Zidul de Kenturi

Publicat în Dilema Veche nr. 134 din 18 Aug 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

De la Revoluţie încoace, sociologii noştri au avut multă treabă. Cînd n-au scos sondaje senzaţionale cu cîştigători la prezidenţiale, au scris, cu o nostalgie pe invers, despre tinereţea noastră sub comunism. O nostalgie corozivă, care taie felii din răul acelei vremi, pe care îl pune la microscop şi-l publică full color în publicaţii frumos îngrijite. Operele astea sînt concepute cu ochi comercial pentru uzul diverşilor alter-nostalgici, doritori să se întoarcă în iad ca să-şi mai ia un tăciune amintire. Dar şi cu pasiune: n-a rămas nici o ticăloşie, nici un mecanism al represiunii, nici o cicatrice investigată, măsurată şi explicată ştiinţific. Aşa cum şi-ar fi dorit, fără îndoială, chiar fondatorii acelei ideologii. Citesc şi eu aşa ceva şi mă simt bine cînd închid cartea şi mă întorc în lumea de azi - la fel cum publicul de la ora 5 se bucură să se întoarcă în viaţa lui, unde n-a fost nimeni aplatizat azi cu maşina, extras dintr-un puţ sau asamblat la morgă după explozie. E cool. Venim acum la zidul din titlu. Care e extras dintr-o realitate istorică: în vremea aceea societatea românească era separată de un singur obstacol: zidul de Kentane. Zidul care îi despărţea pe cei care îşi permiteau să fumeze ţigările astea de cei care le foloseau umil, ca monedă de schimb. În spatele zidului se adăposteau figuri diverse, de la vînzători de gostat şi pînă la directori de întreprindere ori ofiţeri de servicii secrete (care, fiind secrete, nu ştiau nici ele pe vremea aceea că fac poliţie politică. Deh, au fost scăpări şi-n comunism!). Oamenii ăştia cu Kentanul în gură au început să se înmulţească în anii ’80, cînd ţigara dispăruse din magazine, la fel ca bunul-simţ din mediul înconjurător. Cei care fumau Kent erau, paradoxal, profitorii sistemului şi în acelaşi timp revoltaţii lui. Evident că erau perfect integraţi, capabili să vorbească lătratul oficial care trecea drept limba română şi să practice, în acelaşi timp, cutumele corupţiei de mic litraj a socialismului. La fiecare fum însă, oamenii ăştia se vedeau cetăţeni ai Occidentului opulent, evadaţi într-o realitate situată la 1000 de kilometri mai departe, pe care încercau s-o aproximeze, cu mijloace locale. Existau mai multe surse de Kentane. Aproape toate controlate de sistem, care răsplătea cu nicotină o mulţime de lucruri utile, de la delaţiuni, la gudurături şi ore suplimentare cu urechea sub căşti. Cei care aveau acces la o sursă de Kent erau ca icoanele făcătoare de minuni: lumea se strîngea în jurul lor, poate cine ştie, pica ceva mir. Între cele puţine surse, aflate aparent în afara controlului oficial, se aflau studenţii străini. Statul nostru nu putea controla cu ce vin de acasă şi ce ţigări cumpără din shop, însă putea face altceva: restricţiona accesul la ei. Şi-l transforma de fapt într-o răsplată, rezervată celor cu merite. Nu era puţin lucru. Studenţii străini erau cei mai importanţi furnizori de cafea, ţigări, blugi şi casetofoane, din centrele universitare. Reţelele create în jurul lor erau similare celor de distribuţie de astăzi, cu deosebirea că erau conspirative (chiar şi cînd în ele intrau miliţieni şi securişti). Nodurile reţelelor, evident, puneau, fiecare, un adaos comercial - pînă cînd Kentul, plecat cu vreo 30-40 de lei de la străini, ajungea la 100. Cel mai sănătos, evident, era să fii cît mai aproape de originea reţelei - în clasă cu acei studenţi sau la catedră. Aţi înţeles unde bat, fără mare subtilitate. Ca Mona Muscă au fost mii de profesori, iar alţii se băteau să ajungă în locul lor. Nu ştiu cum se făceau concursurile pentru acele posturi, însă în multe cazuri numirile erau premii pentru servicii făcute unuia sau altuia - cînd nu se obţineau prin naştere, într-o familie de nomenclaturişti. Ca să ajungi în contact cu furnizorul, ca să sari peste zidul de Kentane trebuia să plăteşti cumva. Luaţi-o însă ca pe o investiţie: pînă la urmă, recuperai banii, dacă ştiai cum să te descurci. Şi nu te deranja nimeni cînd mai aveai şi un spate la Securitate. Era şi asta un mic început de capitalism, pe care sistemul s-a făcut că nu-l vede, pînă în ultima clipă. Şi a avut dreptate: cei care au făcut practică atunci au fost învingătorii capitalismului adevărat. Zidul de Kenturi a rămas în picioare.

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Un român grobian la meciul Cîrstea – Kvitova: S-a rușinat și comentatorul Digi Sport VIDEO
Din păcate, avem huligani, nu doar pe arenele sportive din țară. Mai nou, niște indivizi dubioși ne fac de râs și afară!
image
Cea mai temută infractoare care a terorizat Spania e româncă. O armată de interlopi o asculta orbește
Tenace, ambițioasă și extrem inteligentă, dar nu în ultimul rând de o frumusețe răpitoare, ea a reușit să câștige toate războaiele cu bandele rivale.
image
Nou scandal sexual în universitate. „Profesorul de 67 de ani i-a propus să devină iubita lui. Să facă sex în fața unei minore“
Elaborarea unor Coduri de etică stricte privind hărțuirea sexuală în universitățile din România devine o prioritate, în contextul numărului din ce în ce mai crescut de astfel de cazuri care apar în spațiul public. Ultimul scandal de acest tip provine din Cluj-Napoca.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.