Zal...

Publicat în Dilema Veche nr. 318 din 18-24 martie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cînd februarie s-a topit, rece şi indecis, în martie, Chopin a împlinit 200 de ani. Naşterea sa, oricît de certă, este cumva misterioasă. Actele de stare civilă indică data precisă a naşterii: 22 februarie 1810. Şi totuşi, Chopin a susţinut mereu că s-a născut pe 1 martie 1810. Adăugînd la mister, apropiaţi ai săi, precum sora sa Ludwika sau prietenii săi Jules Fontana şi Franz Liszt, afirmau că data naşterii sale a fost, de fapt, 1 martie 1809. Chopin insista să fie un tînăr, din motive neclare pentru ei. Moartea sa este, la fel, certă şi misterioasă deopotrivă. Părerea unanimă, devenită cunoaştere comună, a fost că tuberculoza l-a răpus pe 17 octombrie 1849. Totuşi, pe certificatul de deces emis după autopsie stă scris „cauze necunoscute“, iar prietenii săi confirmau o cu totul altă cauză: George Sand. După despărţirea de ea, în 1847, la capătul unei iubiri de opt ani, Chopin nu şi-a mai putut reveni niciodată. Pentru cineva ca Chopin, o relaţie cu cineva ca George Sand nu putea duce decît la devastare şi stingere agonică. El, fragil, sensibil, aerian, sentimental şi nostalgic – ea, independentă, puternică, excentrică, trepidantă. „Singura mea treabă este să fiu liberă“ – profesa George Sand. Există o anume libertate care frînge inima. Medicina legală nu a ajuns niciodată la performanţa de a putea stabili „inima frîntă“ drept cauză a vreunei morţi, dar oamenii ştiu, de cînd sînt ei, că cel mai des se moare „de supărare“, „de inimă rea“.

 Aceste întîmplări din jurul naşterii şi morţii sale par a fi paradigmatice pentru arta lui Chopin. Şi naşterea, şi moartea sînt fapte cu riguroasă mărturie administrativă. Certificate cu putere peremptorie stabilesc data şi, pentru deces, cauza. Şi totuşi, în cazul lui Chopin, puterea actelor este subtil contestată de mărturii. Actele nu spun tot. Iar în spaţiul melancoliei, actele nu spun nimic. Printr-o ciudată coincidenţă, cam acelaşi lucru se întîmplă cu muzica lui. Partitura compusă de Chopin, certă pentru orice interpret, cere mereu o fărîmă de libertate – o libertate în interiorul melancoliei. Partitura spune muzica, dar, mai ales la Chopin, nu spune tot. Nu poţi reda palpitul chopinian dacă nu asumi libertatea de a te plimba singur prin grădina melancoliei. Chem mărturia lui Byron Janis, unul dintre cei mai buni pianişti chopinieni care au atins clapele vreodată: „Pentru interpretarea muzicii lui Chopin, nu există cuvînt mai important decît rubato. Vine de la italienescul rubare care înseamnă a fura, dar în muzică înseamnă, de fapt, ia şi dă. Dacă furi un pic de timp aici, trebuie să-l dai înapoi mai încolo. De exemplu, cîntînd o frază melodică, dacă mergi repede în primele două măsuri, trebuie să încetineşti în următoarele două, astfel încît libertatea pe care ţi-o iei să nu rupă pulsul ritmic. Sentimentul clasic vine de la mîna stîngă, cu care Chopin insista să se cînte cît se poate de egal. Astfel, mîna dreaptă poate să fie romantică şi să cînte pe cît de liberă o lasă mîna stîngă. Fiecare interpret va utiliza această libertate cum vrea şi aceasta este frumuseţea libertăţii disciplinate care-l face pe Chopin să fie Chopin“.

Cuvintele. Despre Chopin, cuvintele se cuvine a fi rostite cu aceeaşi sacadată melancolie cu care curg notele nocturnelor sale. La noi, Bacovia, omul cu cel mai acut instinct al picăturii de ploaie din univers, a făcut-o cel mai bine. Aşadar, rubato. Şi zal. Cuvîntul polonez destul de greu de tradus, cu care Liszt caracteriza întreaga muzică a lui Chopin. Zal este melancolie, nostalgie, tristeţe trăită atît de intens încît îi poţi simţi pe buze gustul amărui, dorul sec al exilatului – toate acestea împreună. Prin 1836, într-o după-amiază, în casa contesei Marie d’Agoult, iubita lui Liszt, Chopin a cîntat răvăşitor. Contesa a mărturisit sentimente puternice la auzul muzicii lui Chopin – se simţea pradă unui fel de meditaţie solemnă şi tristă, ca şi cum ar vedea umbrele unor pietre tombale peste care ar alerga, mînate de un vînt tomnatic, frunze şi flori. Cu ochii umezi, contesa d’Agoult l-a întrebat pe Chopin care să fie cauza pentru care inima ei a fost copleşită de asemenea sentimente. Chopin a încercat să explice spunînd că totul depinde de inima ei, dar Lizst a erupt din fotoliul său rostind cuvîntul. Zal!

Cuvîntul simplu pentru sentimentul complicat, tandru şi umil, ca o reverie murmurată, un abandon de sine în spectre umbroase şi jilave. Lui Chopin i-a plăcut cuvîntul. Şi el, şi Liszt l-au repetat, incantatoriu aproape, întreaga zi. Apoi, Liszt l-a scris în însemnările sale şi l-a folosit de cîte ori a vorbit despre Chopin. Zal...

Se află la îndemîna oricui, graţie Internetului, singura fotografie a lui Chopin care a ajuns pînă la noi – cea făcută de Bisson în ultimul an de viaţă al muzicianului. A se privi... Încet. În timpul privirii, a se asculta Nocturna op. 27 nr. 2 în re bemol major. Cu Janis, dacă se poate. Zal...

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic