A schimba lumea

Publicat în Dilema Veche nr. 852 din 6 - 12 august 2020
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg

De ceva vreme, lumea trăiește un reviriment al spiritului „revoluționar”, cu manifestări care, din punctul meu de vedere, pendulează între ideologie radicală (demolatoare de statui), monotonie stîngistă (riscînd să stîrnească indezirabile reacții de extremă dreaptă) și schematism „reformator”, fără substanță reală. Răzmerița fudulă, tapajul stradal, lozincăraia obosită au devenit, pentru mulți, o vocație, o mîndră trebăluială „civică”, un mod de a-și da importanță și de a-și inventa un sens de viață. În acest context, reiau un text scris acum vreo cinci ani, bucuros să mă recomand ca un consecvent contrarevoluționar…

                       

La o anumită vîrstă, a dori să schimbi lumea e, în mod natural, un proiect de viață. Ești tînăr, gata de gesturi și fapte mari, plin de energie și de încredere în puterile și în soarta ta. Vrei să schimbi lumea, pentru că simți nevoia să dai un sens existenței tale, să te distingi ca purtător de faclă, ca misionar al noului, al „mai bine”-lui, al echității și fericirii universale. E frumos, e aproape inevitabil, e candid… Pasiunea „angajării” e, în anii de ucenicie existențială, mai mult decît legitimă: ea implică o generoasă înclinație de a te dedica unei „cauze”, de a fi solidar cu „generația” ta și de a te simți responsabil față de strîmbătățile lumii. Cum să amendezi o atît de nobilă inflamație sufletească?

E, totuși, rezonabil (dar în ce măsură poți cere unui tînăr să fie „rezonabil”?) să fii prevenit și asupra cîtorva riscuri ale entuziasmului tău auroral. O oarecare inflație a eului joacă întotdeauna un rol, precum și o anumită pripă ideologică, dublată de precaritatea mijloacelor, de un  instrumentar încă necopt, în contrast cu amploarea scopului. Și excesele stîngii, și cele ale dreptei își au originea în acest demaraj „revoluționar”. Din punctul meu de vedere, e nevoie, prin urmare, de unele precauții „tehnice”, care să prefațeze și să însoțească elanul „transformării” planetare.

1) O primă evaluare, necesară înaintea oricărei acțiuni, ar trebui să aibă în vedere direcția, ținta schimbării. Nu e suficient să vrei să schimbi lucrurile. Trebuie să ai o minimă idee despre finalitatea întreprinderii tale. Ce vrei să obții? La ce vrei să se ajungă prin inițiativa și efortul tău? Și, dacă se poate, fără lozinci gata făcute, lipsite de conținut specific: o lume mai dreaptă, mai bună etc. Pentru a începe un drum, e preferabil să ai o reprezentare cît de cît limpede a destinației, a etapelor de parcurs, a resurselor proprii. Cu alte cuvinte, o bună înțelegere a lumii pe care vrei să o schimbi, a „lumescului” în genere și a posibilităților de intervenție realistă în contextul dat. Teoria schimbării fără complementul unei cunoașteri prealabile a ceea ce ai de schimbat și-a găsit expresia euforică în faimoasa „teză” a lui Marx, formulată, e drept, cînd nu avea decît 27 de ani: „Filosofii nu au făcut decît să interpreteze lumea în diferite moduri; important este însă a o schimba”. E o frază celebră, sună „tare”, dar, să-mi fie iertat, e de o crasă neseriozitate. „A interpreta” înseamnă a analiza, a explica, a identifica (tatonînd) înțelesul unui text, al unui gînd, al unei realități. Fără adaosul „interpretării”, lumea e un peisaj mut, o prezență opacă. Ideea de a o schimba, nepricepînd cum e alcătuită, nepricepînd structura și mecanismele ei funcționale, e stupid aventuroasă. Cum să schimbi un lemn, dacă nu știi nimic despre lemn, despre ce se poate face și nu se poate face din el, despre speciile lui, despre uneltele optime cu care îl poți prelucra? De altfel, Marx însuși nu și-a respectat „programul”. Că a schimbat lumea e evident! Dar nu înainte de a fi oferit și o interpretare a ei. Cît de adecvată a fost „interpretarea” cu pricina și cîtă fericire a adus pentru sute de milioane de oameni schimbarea propusă de Marx e altă temă, asupra căreia nu ne oprim acum.

2) Înainte de a identifica ținta schimbării și de a te pune de acord cu eventualii ei „beneficiari” (căci nu toți semenii tăi visează la răsturnări radicale sau la aceleași schimbări la care visezi tu), e important să reflectezi și la „agentul” schimbării, adică la tine însuți. Ai competența, anvergura, croiala, îndreptățirea morală și intelectuală de a repicta portretul lumii? Poate oricine să se declare apostol al unei transfigurări mondiale sau măcar regionale? Ai încercat vreodată – măcar așa, ca să-ți faci mîna – să te schimbi pe tine, înainte de a asuma sarcina enormă de a-i schimba pe alții sau de a schimba imaginea lumii în care s-au obișnuit să trăiască? Ești sigur că merită să modelezi universul după chipul tău? Care chip? Pe scurt: cine te crezi ca să iei asupra ta un proiect demiurgic?

