A schimba lumea

Publicat în Dilema Veche nr. 852 din 6 - 12 august 2020
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg

De ceva vreme, lumea trăiește un reviriment al spiritului „revoluționar”, cu manifestări care, din punctul meu de vedere, pendulează între ideologie radicală (demolatoare de statui), monotonie stîngistă (riscînd să stîrnească indezirabile reacții de extremă dreaptă) și schematism „reformator”, fără substanță reală. Răzmerița fudulă, tapajul stradal, lozincăraia obosită au devenit, pentru mulți, o vocație, o mîndră trebăluială „civică”, un mod de a-și da importanță și de a-și inventa un sens de viață. În acest context, reiau un text scris acum vreo cinci ani, bucuros să mă recomand ca un consecvent contrarevoluționar…

                       

La o anumită vîrstă, a dori să schimbi lumea e, în mod natural, un proiect de viață. Ești tînăr, gata de gesturi și fapte mari, plin de energie și de încredere în puterile și în soarta ta. Vrei să schimbi lumea, pentru că simți nevoia să dai un sens existenței tale, să te distingi ca purtător de faclă, ca misionar al noului, al „mai bine”-lui, al echității și fericirii universale. E frumos, e aproape inevitabil, e candid… Pasiunea „angajării” e, în anii de ucenicie existențială, mai mult decît legitimă: ea implică o generoasă înclinație de a te dedica unei „cauze”, de a fi solidar cu „generația” ta și de a te simți responsabil față de strîmbătățile lumii. Cum să amendezi o atît de nobilă inflamație sufletească?

E, totuși, rezonabil (dar în ce măsură poți cere unui tînăr să fie „rezonabil”?) să fii prevenit și asupra cîtorva riscuri ale entuziasmului tău auroral. O oarecare inflație a eului joacă întotdeauna un rol, precum și o anumită pripă ideologică, dublată de precaritatea mijloacelor, de un  instrumentar încă necopt, în contrast cu amploarea scopului. Și excesele stîngii, și cele ale dreptei își au originea în acest demaraj „revoluționar”. Din punctul meu de vedere, e nevoie, prin urmare, de unele precauții „tehnice”, care să prefațeze și să însoțească elanul „transformării” planetare.

1) O primă evaluare, necesară înaintea oricărei acțiuni, ar trebui să aibă în vedere direcția, ținta schimbării. Nu e suficient să vrei să schimbi lucrurile. Trebuie să ai o minimă idee despre finalitatea întreprinderii tale. Ce vrei să obții? La ce vrei să se ajungă prin inițiativa și efortul tău? Și, dacă se poate, fără lozinci gata făcute, lipsite de conținut specific: o lume mai dreaptă, mai bună etc. Pentru a începe un drum, e preferabil să ai o reprezentare cît de cît limpede a destinației, a etapelor de parcurs, a resurselor proprii. Cu alte cuvinte, o bună înțelegere a lumii pe care vrei să o schimbi, a „lumescului” în genere și a posibilităților de intervenție realistă în contextul dat. Teoria schimbării fără complementul unei cunoașteri prealabile a ceea ce ai de schimbat și-a găsit expresia euforică în faimoasa „teză” a lui Marx, formulată, e drept, cînd nu avea decît 27 de ani: „Filosofii nu au făcut decît să interpreteze lumea în diferite moduri; important este însă a o schimba”. E o frază celebră, sună „tare”, dar, să-mi fie iertat, e de o crasă neseriozitate. „A interpreta” înseamnă a analiza, a explica, a identifica (tatonînd) înțelesul unui text, al unui gînd, al unei realități. Fără adaosul „interpretării”, lumea e un peisaj mut, o prezență opacă. Ideea de a o schimba, nepricepînd cum e alcătuită, nepricepînd structura și mecanismele ei funcționale, e stupid aventuroasă. Cum să schimbi un lemn, dacă nu știi nimic despre lemn, despre ce se poate face și nu se poate face din el, despre speciile lui, despre uneltele optime cu care îl poți prelucra? De altfel, Marx însuși nu și-a respectat „programul”. Că a schimbat lumea e evident! Dar nu înainte de a fi oferit și o interpretare a ei. Cît de adecvată a fost „interpretarea” cu pricina și cîtă fericire a adus pentru sute de milioane de oameni schimbarea propusă de Marx e altă temă, asupra căreia nu ne oprim acum.

2) Înainte de a identifica ținta schimbării și de a te pune de acord cu eventualii ei „beneficiari” (căci nu toți semenii tăi visează la răsturnări radicale sau la aceleași schimbări la care visezi tu), e important să reflectezi și la „agentul” schimbării, adică la tine însuți. Ai competența, anvergura, croiala, îndreptățirea morală și intelectuală de a repicta portretul lumii? Poate oricine să se declare apostol al unei transfigurări mondiale sau măcar regionale? Ai încercat vreodată – măcar așa, ca să-ți faci mîna – să te schimbi pe tine, înainte de a asuma sarcina enormă de a-i schimba pe alții sau de a schimba imaginea lumii în care s-au obișnuit să trăiască? Ești sigur că merită să modelezi universul după chipul tău? Care chip? Pe scurt: cine te crezi ca să iei asupra ta un proiect demiurgic?

