Şase subiecte politice de urmărit în 2016

Publicat în Dilema Veche nr. 621 din 14-20 ianuarie 2016
Cum explici România unui refugiat jpeg

Alegerile locale

România e ţara în care politicienii restrîng competiţia electorală şi apoi lasă locul liber, forţaţi de propriile fapte, traduse în prejudicii constatate de DNA. Mai sînt şase luni pînă la alegerile locale şi sînt prea puţine certitudini cu privire la liniile pe care se va desfăşura campania. Ceaţa domină la Bucureşti, unde numai unul din partidele mari pare să se fi hotărît cu privirea la numele candidatului (PNL – Cristian Buşoi). Situaţia e un pic mai uşor de decriptat în principalele oraşe din provincie, unde, în bună măsură, candidaţii sînt cunoscuţi, însă nu e clar deloc care va fi politica de alianţe. Va accepta „centrul“ coaliţii locale, va încerca să coopteze independenţi sau minorităţi chiar cu riscul de a supăra eventuali viitori parteneri de guvernare? Partidele ştiu prea bine că localele sînt o profeţie pentru parlamentare, iar un rezultat prost le măreşte riscul de a lua loc în băncile Opoziţiei.

Un risc e şi frustrarea populaţiei. La Bucureşti (şi nu numai) vom avea cel mai puţin legitim primar din istoria alegerilor pentru Primăria Capitalei. Omul va avea, foarte probabil, puţine voturi, mai puţine decît oricare dintre predecesorii săi. O consecinţă a nefericitei decizii a Parlamentului de a schimba legea astfel încît primarii să fie aleşi într-un singur tur, în pofida tuturor protestelor venite din societatea civilă.

Evoluţia lui Dacian Cioloş

Despre Dacian Cioloş se speculează deja că se pregăteşte pentru o carieră de politician ales. Pînă acum, cariera domnului Cioloş e o listă de posturi în care a fost numit. E probabil prea devreme pentru a ne pune întrebarea dacă actualul premier va înlocui conducerea colegială a PNL sau va pune bazele unui alt partid „prezidenţial“ care să împlinească voinţa Cotrocenilor. Ceea ce ştim e că Dacian Cioloş e perfect conştient de poziţia sa delicată, între partide şi preşedinte. Premierul nu a dat semne că intenţionează să provoace sau să alimenteze conflicte, însă nici că e dispus să cedeze întreaga autonomie a Guvernului. Felul în care funcţionează în prezent Executivul, unde un rol major îl are Cancelaria în detrimentul ministerelor, e un semn al hotărîrii premierului de a păstra măcar o parte din control la cabinetul său.

Dacian Cioloş are un an greu în faţă, iar presiunile pre-electorale ar putea să îi fie fatale. Doar teama politicienilor de „stradă“ şi calculele privind viitoarea guvernare pot contribui la o oarecare stabilitate. Pe de altă parte, trebuie spus foarte clar, manifestaţiile din toamna trecută au avut un caracter irepetabil. Orice se va întîmpla anul acesta, nu va fi în favoarea unui guvern tehnocrat. Dacă Guvernul va cădea înainte de alegeri, vom şti că măcar unul din partidele mari e suficient de sigur pe el încît să nu mai ţină seama de consensul-disimulare technocrat. 

Dl Cioloş are doar şansa unei guvernări competente. Nimic altceva.

Aterizarea preşedintelui

Stilul detaşat şi mai degrabă retras al preşedintelui a provocat destul de multe frustrări anul trecut. E de aşteptat ca dl Klaus Iohannis să continue să se comporte astfel, însă momentul de glorie al alegerilor a cam trecut. Anul ăsta, Administraţia Prezidenţială are nişte dosare nemaipomenit de complicate pe masă: Moldova, Ucraina, refugiaţi, situaţia generală a UE şi o posibilă criză economică internaţională despre care scepticii avertizează deja de cîteva luni. În plan intern, nominalizările pentru şefii parchetelor au provocat deja un scandal minor în urma unui interviu al ministrului Justiţiei. E uşor de bănuit că vor urma şi altele. De altfel, cred că anul acesta ne putem aştepta la începutul dezvrăjirii, la ieşirea din paradigma anticorupţiei.

Klaus Iohannis va trebui să treacă şi testul independenţei în perspectiva rundelor de alegeri care vin anul acesta. Predecesorul său nu a reuşit decît parţial să stea departe de competiţie, iar favoriţii săi nu au fost chiar greu de observat.

Pentru Klaus Iohannis, 2016 este un an al construcţiei şi al confirmărilor. Însă, indiferent ce ar face, popularitatea lui va scădea la cote cu care nu este probabil obişnuit. Vocile critice de anul trecut vor fi şi mai puternice, iar apărarea va fi dificilă pentru anturajul prezidenţial.

