Votul schimbă omul, dar năravul, ba

Publicat în Dilema Veche nr. 165 din 5 Apr 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Într-un recent articol, George Soros critică politica SUA în Orientul Mijlociu.* Nimic nou, avînd în vedere că, în ansamblul ei, politica externă a administraţiei Bush este, de multă vreme, sub tirul devastator al criticilor cvasi-unanime. Iar miliardarul american este, nu de ieri, de azi, un adversar acerb al celui de-al 43-lea preşedinte al SUA. Deşi textul are mai degrabă scopul de a avertiza asupra influenţei nefiresc de mari - după opinia autorului - pe care AIPAC o are asupra deciziilor de la Washington, se formulează limpede şi argumentul după care SUA comit o gravă eroare refuzînd să dialogheze cu guvernul Hamas-Fatah, condus de Ismail Haniyeh, mîna dreaptă a şeicului Ahmed Yassin, liderul spiritual suprem al Hamas. Soros reia argumente des auzite în aceste zile: izolarea Hamas înseamnă, de fapt, izolarea structurii politice a organizaţiei, care e diferită de cea militară, şi astfel se blochează calea către o soluţie politică, cabinetul Haniyeh e rezultatul unui compromis la care preşedintele Abbas, acceptat totuşi drept interlocutor de americani, a lucrat din greu împreună cu regele saudit Abdallah, un alt amic regional al Washington-ului şi, nu în ultimul rînd, acest cabinet este rezultatul incontestabil al unor alegeri desfăşurate în Teritorii sub atentă observaţie internaţională. Asupra acestui din urmă argument mă opresc acum, nu cu pretenţia că aş putea furniza vreo soluţie, ci cu ambiţia de a clarifica fondul tulbure al problemei, sugerînd adevărata ei anvergură. Aşadar, problema Americii şi a Israelului este prezenţa Hamas în guvernul Autorităţii Naţionale Palestiniene, ceea ce, de fapt, înseamnă că America şi Israelul au o problemă cu rezultatul alegerilor din ianuarie 2006, pe care Hamas le-a cîştigat (74 de locuri din 132 în cadrul Consiliului Legislativ Palestinian). I se spune Washington-ului că a vrut alegeri libere în Palestina, ele s-au desfăşurat şi au dat acest rezultat - un Consiliu Legislativ în care Hamas deţine majoritatea -, iar rezultatul trebuie respectat. Altfel, sîntem într-o vinovată şi inadmisibilă duplicitate: vrem alegeri libere, dar numai dacă au un anumit rezultat. Fapt este că electoratul palestinian a ales "braţul politic" al uneia dintre cele mai temute şi eficiente organizaţii teroriste din lume. Poate votul popular să acorde unei organizaţii teroriste, pe lîngă putere legitimă, şi respectabilitatea minimă pentru a deveni un partener de dialog? Te spală cîştigarea unor alegeri democratice de orice murdărie din trecut? Dar mai e şi altă întrebare: cunoscute fiind virtuţile îmblînzitoare ale politicii, nu cumva excluderea Hamas de la dialog duce la ratarea unei mari ocazii de a transforma o organizaţie teroristă într-o organizaţie politică (se citează cazul IRA)? Ceea ce se cere de la Hamas, ca precondiţie a dialogului, este minimal: să recunoască statul Israel şi să respecte toate angajamentele anterioare care prevedeau, printre altele, încetarea atacurilor teroriste. Hamas refuză aceste condiţii, dar semnează, totuşi, cu Fatah un acord prin care asumă toate înţelegerile anterioare anului 2006 luate în numele Autorităţii. Aşadar, şi acordul de la Oslo. Ce mai putem înţelege de aici? Însă cazul acesta trebuie privit dincolo de misterele politicii şi religiilor levantine. Problema de fond este, cred, generală şi ar trebui să reflectăm la ea ca atare. Să ne amintim, în chiar sînul celei mai dezvoltate comunităţi a democraţiilor - Uniunea Europeană -, Austria a fost pusă la colţ mai bine de 6 luni după ce alegerile din 1999 au produs o coaliţie guvernamentală în care se afla şi partidul condus de Jorg Haider. Să cerţi o ţară pentru rezultatul votului, altfel liber şi dincolo de contestare, pare a fi o deprindere a comunităţii democraţiilor. De fapt, e vorba despre temerea că democraţiile pot să secrete, prin metabolism absolut democratic, otrava care le poate fi fatală. Hitler a venit la putere prin proceduri democratice. Şi nu mă refer la alegerile din martie 1933 (44% pentru nazişti), căci aceste alegeri au fost viciate de marea diversiune a incendierii Reichstag-ului, ci la întreg jocul politic care l-a adus pe Hitler în poziţia de cancelar în ianuarie 1933, cu majorităţi şi voturi de încredere exersate în spiritul republicii de la Weimar, pe baza rezultatului alegerilor libere din septembrie 1930, la care naţional-socialiştii obţinuseră un scor excelent. Problema, de fapt, e aceasta: admitem că orice produs al unui proces democratic este valid sau nu? Pentru această vîrstă a democraţiei, cred că aceasta este întrebarea întrebărilor. Toţi vrem democraţie. Dar putem trăi liniştiţi cu orice produs al ei? În încercarea de a răspunde, ar trebui să admitem două adevăruri. Primul: există democraţii mai mature şi mai funcţionale decît altele. Este asta suficient ca cele mature să le dea lecţii celor tinere? O logică firească, de viaţă, ar spune că da - în general, procesul de maturizare constă într-un şir lung de lecţii, cu "profesorul" potrivit. Admitem, deci, că există ţări care, în virtutea propriei lor istorii democratice, pot tutela, pot îndruma alte tinere democraţii. Al doilea adevăr ţine de sensul votului. Nu întîmplător, votul popular nu a fost şi nu va putea fi considerat vreodată instrumentul corect de judecată în termenii moralităţii (bun-rău) sau ai justiţiei (drept-nedrept). Aşadar, votul trebuie privit drept ceea ce este, şi anume instrumentul de dobîndire legitimă a puterii. Ce face cel ales cu puterea este o altă problemă şi electoratul care l-a votat nu poate fi făcut răspunzător pentru asta. În acelaşi spirit, singura obligaţie pe care o au actorii internaţionali în privinţa unui vot democratic este aceea de a nu încerca modificarea sa. Atitudinea pe care aleg să o aibă în raport cu cel care a cîştigat este cu totul altă poveste. Şi totul ar fi simplu dacă nu ar pluti, peste toate, spectrul abuzului... * "On Israel, America and AIPAC" de George Soros, în New York Review of Books, 12 aprilie 2007. AIPAC este acronimul de la "American Israel Public Affairs Committee", o foarte puternică organizaţie care militează pentru asigurarea sprijinului american pentru Israel.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.