Vinovăția celuilalt

Publicat în Dilema Veche nr. 1034 din 1 februarie – 7 februarie 2024
image png

Pe cînd eram tînăr asistent universitar cineva m-a rugat, la un moment dat, să-l prezint unui cunoscut profesor universitar şi reprezentant al elitei intelectuale româneşti, despre care aflase că urma să vină fugitiv în urbea noastră (chiar la susținerea doctoratului meu și, prin sincronizarea evenimentelor, la un simpozion local), profesor pe care eu avusesem onoarea să-l întîlnesc în trecut. Dincolo de valoarea sa academică, colegul vedea legătura cu respectivul monstru sacru din unghiul implicaţiilor sociale. Și el se pregătea să debuteze în sistemul educațional şi dorea să o facă temeinic. Spera ca profesorul să accepte să fie membru și în comisia doctoratului său (de asemenea, apropiat), conferindu-i astfel autoritate şi importanţă. Am fost de acord să-l ajut, punînd o singură condiţie. L-am sfătuit ca, înainte de a fi prezentat maestrului, să participe la întîlnirea universitară – pentru care, pe lîngă doctoratul meu, cel din urmă venise la Iaşi – şi să încerce să ia chiar cuvîntul. Şi-ar fi pus în evidenţă calităţile, gîndeam eu, remarcîndu-se prin forţe proprii în faţa intelectualului amintit. Prezentările ulterioare deveneau, prin urmare, doar o formalitate, scutindu-mă de jena recomandării forţate şi artificiale, oarecum inerentă în circumstanţele de acest tip. Colegul a acceptat, trăgînd aer mult în piept, ca în anticiparea unei mari confruntări. 

A apărut în sala arhiplină, conform înţelegerii, şi a urmărit plin de atenţie discursul profesorului. S-a înscris primul la cuvînt, aproape înainte ca moderatorul seminarului să-l poată numi. Vorbea patetic, uşor deranjant pentru cei obişnuiţi cu desfăşurarea riguroasă a acestor întîlniri. Se depărtă de tema dezbaterii, deviind neaşteptat spre glorificarea improvizată, exagerată, deplasată şi – tocmai prin efectul său indirect – ofensatoare a importantului invitat. Înălţa osanale profesorului fără discernămînt, concentrîndu-şi retorica pe cuvinte ca „magnific”, „genial” ori „neasemuit”. Elogiatul asculta crispat, cu ochii întunecaţi de stinghereală şi o coloratură cianotică a feţei, înaintea unei mulţimi de spectatori cuprinse subit de rumoare. Într-un tîrziu, tînărul a încheiat peroraţia, aruncîndu-mi o privire (vădit) interogativă, în care am citit nevoia de încuviinţare. Am evitat să i-o dau, arătîndu-mă preocupat de evoluţia deturnatelor discuţii. În pauza de cafea, profesorul s-a apropiat de mine şi m-a întrebat cum mă simțeam, acum, în postură de „doctor”. Jena nu-i dispăruse total din privire, combinîndu-se cu umbra uşor perceptibilă a culpabilităţii. Se voia reumanizat, demitizat şi nu ştia ce cale să adopte pentru a-şi recupera identitatea. Mi-a spus că se bucura să fie din nou la Iaşi după mult timp şi lăudă iniţiativa noastră academică. Nu reuşi să-şi reprime, totuşi, o observaţie caustică, declanşată de „chirurgia” sacralizatoare, care tocmai îi fusese aplicată: „Îmi pare rău de un singur lucru – că la aceste întîlniri ajung şi mulţi nechemaţi, precum tînărul idiot care a găsit de cuviinţă să mă pună pe soclu”. Am privit cu îngrijorare peste umărul profesorului. Într-un colţ, colegul meu aştepta plin de nerăbdare semnul discret prin care urma să-l chem pentru a fi prezentat. Am băut cafeaua fierbinte aidoma unei Cola de la gheaţă.

Toţi ne cunoaştem duşmanul personal cel mai înverşunat şi mai periculos din această lume, deşi sîntem gata adesea să jurăm că nu avem inamici. El se ascunde în noi înşine. În ce mă priveşte, o spun cu toată convingerea: nu cred să am adversar mai redutabil decît cel cuprins în persoana mea. Ideea destinului (tragic) implacabil, inventat de dramaturgii antici, mi s-a părut întotdeauna viabilă numai în plan teoretic. Odată mutată în lumea reală, ideea tragediei „externe”, determinate de fatalitate, devine suficient de limitativă, măcar şi pentru simplul motiv că nu avem indivizi uniformi, care să reacţioneze identic la acelaşi eveniment. Ceea ce pentru unul echivalează cu Apocalipsa însăşi joacă în viaţa altuia rolul unui nevinovat divertisment. Potențialul tragic autentic e mereu numai în noi. Există o dimensiune intimă a fiinţei care ne face responsabilii unici ai propriei sorţi. Ea se aseamănă cu o informaţie genetică în jurul căreia nu doar comportamentul, ci chiar caracterul nostru se construiesc într-un mod greu de înţeles. De aceea, problema importantă aici rămîne conştientizarea şi asumarea răspunderii pentru propriul eşec. De obicei, învinuim soarta sau pe cei din jur pentru eșecurile noastre. Culpabilizăm întregul univers mai degrabă decît prostia personală (de altfel, imposibil de acceptat ca ipoteză de lucru). Absolut regretabil, la fel de regretabil – în alt plan – ca şi refuzul profesorului menţionat de a face parte vreodată din comisia de doctorat a bietului meu coleg. Decizie fermă, pentru care, în ochii colegului, vinovat am fost desigur eu.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Scene din viața unui universitar, Editura Junimea, 2023.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cele 9 alimente pe care persoanele de peste 40 de ani ar trebui să le mănânce pentru a evita Sindromul Metabolic
Sindromul metabolic este un grup de afecțiuni care apar împreună, crescând riscul de boli de inimă, accident vascular cerebral și diabet de tip 2. Iată care sunt cele 9 alimente pe care persoanele de peste 40 de ani ar trebui să le mănânce pentru a evita această boală.
image
Trei marmote filmate cum stau cu burta la soare și se joacă în iarbă VIDEO
Trei marmote au fost filmate în timp ce stau cu burta la soare și se joacă în iarbă, la Ocolul Silvic Vidraru din cadrul Romsilva.
image
Înghețata cu aromă de țuică de prune sau colivă: „La parastase, punem pahare individuale cu înghețată de colivă. Sunt și mulți curioși”
Ați încercat vreodată înghețata de colivă, de țuică de prune, bere neagră, ghimbir sau muștar? Toate acestea sunt creația unui producător de înghețată din București.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.