You say that you must and you will

Publicat în Dilema Veche nr. 975 din 15 decembrie – 21 decembrie 2022
HCorches prel jpg

Cred că am mai scris despre experiența primului salariu pe care l-am luat ca profesor. Era prin anul 1996 și locuiam cu părinții, iar din acest prim salariu îmi doream foarte mult să-mi cumpăr un televizor color. Unul second-hand, pentru că în vremurile acelea nici nu se punea problema unuia nou și, de altfel, nici nu prea cred că erau încă magazine din care să cumperi așa ceva. Primul meu salariu mi-a ajuns pentru o jumătate de televizor second-hand, așadar, un Sony. Diferența de preț au suportat-o părinții mei. 

Au trecut mulți ani pînă cînd am ajuns să am un salariu din care să îmi pot cumpăra singur un televizor color, eventual nou. Ce-am făcut în acei ani? Am continuat să fiu profesor. La țară mai întîi, apoi în licee tehnologice, la clase de ucenici și de profesională, la clase dificile, în medii dificile adesea. Nu știam prea bine și nici nu mă gîndeam prea mult ce mă ținea. Cumva, simțeam că îmi este locul acolo, printre elevi, cu o materie pe care o iubeam și cu un efort de a o face cît mai interesantă, mai atractivă, mai accesibilă lor, acestor elevi. Și anii au trecut. Am ajuns șef de catedră, coordonator de cerc metodic, am început să mai scriu auxiliare didactice, mi-am dat gradele didactice, apoi, la un moment dat, la puțin timp după ce îmi făcuse o inspecție, doamna inspectoare de limba și literatura română din acele vremuri mi-a propus să devin inspector alături de dînsa. Îmi permiteam, probabil, în acele momente, un televizor, aveam vreo două rate, un apartament luat cu credit și încă nu aveam carnet de șofer și mașină. Dădeam meditații, este adevărat, pentru că altfel nu puteam supraviețui. Un copil era și el pe drum. Și-apoi anii iar au trecut. Copilul meu este mare acum, licean. Profesor am rămas, chiar dacă am trecut prin funcții. Am acumulat și diverse alte competențe și mi-am diversificat mult domeniile de interes profesional și de expertiză. Pot să îmi cumpăr lejer televizorul dorit, dacă mă apucă neapărat cheful să-l schimb pe cel aflat acum în sufragerie. Dar cînd mi-am cumpărat primul televizor, nu mă gîndeam atît de departe și, chiar dacă nu-mi permiteam să-l cumpăr doar din salariul meu, nu mă prea gîndeam că asta e din cauză că sînt profesor.

Am citit astăzi cîteva articole despre cum se preconizează niște creșteri salariale pentru profesori, începînd cu anul viitor. Discuții despre cît de nesemnificativă este această creștere. Și este! De altfel, subiectul acesta, al salarizării profesorilor, este unul cel puțin la fel de vechi pe cît sînt și eu în învățămînt. Sînt vechi, domnule! Chiar dacă nu printre cei mai vechi. Și am auzit de multe ori refrenul salariilor dezonorante pe care le avem. Ba chiar al salariilor cu care nu poți supraviețui, mai ales ca profesor debutant. Și cam așa este. Cum poți supraviețui, dacă nu ai un sprijin suplimentar, cu un salariu de aproximativ 2.500 de lei, ca profesor debutant? Dacă trebuie să îți plătești o chirie, să îți cumperi haine în care să te simți cît de cît prezentabil, să îți cumperi mîncare, eventual și cărți. Sau să îți poți permite cîte o ieșire în oraș, o excursie, un spectacol etc. 

Discuția pe care am auzit-o de multe ori, legată de acest subiect, a fost că unul dintre mijloacele prin care ar putea crește calitatea învățămîntului ar fi o salarizare mai bună a profesorilor. Una care să le asigure un nivel de trai cel puțin decent, astfel încît să nu mai trăiască cu grija zilei de mîine și să își simtă demnitatea respectată. Respectată de guvernanți, de elevi, de părinți, de societate în general, pentru că această stimă față de statutul profesorilor a cunoscut în timp o dramatică prăbușire. Și, pe de o parte, sînt întru totul de acord cu această abordare. Dar aș nuanța-o puțin.