3) Sînt mai multe feluri de a schimba lumea. Retorica obișnuită reduce tema „schimbării” la stilistica răzmeriței populare (și populiste): milităm și acționăm pentru ample „reașezări” sociale, pentru o modificare „din rădăcini” a „sistemului”: sîntem „anti-establishment”, sîntem pentru ștergerea diferențelor dintre bogați și săraci, dintre oraș și sat, dintre femei și bărbați, dintre budiști, musulmani, creștini și atei, dintre majorități și minorități. Vrem o lume paradiziac entropică, o pajiște omogenă, „loc luminat, loc cu verdeață, loc de odihnă, de unde au fugit toată durerea, întristarea și suspinarea”. Ce poate fi mai frumos? Numai că o astfel de lume n-ar fi decît o ambianță vidă, o simplă premisă favorizantă pentru eventuale isprăvi de natură să legitimeze adevăratul prestigiu al umanității, care este un prestigiu al creativității, al diferențierii, al armoniei de contrarii. Nu putem avea drept scop transformarea lumii într-o chermeză fără urmă de dramă, de imprevizibil, de mister. Lumea e așa cum e: bogată, tristă, provocatoare. Nu vom renunța, evident, la strădania de a o îmbunătăți. Dar nici nu vom adopta, ca mod de viață, insomnia sterilă, de fiecare clipă, a activistului repetitiv, fermentația dizolvantă, vanitoasă a „revoluționarului de profesie”. Da, lumea a fost schimbată (cu consecințe de tot felul…) de Revoluția Franceză, de Revoluția Rusă din 1917, de masele revoltate care, în 1989, au aruncat peste bord sclavagismul de stat al țărilor comuniste. Dar lumea a fost schimbată și de Aristotel, și de Leonardo da Vinci, și de Mozart, și de Darwin, și de Einstein, și de Picasso, și de Brâncuși. Și nu pentru că și-au propus să o facă, recurgînd la toată demagogia aferentă, ci pentru că au avut înzestrarea, generozitatea, calmul lăuntric de a se bucura de frumusețea lumii, de inepuizabilul ei, de complicația ei ireductibilă. A schimba lumea nu înseamnă doar a fi mereu în stradă, cu cuțitul în dinți și cu sabia dreptății pe umăr. E nevoie, uneori, și de asta. Dar odată „salvată”, lumea are nevoie și de oarecare substanță. De valori stabile, de labirintul interiorității, de ingeniozitate, măsură, discernămînt, speranță și de umor. E dreptul oricărui tînăr să-și aleagă, din acest uriaș bazar al schimbării, nișa în care se simte cel mai bine și mai util. Restul e pantomimă…

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Jobul plătit cu 500 de lei pe zi, dar refuzat de mulți în România. „În Italia se dau doar 40 de euro pentru asta”
România e printre țările cu cele mai mici salarii din UE, însă există și slujbe bine plătite, la care însă nimeni nu se înghesuie. Spre exemplu, există oameni dispuși să-și plătească angajatul cu 500 de lei pe zi, însă nu au întotdeauna pe cine.
image
Cum a ajuns un bărbat să fie sechestrat timp de 7 zile într-un club de masaj erotic din Centrul Vechi al Capitalei
O inedită metodă de înșelăciune a fost pusă în practică în Centrul Vechi al Capitalei, iar victimă a căzut un bărbat. Individul tras pe sfoară a fost privat de libertate timp de șapte zile și ținut într-un club de masaj erotic din Centrul Vechi.
image
Românii din diaspora îi acuză pe cei din țară că au votat greșit: „Pe câți bănuți v-ați vândut?” VIDEO
O româncă stabilită în Germania și-a exprimat frustrarea și indignarea față de rezultatele alegerilor din 9 iunie, într-un videoclip postat pe TikTok, devenind rapid viral pe rețelele sociale. Femeia critică dur alegerea concetățenilor săi.

HIstoria.ro

image
Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, anchetat şi împuşcat în URSS
La începutul lui octombrie 1937, Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, e chemat la Moscova pentru a răspunde unei anchete a Kominternului.
image
Hanurile de altădată, precursoarele caselor de schimb
Zarafii s-au orientat spre construcțiile ce ofereau cele mai sigure condiții, dar și accesibilitate, adică hanurile, precursoarele hotelurilor, în curțile cărora își puteau desfășura activitatea.
image
De ce au ajuns sovieticii primii la Berlin?
Pe 16 decembrie 1944, în condiții meteo nefavorabile, Wehrmachtul a declanșat o masivă contraofensivă împotriva trupelor americane dispuse în zona Ardenilor din Franța, Belgia și Luxemburg.