Independenţii, nou-veniţii, netestaţii

Vom verifica în 2016 dacă, într-adevăr, activismul politic românesc, amorţit de la mijlocul anilor ’90 încoace, cunoaşte cu adevărat un reviriment. Demonstraţiile de după Colectiv au fost un strigăt de frustrare, nu un model de organizare, dar au avut, totuşi, consecinţe. Prima e retragerea temporară a partidelor „clasice“ din Guvern. O a doua este o firavă renaştere a interesului pentru politică. Sînt organizaţii ca Iniţiativa România (aflată la intersecţia dintre Uniţi Salvăm şi M10) care merg pe un drum asemănător Alianţei Civice – presiune publică pentru reformă. Sînt alte grupuri, cum e bizarul i74, care încearcă să se transforme în partid fără să fie clar de ce. Mai importante decît acestea sînt partidele regionale care au şansa acum să provoace cutremure în plan local şi, eventual, să provoace schimbări pornind de la firul ierbii. Peste ele vin partidele dreptei mici (MP, M10, ALDE), care sînt la primul test major (locale + parlamentare). Din păcate, politica de alianţe a partidelor mari va aduce din nou în Parlament partide care nu au ce căuta acolo. Ăsta e un subiect prea puţin studiat. UNPR nu ar fi fost posibil fără partidele mari. La fel şi fostul PC.

Foarte probabil, şi anul ăsta stînga va rămîne nereprezentată. Incapacitatea funciară a activiştilor stîngii de a se organiza va lăsa din nou spaţiu liber unui PSD care poate fi orice, numai partid de stînga nu.

Conservatorii

Şanse mai bune de reuşită are un discurs eurosceptic şi, pe alocuri, antioccidental. Fostul preşedinte Traian Băsescu se poziţionează, de ceva vreme deja, ca un realist lipsit de iluzii şi face presiuni majore mai ales pe problematica refugiaţilor. Poziţia dlui Băsescu e însă destul de slabă (sondajele nu înregistrează nici un avans sensibil) şi, cîtă vreme nu lasă nimic să crească pe lîngă sine, e puţin probabil ca succesul să fie major. Totuşi, va fi greu de ignorat. E de aşteptat ca dl Băsescu să critice permanent politica externă a României şi să îşi continue micul şi ciudatul său război cu serviciile secrete pe care le-a controlat vreme de zece ani. Iar asta are de obicei consecinţe dincolo de sediul materiei.

Fostul preşedinte ştie prea bine că nu va mai conduce niciodată un partid majoritar, şi probabil calculele lui merg spre ocuparea locului de „balama“ în viitorul Parlament, cu un rol esenţial în formarea viitorului guvern. Însă totul depinde de locale, unde nu ştim încă dacă dl Băsescu va avea curaj să se implice direct.

Acelaşi discurs eurosceptic e prezent în societate şi în afara cercului dlui Băsescu, dar nu a căpătat încă o expresie politică autonomă. Nu e exclus ca în 2016 să vedem articularea lui în diverse partide marginale aflate în căutarea unei crize care să le legitimizeze.

Alegerile parlamentare

Marele subiect al anului şi cel mai greu de evaluat. Depinde, aşa cum spuneam mai sus, de locale şi de performanţele Guvernului Cioloş. PSD şi PNL sînt în acest moment în reconstrucţie, iar partidele mici nu au nici infrastructura, nici resursele pentru a pune probleme reale celor două.

Se revine la sistemul de vot pe listă – un semn al recentralizării puterii după ce, la ultima rundă de alegeri, uninominalul a produs un Parlament care nu o dată a fost numit „al ruşinii“. 

Deşi insist adesea că e nevoie de o deschidere a sistemului politic, decizia de revenire la listă nu e chiar greşită din punct de vedere al sănătăţii sistemului: centrul va deveni un pic mai responsabil. Totuşi, schimbarea e mai degrabă cosmetică. Şi anul acesta, alegerile parlamentare vor costa înfiorător de mult, iar cheltuielile acelea nu vor fi centralizate cu adevărat de nici un organism al statului.

Competiţia va fi în continuare mimată.

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

paul danci jpg
Noile mașini, proiectate să „țină” între 7 și 12 ani. Explicațiile unui inginer român de la Mercedes
Paul Danci, un inginer care lucrează la Mercedes-Benz, a explicat, într-o postare de pe pagina sa de Facebook, motivele pentru care astăzi „nu se mai fac mașini așa cum se făceau mai demult”. Potrivit inginerului român, noile mașini sunt proiectate cu o durată de viață între 7 și 12 ani.
Soldați ucraineni în Crimeea în 2014 FOTO Shutterstock
Politico: Unități de gherilă se formează în Crimeea. Rusia se teme și se pregătește de bătălia pentru peninsulă
Când Vladimir Putin a ordonat o invazie pe scară largă a Ucrainei în februarie, puțini se așteptau ca nouă luni mai târziu armata ucraineană să amenințe că va elibera Crimeea.
danut panait factura (1) png
Factură la curent de peste 4.000 de lei pentru un consum inexistent. „Cum ar trebui să-i cataloghez, hoți cu acte?”
Peste 8.000 de lei a plătit un buzoian pentru curentul consumat în două luni și a crezut inițial că suma uriașă i se trage de la pompa de irigat. El a aflat apoi că-i fusese umflată factura.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.