Vom reuşi?

"Civilizaţia burgheză europeano-americană părea să fi ieşit învingătoare şi în al treilea război mondial, cel rece. Mulţi dintre noi au crezut atunci în ideile lui Francis Fukuyama, care vorbea despre Ťsfîrşitul istoriei», în sensul sfîrşitului unui coşmar. În definitiv, democraţia de tip american şi european (dar şi japonez, australian, sud-african etc.) îşi învinsese marele duşman, aşa cum biruise altădată şi asupra lui Hitler. Părea acum că toate statele lumii (cu trei-patru excepţii jalnice) fie că sînt deja democratice, fie că şi-au stabilit drept ideal democraţia. Lumea postmodernă, a tehnologiilor de vîrf, a Internetului şi-a multiculturalismului părea să nu mai aibă duşmani. În acea perioadă am scris şi eu Postmodernismul românesc, carte în care îmbrăţişam ideile cele mai avansate ale epocii: pluralism, toleranţă, emanciparea minorităţilor, echilibrul între localism şi globalizare. Citită azi, cartea mea, ca şi a lui Fukuyama, ca şi multe altele, se dovedeşte naivă. Cărţile de acest tip nu luau în seamă că, într-o lume cu viteze foarte diferite de viaţă şi dezvoltare, se creează, clipă de clipă, imense resentimente faţă de cei mai rapizi şi mai avansaţi. Ca popoare şi etnii întregi îşi dau seama că au pierdut deja cursa, politic, economic, cultural etc., şi că din această conştiinţă de loseri apare o respingere radicală a înseşi lumii care-i plasează în poziţia de retardaţi ai istoriei (...). Nu religia îi mînă-n luptă pe fundamentaliştii arabi. Religia e doar un simbol pentru sentimentul lor disperat că sînt în urma altora, pentru onoarea lor de popoare mîndre, dar retardate educaţional şi tehnologic, şi care nu văd cum ar putea fi recuperat acel decalaj (Mircea Cărtărescu, Jurnalul naţional, 12 septembrie crt.). "După mii de atacuri teroriste, aceşti oameni învinşi de viaţă şi fascinaţi de moarte nu au reuşit nimic. Ei nu au schimbat viaţa popoarelor pe care spun că le apără, au lăsat omul arab pe mai departe mut de umilinţă în faţa unui frigider Siemens sau a unei femei dezinvolte şi au ridicat la linia orizontului stiva de morţi la care se spetesc, explodînd repetat şi plicticos. Vom reuşi? Sigur că da. Terorismul nu clinteşte puterea economiilor occidentale. Războaiele din Irak şi din Afganistan se complică haotic, dar Orientul Mijlociu se va schimba. Va dura mult pentru că nu poate dura puţin. Noi, est-europenii, ştim asta, după un război rece şi lent, de aproape 50 de ani. Dacă avem totuşi o problemă, atunci ea e incapacitatea elitelor academice şi mediatice occidentale de a se replia în direcţia cuvenită, strigînd: asta sîntem şi asta credem. Aici e pericolul, în sufletul diluat şi în mintea derutată ale omului public occidental. În rest, Al-Qaeda şi cei care atîrnă de acest paravan funebru sînt sortiţi eşecului. Islamul terorist va sîngera printre noi, pînă la capăt. Fără speranţă şi fără ieşire (Traian Radu Ungureanu, Cotidianul, 11 septembrie crt.) (pe tema "11 septembrie", citeşte şi p. 20 "La faţa locului" - C. G.)