Zarkawi şi Al-Qaeda

De data asta, oficialităţile - atît cele americane, cît şi cele irakiene - s-au ferit să anunţe un pas decisiv către victoria finală şi că moartea lui Zarkawi, lider terorist, pe capul căruia se puseseră 25 de milioane de dolari, va pune capăt violenţelor din Irak. Preşedintele Bush: "Prin toate acţiunile sale el a vrut să învingă America şi pe partenerii noştri din coaliţie, să transforme Irakul într-un lăcaş sigur de unde Al-Qaeda să-şi poată duce războiul. Acum Zarkawi şi-a găsit sfîrşitul şi acest om violent nu va mai ucide niciodată". Donald Rumsfeld: "Cred şi am dovezi că în ultimii ani n-a existat pe pămînt un om ca Zarkawi, cu atîta sînge nevinovat de bărbaţi, femei şi copii pe mîinile lui". O "carieră" teroristă remarcabilă: în adolescenţă era considerat un delincvent printre atîţia alţii; a plecat în 1989 în Afganistan, şi vine tocmai cînd războiul se terminase şi n-a mai apucat să se manifeste în vreun fel. Ajunge în Pakistan unde îi întîlneşte pe liderii care îl pregătesc pentru Războiul Sfînt. Se întoarce în 1993 în Iordania, unde un an mai tîrziu este arestat pentru deţinere de arme şi acte false. E condamnat la 15 ani de închisoare, dar este graţiat în 1999, cu ocazia decretului dat pentru încoronarea noului rege. A beneficiat de acest decret împreună cu o mulţime de alţi deţinuţi, atunci securitatea iordaniană nu l-a considerat o primejdie deosebită. Pleacă în Afganistan unde se apropie de Osama bin Laden, dar nu se integrează în Al-Qaeda, ci îşi organizează propria sa tabără de antrenament. Chiar dacă ţelul lor coincidea, strategia celor doi era diferită: oamenii lui Laden luptau împotriva "cruciaţilor şi a evreilor", în timp ce Zarkawi îşi antrena trupele pentru lupta împotriva regimurilor arabe şi a Israelului. În februarie 2003, Colin Powell a susţinut la Naţiunile Unite motivaţia necesităţii atacului împotriva Irakului: printre alte argumente a citat şi faptul că în "Irak este adăpostită o reţea teroristă ucigaşă, în fruntea căreia se află Abu Musab al-Zarkawi, un asociat şi un colaborator al lui Osama bin Laden". Nu s-a dovedit niciodată că Zarkawi ar fi făcut legătura între bin Laden şi Saddam Hussein, aşa cum părea că implică raportul lui Powell. Dar Zarkawi îşi urmăreşte propriile obiective: autonomia sa este efectivă atîta timp cît este capabil să ducă la bun sfîrşit acţiuni teroriste spectaculoase. Organizează operaţiuni în Iordania şi devine celebru pe plan mondial pe 19 august 2003, cînd explozia din faţa birourilor Naţiunilor Unite, pusă la cale de el, s-a soldat cu moartea lui Sergio de Mello, reprezentantul special ONU pentru Irak, şi a altor colaboratori ai săi. Apoi, filmul în care era arătat în timp ce-l decapita pe americanul Berg, ridicîndu-i apoi capul, în semn de victorie, reluat de sute şi de mii ori în lumea arabă, i-a asigurat un loc de frunte pe lista persoanelor de care tuturor trebuie să le fie frică. Zarkawi făcea totul ca să se ridice la înălţimea atribuită de raportul lui Powell. Oamenii bine informaţi susţin că relaţiile dintre bin Laden şi Zarkawi erau în ultimul timp destul de tensionate: cel mai cunoscut terorist din lume nu era de acord cu felul cum cel de al doilea alimenta conflictele interne irakiene, numărul victimelor civile arabe depăşindu-l cu mult pe cel din rîndul trupelor de ocupaţie. O seamă de declaraţii înregistrate după anunţul decesului lui Zarkawi par să îndreptăţească temerile formulate de liderii Al-Qaeda, conform cărora opinia publică musulmană nu mai susţine acţiunile grupurilor teroriste. Despre cel numit de ierarhia organizaţiei în locul lui Zarkawi, se ştiu foarte puţine lucruri. S-a spus că participă mai de mult la Războiul Sfînt, dar numele lui, Abu Hamza al-Muhajir, pare a fi un pseudonim, Muhajir însemnînd "străin". Profitînd de haosul creat după dezmembrarea armatei irakiene, aici s-au instalat o mulţime de jihadişti; se spune că mulţi dintre ei vin din Africa de Nord, veterani ai războiului din Algeria. Aproape tot ce se spune şi se scrie despre structura organizaţiilor teroriste se bazează mai mult pe deducţii decît pe informaţii. Cei care ştiu într-adevăr ceva nu ţin să vorbească în public. Dar informaţia despre veteranii războiului din Algeria - conflict încheiat oficial cu decenii în urmă - pare a dovedi că pentru cine ţine o puşcă în mînă sau o bombă în rucsac, istoria nu se termină niciodată.