Putin – încă un ţar care ratează?

Publicat în Dilema Veche nr. 604 din 10-16 septembrie 2015
De unde vine gazul cînd nu mai vine de la ruși – și cu cine îl împărțim? jpeg

Este Putin un geniu strategic care a făcut din Rusia, din nou, o putere globală? Sau este încă un ţar care îşi distruge ţara în căutare de putere personală (un pattern obişnuit la ţari)? Îndeobşte vezi prima opinie prezentă în media. Se spune că, în faţa unui Obama indecis şi a unei Europe divizate şi în pericol de implozie, Putin controlează jocul cu o virilitate de mascul alfa aflat la prima tinereţe. Spre ce îşi conduce ţara masculul alfa e mai puţin clar, pentru că timpul nu curge în favoarea Rusiei. Azi am selectat cîteva dintre opiniile care converg spre ideea că Putin e o catastrofă pentru Rusia însăşi. Atît de catastrofă încît, în viitorul mediu, principalul stres al Occidentului va fi cum să gestioneze situaţia dintr-o Rusie în colaps. 

● „Dacă America chiar ar vrea să distrugă Rusia, atunci nu ar trebui decît să-i spună să facă ce face acum. Am fost uimit de un titlu recent care zicea: «Cei mai mulţi ruşi cred că SUA vor să transforme Rusia într-o ţară de mîna a doua». Dacă ar fi aşa, ce ar trebui să facă americanii? Gîndiţi-vă la asta şi citiţi textul de mai jos. Este un e-mail trimis de un oficial american, probabil pe la începutul lui 2015. Nu am putut confirma autenticitatea sa, cititorii pot judeca singuri cît de real sună ce scrie acolo: dragă domnule Wormwood, vă trimit cîteva note din partea Comitetului Interguvernamental pentru Distrugerea Rusiei, care să vă ajute la pregătirea Raportului Anual privind Distrugerea Rusiei, pe care îl veţi prezenta Congresului (…) Corupţia este devastatoare în Rusia, iar proasta reputaţie a mediului de afaceri de acolo acţionează atît pentru a bloca investiţiile străine, cît şi pentru a stimula fuga de capital.  Scleroza creată de «democraţia controlată» este ireversibilă. Marea ştire pentru 2014 este, cum vă imaginaţi, războiul din Ucraina. Ani de zile au lucrat oamenii noştri din Rusia pentru a declanşa acest război, dar scala şi graba cu care s-a acţionat ne-au surprins tare plăcut. Totala alienare a unei naţiuni-surori, creşterea nemăsurată a costurilor provocate de visurile imperiale, militarizarea nesustenabilă a Rusiei, înfricoşarea Europei şi a spaţiului post-sovietic, loviturile devastatoare aplicate economiei ruse – pe bune, cum să nu ne placă? Măiestria oamenilor noştri din Rusia se vede din modul în care au plasat ţara într-o situaţie din care nu poate ieşi. Moscova a buşit orice posibilitate ca Ucraina să o urmeze de bunăvoie, dar nu are resursele necesare pentru a ocupa şi supune Ucraina prin forţă. În acelaşi timp, s-a implicat atît de mult în conflict încît e greu şi să anunţe că renunţă. Donbasul e o rană deschisă care va infecta sistemul politic din Rusia. Bună treabă am făcut! (…)  Agenţii noştri s-au asigurat că muncitorii care vin în Rusia sînt trataţi mizerabil de angajatori, hărţuiţi de poliţie şi ameninţaţi de bande de huligani rasişti. Politica rusă privind migranţii este gîndită de noi astfel încît să provoace cît de mult rău se poate: nici să taie de tot cheful oamenilor de a veni la muncă în Rusia, dar, dacă vin, să plece cu cele mai proaste impresii despre ruşi, pe care să le răspîndească acasă cînd se întorc. (…) E uimitor cît de puţini ruşi îşi dau seama că hidrocarburile sînt nişte bunuri ca oricare altele, care pot fi cumpărate din diverse locuri, la un preţ al pieţei. Banii obţinuţi pe petrol şi gaze ar fi putut fi folosiţi pentru a ameliora problemele Rusiei. Dar am avut grijă de asta: agenţii noştri s-au asigurat că cea mai mare parte din bani sînt furaţi, risipiţi sau se întorc în Vest prin capitalul care fuge din Rusia, alimentînd tot băncile şi piaţa imobiliară de la noi. E o ironie dulce: nu numai că punem mîna pe resursele Rusiei, dar banii pe care îi dăm se întorc singuri la noi. Şi mai ironic e că, în timp ce ruşii sînt obsedaţi de hidrocarburi, noi jefuim pe tăcute adevărata comoară naţională a ţării: capitalul uman. Spre deosebire de petrol, materia cenuşie nu se găseşte de cumpărat. Fiind patrioţi, cei mai educaţi dintre ruşi ar prefera să se realizeze la ei acasă. Dar, mulţumită agenţilor noştri, ruşii cei mai talentaţi fug spre Vest (…) Şi cel mai tare e modul în care agenţii noştri au făcut ca ruşii care îşi dau seama de chestiile astea să fie reduşi la tăcere. Am făcut astfel încît majoritatea ruşilor să confunde patriotismul cu isteria şovinistă, în vreme ce patrioţii adevăraţi – o minoritate care se luptă pentru dreptate şi o viaţă mai bună – sînt denunţaţi ca trădători. Masele de ruşi se îndreaptă spre stînci ca acele animale care se aruncă de bunăvoie în hău, într-o isterie colectivă, iar cei puţini care realizează grozăvia îşi fac bagajele în tăcere. În ritmul acesta, estimez că în cîţiva ani ne terminăm treaba şi ne putem retrage liniştiţi. Nu uitaţi să reamintiţi Congresului că toate aceste realizări nu costă nimic contribuabilul american: oamenii noştri de la Moscova fac totul gratis.“ (Kirk Bennett, „The Secret Plot to Destroy Russia“, The American Interest, 14 august 2015) 