3) Sînt mai multe feluri de a schimba lumea. Retorica obișnuită reduce tema „schimbării” la stilistica răzmeriței populare (și populiste): milităm și acționăm pentru ample „reașezări” sociale, pentru o modificare „din rădăcini” a „sistemului”: sîntem „anti-establishment”, sîntem pentru ștergerea diferențelor dintre bogați și săraci, dintre oraș și sat, dintre femei și bărbați, dintre budiști, musulmani, creștini și atei, dintre majorități și minorități. Vrem o lume paradiziac entropică, o pajiște omogenă, „loc luminat, loc cu verdeață, loc de odihnă, de unde au fugit toată durerea, întristarea și suspinarea”. Ce poate fi mai frumos? Numai că o astfel de lume n-ar fi decît o ambianță vidă, o simplă premisă favorizantă pentru eventuale isprăvi de natură să legitimeze adevăratul prestigiu al umanității, care este un prestigiu al creativității, al diferențierii, al armoniei de contrarii. Nu putem avea drept scop transformarea lumii într-o chermeză fără urmă de dramă, de imprevizibil, de mister. Lumea e așa cum e: bogată, tristă, provocatoare. Nu vom renunța, evident, la strădania de a o îmbunătăți. Dar nici nu vom adopta, ca mod de viață, insomnia sterilă, de fiecare clipă, a activistului repetitiv, fermentația dizolvantă, vanitoasă a „revoluționarului de profesie”. Da, lumea a fost schimbată (cu consecințe de tot felul…) de Revoluția Franceză, de Revoluția Rusă din 1917, de masele revoltate care, în 1989, au aruncat peste bord sclavagismul de stat al țărilor comuniste. Dar lumea a fost schimbată și de Aristotel, și de Leonardo da Vinci, și de Mozart, și de Darwin, și de Einstein, și de Picasso, și de Brâncuși. Și nu pentru că și-au propus să o facă, recurgînd la toată demagogia aferentă, ci pentru că au avut înzestrarea, generozitatea, calmul lăuntric de a se bucura de frumusețea lumii, de inepuizabilul ei, de complicația ei ireductibilă. A schimba lumea nu înseamnă doar a fi mereu în stradă, cu cuțitul în dinți și cu sabia dreptății pe umăr. E nevoie, uneori, și de asta. Dar odată „salvată”, lumea are nevoie și de oarecare substanță. De valori stabile, de labirintul interiorității, de ingeniozitate, măsură, discernămînt, speranță și de umor. E dreptul oricărui tînăr să-și aleagă, din acest uriaș bazar al schimbării, nișa în care se simte cel mai bine și mai util. Restul e pantomimă…

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
Incident neobișnuit cu artistul Al Bano într-un avion: „Zbor de 60 de ani și nu mi s-a întâmplat niciodată"
Legenda muzicii italiene a avut parte de un incident neobișnuit într-un avion care l-a dus la Zagreb. Artistul susține că i s-a refuzat accesul la toaletă, deși este operat de prostată și avea nevoie să meargă la baie.
image
Biden s-a prăbușit pe scenă după ceremonia la care participa | VIDEO
Șeful statului s-a împiedicat și a căzut în genunchi după ce a terminat de oferit diplomele. Mebri ai forțelor aeriene americane l-au ajutat să se ridice.
image
Superstiții de Rusalii: ce e interzis să faci cu desăvârșire. Cum sunt pedepsiți cei care nesocotesc marea sărbătoare
În acest an, Rusaliile sunt celebrate pe 4 iunie și pe 5 iunie. Este ultima sărbătoare oficială a sezonului pascal ortodox și este prăznuită în fiecare an duminica, fix la 50 de zile după Paște. Rusaliile celebrează coborârea Sfântului Duh asupra ucenicilor lui Iisus din Nazaret.

HIstoria.ro

image
George Gershwin și visul american
George Gershwin (1898-1937) a marcat scena americană la începutul secolului XX.
image
De ce se urau de moarte Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş. Duşmănia lor apare într-un document de la Vatican!
Vlad Ţepeş, domn al Munteniei în trei rânduri, şi Ştefan cel Mare, voievodul care a condus Moldova timp de aproape jumătate de secol, au avut relaţii sinuoase, în funcţie de conjunctura politică a vremii şi de interesele administrative.
image
Château La Coste, în Provence: ce descoperire!
Ce e, până la urmă, Château La Coste? Un spaţiu magic, construit în jurul unei îndeletniciri cu tradiţie: facerea vinului.