Vorbeam zilele trecute cu cineva care conduce o școală privată. Școală care își permite să plătească profesorii angajați cam cu o dată și jumătate salariul unui profesor de la stat. Îmi spunea că întîmpină dificultăți cu motivarea angajaților profesori. Și în discuție am convenit fără prea multe dezbateri, fiind și eu de aceeași părere, că salarizarea superioară nu asigură o creștere a calității și a motivației. Că, în fond, un profesor va fi bun și dedicat indiferent de salariul care i se dă, dacă simte că acolo e locul în care găsește satisfacție profesională. Salariul mai bun îi asigură eventual un plus de confort al vieții, mai mult timp liber, dacă nu trebuie să dea meditații sau să își ia un al doilea job, timp pe care adesea îl va dedica dezvoltării sale profesionale. Dar un profesor care nu găsește în această meserie un scop intrinsec nu va deveni mai performant printr-o salarizare superioară. Motivația profesională nu ți-o dă salarizarea, ți-o dă scopul împlinirii de sine. Și, în fond, aceasta este situația în orice domeniu profesional. Un medic nu va deveni mai bun prin salarizare, decît dacă el însuși este oricum devotat profesiei. 

Să nu fiu înțeles greșit: salarizarea corespunzătoare, prin care asiguri decența și demnitatea, statutul, este obligatorie, dar nu pentru creșterea calității profesionale, în primul rînd. Ci pentru a manifesta respectul în raport cu valoarea umanului în sine. Pentru a asigura decența și demnitatea unei societăți, în fond. Sigur, motivația se împrospătează, se revigorează prin asigurarea demnității, dar nu este intrinsecă ei. 

Ca să mă joc puțin, scoțînd din context versurile lui Leonard Cohen din piesa „Different sides“, de o parte este cel ce rostește „I say that you shouldn’t, you couldn’t, you can’t”, iar de partea cealaltă este cel care rostește „You say that you must and you will”. Profesorii au nevoie de salarii, au nevoie de bani, pentru că trebuie să trăiască decent, iar decența este o valoare mijloc, fără de care nu poți ajunge la valorile scopuri. Însă motivația, care este motorul valorilor scopuri, nu se alimentează cu bani. 

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română. Cea mai recentă carte publicată: O rochiță galbenă, ca o lămîie bine coaptă, Editura Polirom, 2022.

1031545422 jpg
Reformiști și antireformiști
Prima reforma semnificativă a fost în perioada 1996-2000, atunci cînd companiile de stat înregistrau pierderi și datorii foarte mari, care riscau să blocheze economia.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Nu merge bine”
În fapt, Brexit-ul a fost o lecție și un avertisment.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cîinii și românii
Ascult şi aud, în întuneric, mesajul, totodată imemorial şi eschatologic, al destinului naţional.
Frica lui Putin jpeg
Dumnezeu ca bun de consum
În tot cazul, omul tradițional știa cărui dumnezeu să se închine și cum s-o facă. N-avea de ales decît în ce fel să urmeze tabla valorilor prescrise.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Prizonieri în rang secund?
După ce ne-am enervat și am jurat boicoturi, ne-am potolit repede. N-am boicotat nimic.
m simina jpg
Gara din New York
Dar Grand Central Terminal a avut noroc.
Iconofobie jpeg
Capitale…
În condiţiile unei dinamici culturale fireşti, şi Iaşiul, implică autorul, ar putea avea un destin similar, eliberîndu-se – o dată pentru totdeauna – de complexul „trădării” de la 1859...
„Cu bule“ jpeg
Cuvinte de mimă
Una e să mimezi cuvîntul pinguin, alta e să înlesnești ghicirea unor cuvinte ca destoinic sau adică, de fapt sau păi.
HCorches prel jpg
A construi nu înseamnă neapărat a desființa mai întîi
Se știe cît de puțin stagiu pedagogic se face la orice facultate, pentru a se obține calificarea de profesare în învățămînt.
p 7 Departamentul de Justitie WC jpg
Patrioți doar cu vorba
Cine sînt patrioții și cine sînt tiranii? Efortul de a răspunde la această întrebare va decide dacă America rămîne unită într-un stat de drept sau capitulează în fața violenței devastatoare.
radu naum PNG
Arbitrii români au orbul găinilor?
O veche zicală a meseriei pretinde că un deţinător de fluier trebuie să aibă auzul selectiv (la boscorodelile jucătorilor).
Comunismul se aplică din nou jpeg
Geografia dintotdeauna
Tim Marshall spune că „geografia nu dictează cursul tuturor evenimentelor” și încearcă să nu cadă în capcana unui determinism geografic (care ar putea fi asemănător, nu-i așa, cu determinismul economic marxist).
O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.