● „Vladimir Putin este un strateg de doi lei. Nu înţelege relaţia dintre violenţa militară şi obiectivele politice. În ultimii doi ani a distrus orice ambiţie a Rusiei de a redeveni mare putere. Anexarea brutală a Crimeei şi susţinerea vizibilă a separatiştilor din estul Ucrainei au fost dezastruoase pentru interesul Rusiei. Au dus la distrugerea economiei, devalorizarea monedei şi fuga banilor – totul agravat de căderea preţului la petrol. Pierderea de venituri afectează puterea militară a ţării, pentru că guvernului îi va fi greu să continue modernizarea armatei. Putin a reuşit să ofere un nou sens alianţei NATO, care era în derută şi demoralizată după Afganistan. Şi nu pare în stare să realizeze dimensiunea acestor eşecuri. În loc să ia o pauză de reflecţie după Crimeea, a dublat miza prin aventurile din Ucraina. (…) În loc de analiză strategică, la Moscova s-a creat o cutie de rezonanţă ideologică ce îl slăveşte pe Putin ca marele salvator al patriei, atacată de Occidentul rapace. Un tactician decent putea să atingă obiectivele atinse de Putin cu un preţ mult mai mic. Politica economică a lui Putin s-a bazat pe ideea bizară că poţi să devii o mare putere doar ca exportator de petrol şi gaze. Preţurile mari la energie din primul deceniu de guvernare au hrănit această iluzie şi Putin şi-a propus să pună mîna pe sectorul energetic, fără nici un efort ca să diversifice baza economică (…). Dar incompetenţa sa naşte riscuri noi. Incapacitatea de a învăţa din lecţia ucraineană îl poate împinge să încerce ceva asemănător în ţările baltice, sub pretextul că îi apără pe ruşii de acolo. Folosind o combinaţie de forţe speciale, separatişti şi exerciţii militare de intimidare, (…) Rusia poate face viaţa amară lituanienilor, letonilor şi estonienilor. Dar asta ar atrage reacţia ostilă a localnicilor care, spre deosebire de cei din Crimeea, nu vor să fie parte din Rusia, aşa cum s-a văzut şi în estul Ucrainei. Dacă va nega că e implicată, Rusia va stîrni zîmbete în Europa şi America (…). Din moment ce balticii sînt în NATO, SUA vor putea ajuta direct şi cu forţă letală aceste ţări fără a fi nevoie de o dezbatere naţională complicată, cum a fost cazul cu Ucraina. Ajutorarea ţărilor baltice de această manieră va creşte costurile pentru Rusia fără ca ea să rişte o confruntare militară directă între ruşi şi americani, care poate escalada periculos (…).  Politica actualei administraţii americane nu e bazată pe o atitudine blazată faţă de Rusia, ci pe o recunoaştere a faptului că strategia lui Putin funcţionează împotriva intereselor Rusiei. Erorile lui Putin sabotează chiar planul său de a face din Rusia o mare putere şi a nu îl încurca în ceea ce face e o idee bună. O schimbare de strategie din partea Americii şi o poziţie de forţă din partea noastră ar însemna să riscăm inutil.“ (Joshua Rovner, „Dealing with Putin’s strategic incompetence“, War on the Rocks, 12 august 2015) 

