A schimba lumea

Publicat în Dilema Veche nr. 596 din 16-22 iulie 2015
Avanpremieră jpeg

La o anumită vîrstă, a dori să schimbi lumea e, în mod natural, un proiect de viaţă. Eşti tînăr, gata de gesturi şi fapte mari, plin de energie şi de încredere în puterile şi în soarta ta. Vrei să schimbi lumea, pentru că simţi nevoia să dai un sens existenţei tale, să te distingi ca purtător de faclă, ca misionar al noului, al „mai bine“-lui, al echităţii şi fericirii universale. E frumos, e aproape inevitabil, e candid… Pasiunea „angajării“ e, în anii de ucenicie existenţială, mai mult decît legitimă: ea implică o generoasă înclinaţie de a te dedica unei „cauze“, de a fi solidar cu „generaţia“ ta şi de a te simţi responsabil faţă de strîmbătăţile lumii. Cum să amendezi o atît de nobilă inflamaţie sufletească? 

E, totuşi, rezonabil (dar în ce măsură îi poţi cere unui tînăr să fie „rezonabil“?) să fii prevenit şi asupra cîtorva riscuri ale entuziasmului tău auroral. O oarecare inflaţie a eului joacă întotdeauna un rol, precum şi o anumită pripă ideologică, dublată de precaritatea mijloacelor, de un instrumentar încă necopt, în contrast cu amploarea scopului. Şi excesele stîngii, şi cele ale dreptei îşi au originea în acest demaraj „revoluţionar“. Din punctul meu de vedere, e nevoie, prin urmare, de unele precauţii „tehnice“, care să prefaţeze şi să însoţească elanul „transformării“ planetare. 

1) O primă evaluare, necesară înaintea oricărei acţiuni, ar trebui să aibă în vedere

, ţinta schimbării. Nu e suficient să vrei să schimbi lucrurile. Trebuie să ai o minimă idee despre

întreprinderii tale. Ce vrei să obţii? La ce vrei să se ajungă prin iniţiativa şi efortul tău? Şi, dacă se poate, fără lozinci gata făcute, lipsite de conţinut specific: o lume mai dreaptă, mai bună etc. Pentru a începe un drum, e preferabil să ai o reprezentare cît de cît limpede a destinaţiei, a etapelor de parcurs, a resurselor proprii. Cu alte cuvinte, o bună

a lumii pe care vrei să o schimbi, a „lumescului“ în genere şi a posibilităţilor de intervenţie realistă în contextul dat.

fără complementul unei cunoaşteri prealabile a ceea ce ai de schimbat şi-a găsit expresia euforică în faimoasa „teză“ a lui Marx, formulată, e drept, cînd nu avea decît 27 de ani: „Filozofii nu au făcut decît să interpreteze lumea în diferite moduri; important este însă a o schimba“. E o frază celebră, sună „tare“, dar, să-mi fie iertat, e de o crasă neseriozitate. „A interpreta“ înseamnă a analiza, a explica, a identifica (tatonînd)

unui text, al unui gînd, al unei realităţi. Fără adaosul „interpretării“, lumea e un peisaj mut, o prezenţă opacă. Ideea de a o schimba, nepricepînd cum e alcătuită, nepricepînd structura şi mecanismele ei funcţionale, e stupid aventuroasă. Cum să schimbi un lemn, dacă nu ştii nimic despre lemn, despre ce se poate face şi nu se poate face din el, despre speciile lui, despre uneltele optime cu care îl poţi prelucra? De altfel, Marx însuşi nu şi-a respectat „programul“. Că a schimbat lumea e evident! Dar nu înainte de a fi oferit şi o interpretare a ei. Cît de adecvată a fost „interpretarea“ cu pricina şi cîtă fericire a adus pentru sute de milioane de oameni schimbarea propusă de Marx e altă temă, asupra căreia nu ne oprim acum. 

2) Înainte de a identifica ţinta schimbării şi de a te pune de acord cu eventualii ei „beneficiari“ (căci nu toţi semenii tăi visează la răsturnări radicale sau la

schimbări la care visezi tu), e important să reflectezi şi la „agentul“ schimbării, adică la tine însuţi. Ai competenţa, anvergura, croiala, îndreptăţirea morală şi intelectuală de a repicta portretul lumii? Poate

să se declare apostol al unei transfigurări mondiale sau măcar regionale? Ai încercat vreodată – măcar aşa, ca să-ţi faci mîna – să te schimbi pe tine, înainte de a asuma sarcina enormă de a-i schimba pe alţii sau de a schimba imaginea lumii în care s-au obişnuit să trăiască? Eşti sigur că merită să modelezi universul după chipul tău? Care chip? Pe scurt: cine te crezi, ca să iei asupra ta un proiect demiurgic? 

