şi nu mai percepem subtextul de paralizie al acestei îndeletniciri. E „consum“ în varianta lui cea mai statică, mai placid „receptivă“, mai tîmpă. La teatru sau la cinema trebuie „să te duci“, „să mergi“. Imperativul lecturii e: „Ia şi citeşte!“ („Tolle, lege!“). Există, e drept, „a sta de vorbă“ sau „a sta pe gînduri“. Dar în ambele cazuri e vorba de condiţia preliminară a unui act. A sta de vorbă e a intra în mişcarea dialogului, a schimbului de idei şi, eventual, a contradicţiei. A sta pe gînduri e a bloca orice agitaţie exterioară, pentru a da frîu liber dinamismului, plin de tensiune şi de neprevăzut, al reflexivităţii. A sta, însă, la televizor e, pur şi simplu, a sta, a-ţi diminua maximal prezenţa, a te abandona unui confort fără arderi, fără investiţie personală, fără riscuri. Pasivitatea e reduplicată, adesea, şi printr-o altă „figură“ a inacţiunii: „stai şi te uiţi“. Faţă de „a privi“, care implică atenţie, in-specţie, ofensivă sfredelitoare, „a te uita“ e dezangajant şi flasc. A te uita e, tocmai, a te abţine să intervii, a refuza să participi, a sta deoparte, pe scurt, a nu face. În cel mai bun caz, a bombăni idiosincratic, autocomplezent.  „Te uiţi şi cîştigi!“ suna, acum cîtva timp, un slogan TV. Cu implicaţia: „Cîştigi fără să faci nimic!“. Te bucuri de voluptatea de-mobilizării. De fapt, „cîştigul“ nu e, în acest caz, decît strict un fel de a nu pierde, un exercițiu de somnolență. Nu pierzi energie, nu pierzi ceea ce se pierde, de regulă, atunci cînd pui umărul, cînd intri în joc. Eşti pacientul unui cîştig prin absenţă.

O singură „mişcare“ e încurajată de statul la televizor: cea mijlocită de telecomandă. O invenţie genială pentru a combina somnolenţa cu nerăbdarea. Stai şi alergi! Posibilitatea de a tatona indefinit devine incapacitate de a te fixa. Te uiţi şi nu vezi. Te uiţi cu degetele, ca într-un suprarealist exerciţiu de lectură Braille. Televizorul se întoarce, paradoxal, împotriva lui însuşi: toate programele devin simultane şi sucombă, ca amestecul tuturor culorilor, într-un gri mat.

Telemania e, între altele, şi un antrenament perfid pentru demisia civică: un mod de a lipsi din spaţiul cetăţii. Dar ăsta e un alt subiect. Deocamdată, mă duc să stau puţin la televizor.

P.S. Mi se spune că pe un site foarte activ a apărut știrea că am făcut COVID după a treia doză de vaccin. E fals. Am făcut o formă ușoară după rapelul primei doze. Și n-am trecut, din acest motiv, în tabăra dnei Șoșoacă... Dacă nu eram deja vaccinat făceam o formă mult mai gravă. Îmi cer scuze celor prezenți printre comentatorii știrii false, dezamăgiți că sînt încă în viață.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

INSTANT GRINDEANU PSD INTERIMAR 007INQUAM Photos Malina Norocea jpg
Grindeanu nu-și dorește „parteneriate care să dureze şase luni şi apoi PSD să nu mai fie parte a unei eventuale majorităţi”
Sorin Grindeanu, președintele interimar al PSD, a declarat sâmbătă, 31 mai, faptul că nu își dorește „parteneriate care să dureze şase luni” şi apoi, prin eventuale jocuri în Parlament, PSD să nu mai fie parte a unei eventuale majorităţi.
Sorin Grindeanu FOTO Mediafax
Grindeanu nu exclude o candidatură a Gabrielei Firea la Primăria Capitalei. Ce spune despre Drulă
Preşedintele interimar al PSD, Sorin Grindeanu, a afirmat că Gabriela Firea este preşedintele PSD Bucureşti şi că este normal să fie consultată atunci când vine vorba despre candidaturi pentru Primăria Capitalei.
cristiano ronaldo jpeg
Copii care se joacă - xilofon FOTO Shutterstock
Cea mai importantă abilitate pe care să o învețe copilul tău: îl va ajuta să aibă succes „în aproape orice”
Un consultant în leadership care studiază psihologia la locul de muncă a petrecut 30 de ani lucrând cu persoane cu performanțe ridicate din toate industriile.
Bodo de la Proconsul
Scandal uriaș în muzica românească. Bodo îl acuză de fraudă pe fostul impresar al trupei Proconsul: „Suntem în litigiu cu domnia sa”
Bodo, solistul trupei Proconsul, lansează acuzații grave la adresa fostului manager al formației, Iulian Stoica. Artistul susține că trupa este victima unei tentative de fraudă, orchestrată de fostul impresar. Într-un mesaj publicat pe rețelele de socializare, fostul ginere al lui Traian Băsescu tra
Captură de ecran din 2025 05 31 la 12 25 58 png
Cum să împiedici păsările să-și facă cuib în curtea sau pe lângă casa ta. Trebuie să montezi ceva!
Pe măsură ce înaintăm în perioada caldă a anului, nu vom începe să ne confruntăm numai cu temperaturi ridicate și insecte supărătoare.
Aglomerație la stația de metrou Unirii - oameni care urca pe scări FOTO Shutterstock
Un exercițiu pe care îl faci zilnic are efecte surprinzătoare asupra sănătății
Urcatul scărilor, deși pare un gest banal pe care îl facem zilnic, poate aduce beneficii atât sănătății fizice, cât și celei psihice.
rusia atacuri jpg
Val de atacuri cu drone și rachete lansat de Rusia asupra Ucrainei, în pragul unor presupuse negocieri de pace la Istanbul
Rusia a lansat în noaptea de vineri spre sâmbătă un atac masiv asupra Ucrainei, utilizând 114 drone și rachete, cu doar câteva zile înaintea unor discuții de pace anunțate de Moscova pentru luni, la Istanbul – discuții la care Kievul nu a confirmat încă participarea, scrie Kyiv Post.
cernobil colaj pexels jpg
Cum s-a produs accidentul de la Cernobîl, în urmă cu 39 de ani: „Nu exista nicio cale de salvare”
Pe 26 aprilie 2025, s-au împlinit 39 de ani de la cel mai grav accident nuclear din istorie: explozia reactorului 4 al centralei de la Cernobîl. Tragedia a devenit un exemplu elocvent despre eșecul unui stat în a-și proteja cetățenii în fața unei crize majore.