Yannick Noah e un tip tare?

Noah e un Nasty à la française. Unul dintre ultimii spadasini cu racheta dintr-o epocă pe care ne încăpăţînăm să o numim romantică, una în care puteai înjura direct un spectator sau face un banc sexist cu o doamnă din public. Şi toţi te iubeau ca pe o prăjitură a doua zi după încheierea unei diete. Erau vremurile dinaintea corectitudinii politice, marele duşman al lumii răzvrătite care cînd vede o cioară vrea să-i spună cioară, nu pe alte nume de alint. Noah a cîştigat un singur turneu de Mare Şlem la simplu, Roland Garros, şi de atunci e o legendă. Andrés Gómez a cîştigat şi el o dată la Paris. Sergi Bruguera a cîştigat chiar de două ori. Sînt sigur că vă sînt perfect cunoscute numele lor. Ha, ha! Dar de Noah aţi auzit fără îndoială pentru că faima se construieşte mai ales în afara terenului. Noah a devenit o legendă pentru că francezii nu prea cîştigau în tenis, lucru valabil şi azi. Noah a devenit un chouchou du tout Paris, un personaj naţional, un artist cîntăreţ, stea în showbiz, căpitan al echipei de Cupa Davis mai popular decît jucătorii săi, a fost de toate pentru toţi. De-a lungul acestei vieţi faraonice, ce mai contează că a păcălit „fazan” (na, că am dat-o şi eu pe limba dacilor liberi)? În 1986, la trei ani după victoria cea mare, a vîndut unui tip, pe 12.000 de franci, o rachetă pentru care a certificat în scris că a fost folosită de el în acel turneu. Azi ea se dovedeşte un fals şi cumpărătorul, care plănuia să o revîndă cu un profit bunicel, l-a dat în judecată. Procesul va avea loc curînd, dar avocatul lui Noah spune că e glumă. „Respectivul a descoperit înşelăciunea după 30 de ani?! E absurd, povestea e prescrisă. Acţiunea e mercantilă şi oportunistă”, a declarat Maître Bourdon. Caz închis? Poate. Dar el rămîne deschis pentru acel complet de juraţi de cîteva milioane de admiratori ai lui Yannick. A fi prescrisă juridic o faptă nu înseamnă că ea e anulată moral. Acest tribunal al popularităţii ar dori poate ca Justiţia să certifice nevinovăţia clientului pasiunii lor, pentru a fi eliberaţi de angoasa de a fi investit, şi ei, zeci de ani într-un fals. De rîs e argumentul mercantilismului şi oportunismului. Păi, Noah cum a fost, vrînd să facă bani de pe urma victoriei de la Roland Garros şi a valorii unuia dintre instrumentele succesului? Toată planeta e marcantilă şi oportună. Treaba e să nu fie şi hoţomană. Dar... e vorba despre Yannick, daţi-o-ncolo! A făcut şi el un şperţ, mare lucru! Circulez, rien à voir, faceţi-vă şi voi că vă uitaţi în altă parte! De asta vă arde acum, cînd atîtea rachete sînt îndreptate unele către altele? Să ziceţi mersi dacă şi alea sînt o făcătură!