3) Sînt mai multe feluri de a schimba lumea. Retorica obişnuită reduce tema „schimbării“ la stilistica răzmeriţei populare (şi populiste): milităm şi acţionăm pentru ample „reaşezări“ sociale, pentru o modificare „din rădăcini“ a „sistemului“: sîntem „anti-

“, sîntem pentru ştergerea diferenţelor dintre bogaţi şi săraci, dintre oraş şi sat, dintre femei şi bărbaţi, dintre budişti, musulmani, creştini şi atei, dintre majorităţi şi minorităţi. Vrem o lume paradiziac entropică, o pajişte omogenă, „loc luminat, loc cu verdeaţă, loc de odihnă, de unde au fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea“. Ce poate fi mai frumos? Numai că o astfel de lume n-ar fi decît o ambianţă vidă, o simplă premisă favorizantă pentru eventuale isprăvi de natură să legitimeze

prestigiu al umanităţii, care este un prestigiu al creativităţii, al diferenţierii, al armoniei de contrarii. Nu putem avea drept scop transformarea lumii într-o chermeză fără urmă de dramă, de imprevizibil, de mister. Lumea e aşa cum e: bogată, tristă, provocatoare. Nu vom renunţa, evident, la strădania de a o îmbunătăţi. Dar nici nu vom adopta, ca mod de viaţă, insomnia sterilă, de fiecare clipă, a activistului repetitiv, fermentaţia dizolvantă, vanitoasă a „revoluţionarului de profesie“. Da, lumea a fost schimbată de Revoluţia Franceză, de Revoluţia Rusă din 1917, de masele revoltate care, în 1989, au aruncat peste bord sclavagismul de stat al ţărilor comuniste. Dar lumea a fost schimbată şi de Aristotel, şi de Leonardo da Vinci, şi de Mozart, şi de Darwin, şi de Einstein, şi de Picasso, şi de Brâncuşi. Şi nu pentru că şi-au propus să o facă, recurgînd la toată demagogia aferentă, ci pentru că au avut înzestrarea, generozitatea, calmul lăuntric de a se bucura de frumuseţea lumii, de inepuizabilul ei, de complicaţia ei ireductibilă. A schimba lumea nu înseamnă doar a fi mereu în stradă, cu cuţitul în dinţi şi cu sabia dreptăţii pe umăr. E nevoie, uneori, şi de asta. Dar odată „salvată“, lumea are nevoie şi de oarecare substanţă. De valori stabile, de labirintul interiorităţii, de ingeniozitate, măsură, discernămînt, speranţă şi de umor. E dreptul oricărui tînăr să-şi aleagă, din acest uriaş bazar al schimbării, nişa în care se simte cel mai bine şi mai util. Restul e pantomimă… 

1031545422 jpg
Reformiști și antireformiști
Prima reforma semnificativă a fost în perioada 1996-2000, atunci cînd companiile de stat înregistrau pierderi și datorii foarte mari, care riscau să blocheze economia.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Nu merge bine”
În fapt, Brexit-ul a fost o lecție și un avertisment.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cîinii și românii
Ascult şi aud, în întuneric, mesajul, totodată imemorial şi eschatologic, al destinului naţional.
Frica lui Putin jpeg
Dumnezeu ca bun de consum
În tot cazul, omul tradițional știa cărui dumnezeu să se închine și cum s-o facă. N-avea de ales decît în ce fel să urmeze tabla valorilor prescrise.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Prizonieri în rang secund?
După ce ne-am enervat și am jurat boicoturi, ne-am potolit repede. N-am boicotat nimic.
m simina jpg
Gara din New York
Dar Grand Central Terminal a avut noroc.
Iconofobie jpeg
Capitale…
În condiţiile unei dinamici culturale fireşti, şi Iaşiul, implică autorul, ar putea avea un destin similar, eliberîndu-se – o dată pentru totdeauna – de complexul „trădării” de la 1859...
„Cu bule“ jpeg
Cuvinte de mimă
Una e să mimezi cuvîntul pinguin, alta e să înlesnești ghicirea unor cuvinte ca destoinic sau adică, de fapt sau păi.
HCorches prel jpg
A construi nu înseamnă neapărat a desființa mai întîi
Se știe cît de puțin stagiu pedagogic se face la orice facultate, pentru a se obține calificarea de profesare în învățămînt.
p 7 Departamentul de Justitie WC jpg
Patrioți doar cu vorba
Cine sînt patrioții și cine sînt tiranii? Efortul de a răspunde la această întrebare va decide dacă America rămîne unită într-un stat de drept sau capitulează în fața violenței devastatoare.
radu naum PNG
Arbitrii români au orbul găinilor?
O veche zicală a meseriei pretinde că un deţinător de fluier trebuie să aibă auzul selectiv (la boscorodelile jucătorilor).
Comunismul se aplică din nou jpeg
Geografia dintotdeauna
Tim Marshall spune că „geografia nu dictează cursul tuturor evenimentelor” și încearcă să nu cadă în capcana unui determinism geografic (care ar putea fi asemănător, nu-i așa, cu determinismul economic marxist).
O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.

Adevarul.ro

image
Ninsorile cuprind aproape toată România: masa de aer polar vine cu temperaturi de coșmar. Unde viscolește puternic
Ninsorile cuprind majoritatea zonelor, sâmbătă, iar în vest şi în sud se vor semnala ploi și lapoviţă. Pe crestele Carpaţilor este în continuare viscol, dar vântul se intensifică şi în jumătatea vestică a ţării.
image
Culmea absurdului. Șofer amendat pentru că a respectat legea. Poliția, învinsă cu propriile imagini
Un șofer din Timiș, amendat pentru că nu a respectat semnificaţia indicatorului ,,Oprire” la trecerea de nivel cu calea ferată, a obținut anularea sancțiunii în instanță demonstrând că a respectat legea „la virgulă”.
image
Medic ATI, despre „tradiția” șpăgilor din spitale: „O preocupare otrăvită, o idolatrie de Ev Mediu”
Cazul medicului oncolog din Suceava, care a fost prins în flagrant când lua mită de la pacienții bolnavi de cancer, este criticat de un medic. Doctorița Ecaterina Petrescu Botoncea este de părere că această practică ar trebui interzisă.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.