● „Ruşii şi-au schimbat de mai multe ori orientarea politică în ultimele decenii. Între 1980 şi 2000, atitudinea publică a migrat de la acceptarea pasivă a stagnării brejneviste la antisovietism şi apoi spre dorinţa de a avea democraţie şi relaţii bune cu Occidentul. Apoi s-au întors spre dorinţa de a avea o mînă forte şi la sentimente antioccidentale. Cei care spun că sancţiunile impuse Rusiei nu fac decît să crească popularitatea lui Putin greşesc pentru că tratează politica din Rusia ca pe ceva static. De fapt, efectele economice ale anexării Crimeei şi ale acţiunilor din Donbas afectează în mod radical contractul dintre Putin şi poporul rus. Formula prin care Putin a fost popular în ultimii 15 ani s-a bazat pe un tîrg: vă dau stabilitate şi prosperitate, dar renunţaţi la anumite libertăţi. Înţelegerea asta începe să scîrţîie şi Kremlinul încearcă să o înlocuiască cu una nouă. Noua legitimitate a lui Putin se bazează pe retorica de «mare putere». Dar trecerea de la o formulă politică testată în timp la una nouă nu e foarte uşoară. Rămîne de văzut dacă o strategie bazată pe ideologie va putea să înlocuiască cu adevărat formula bazată pe un nivel de trai satisfăcător. Dacă luăm ca precedent istoria sovietică, observăm cum comunismul a fost mult mai atractiv cînd economia sovietică avea creşteri economice de două cifre (mai ales că Occidentul era în criză economică). Dar cînd economia a început să stagneze în anii 1970-1980, ideologia comunistă şi-a pierdut rapid popularitatea, iar URSS s-a prăbuşit puţin după aceea.“ (Nicu Popescu, „Sanctions and Russia. Lessons from the Cold War“, The European Union Institute for Security Studies, raportul nr. 10, 24 aprilie 2015) 

● „Putin este interesat să demonstreze lumii că poate încălca regulile internaţionale. De fapt, dacă încalci regulile fără să fii pedepsit înseamnă că eşti cu adevărat o mare putere – cel puţin aşa cred oamenii de la Kremlin (…). Domnul Putin a reuşit să facă orice alternativă la el însuşi de neînchipuit. Rusia este acum ostatica acestui succes al său. Cu alte cuvinte, enorma popularitate a lui Putin este o slăbiciune pentru Rusia, nu un semn de forţă – iar elita rusească ştie acest lucru (…). Poate că domnul Putin o fi un ţar, dar Rusia nu e o monarhie. Fiicele sale nu îi vor succeda la Kremlin. Domnul Putin este un preşedinte ales care conduce un regim ce a distrus legitimitatea alegerilor ca instrument de schimbare paşnică a puterii. Partidul său, Rusia Unită, este un instrument eficient de cîştigare a unor alegeri trucate, dar, spre deosebire de Partidul Comunist Chinez, nu are nici autonomia şi nici coerenţa ideologică necesare pentru a reuşi o succesiune la putere.“ (Ivan Krastev, „What the West Gets Wrong About Russia“,

12 august 2015)  

facebook.com/Cristian.Ghinea.CRPE  

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Recep Tayyip Erdogan FOTO EPA-EFE
Reacția lui Erdogan după ce un politician german l-a numit „şobolan de canalizare”
Avocatul Mustafa Kaplan a informat dpa că a depus plângere penală în numele lui Erdogan către Parchetul din Hildesheim, pentru insultă şi defăimare.
Dr. Marian Gașpar FOTO arhivă
Petiție pentru eliberarea chirurgului acuzat de luare de mită: „Lăsați-l să salveze vieți în continuare!”
Peste o mie de persoane au semnat, în mai puțin de 24 de ore, o petiție online pentru eliberarea chirurgului timișorean Marian Gașpar, arestat preventiv pentru luare de mită.
Vladimir Putin la Vladivostok FOTO EPA EFE jpg
Popularitatea lui Putin, în scădere în Rusia după decretarea mobilizării parțiale
Cota de popularitate a lui Vladimir Putin a scăzut cu şase puncte procentuale, de la 83% la 77%, după ce liderul de la Kremlin a decretat mobilizarea parţială în Rusia.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.