Villazon

Publicat în Dilema Veche nr. 148 din 24 Noi 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cînd e vorba despre muzică, prefer vechiul, noului. Nu ştiu exact de ce. Aşa sînt eu. Unii spun că sînt snob, alţii, că mi-e lene să fiu mereu la curent cu ce mai apare nou. E posibil să fie aşa - ideea că accesul la muzică presupune un efort precum acela de a te menţine în permanenţă conectat la piaţa noutăţilor, mi se pare o aberaţie. Muzica şi efortul se exclud reciproc în perimetrul meu intelectual. Aşadar, nu e de mirare că, atunci cînd e vorba despre operă, preferinţele mele merg fără ezitare spre cîntăreţii anilor ’50-’60. Chiar şi mai vechi. Sînt într-o asemenea măsură încremenit în admiraţia generaţiei "Callas - Tebaldi - Zeani - Corelli - Di Stefano - Bergonzi - Del Monaco - Gobbi", încît nici chiar vîrfurile generaţiei următoare, "Pavarotti - Domingo - Caballe - Nilsson", care îmi produc încîntare în cel mai înalt grad, nu m-au putut convinge că vîrsta de aur a operei nu a trecut. Aşadar, primesc cu reticenţă noile voci. Sigur că mi-a atras atenţia valul de tenori latino care, acum, contestă tronul celui mai mare tenor al vremii, ocupat, după ieşirea la pensie a marilor Pavarotti şi Domingo, de Roberto Alagna. Dar nu aş fi crezut că unul dintre ei mă va face să simt, ca un fel de Gatsby meloman, că trecutul se poate reactualiza într-o versiune încă şi mai bună. Cea mai dulce iluzie dintre toate! Rolando Villazon, José Cura, Marcelo Alvarez, Juan Diego Florez şi ceilalţi aduc în lumea operei ceva nou, aşa cum desantul prozatorilor latino a schimbat literatura mondială din anii ’60 pînă azi. Dar totul, absolut totul s-a schimbat în ierarhiile mele cînd l-am ascultat/văzut pe cel dintîi dintre ei, pe Rolando Villazon. Dintre starurile generaţiei care are acum în jur de 35 ani, el este, fără îndoială, "cel mai minunat", după cum mi-a spus o prietenă, cu o graţie care acoperă orice eroare de exprimare. Rolando Villazon s-a născut în 1972 în Mexico City şi a urmat drumul operei, avîndu-l drept idol pe Placido Domingo. Villazon e longilin şi delicat ca un crin negru, imperial, are o voce adîncă, melancolică, ţesută parcă din grele catifeluri, dar flexibilă şi expresivă. Dar, e de-ajuns să îl asculţi numai cîteva minute ca să îţi dai seama că vocea sa are prea puţin de-a face cu anatomia corzilor vocale, a laringelui şi a plămînilor, sau cu vreo tehnică anume. Vocea sa, ca a nimănui altuia, este chiar sufletul lui. "Băiatul ăsta cîntă cu inima, nu cu vocea" - mi-a spus despre el inegalabila Virginia Zeani. Vocea lui nocturnă, plină de fior lunar şi complet lipsită de patetism, este cu atît mai surprinzătoare cu cît personalitatea lui este, mai degrabă, solară. Iată! În toamna lui 2005, cînta Carmen la Berlin sub bagheta lui Daniel Barenboim. Într-o zi rece, a ieşit de la Deutsche Oper şi a văzut pe trotuarul din faţa intrării o asiatică de vîrstă incertă, înfofolită şi amorţită de frig, care şedea pe un scăunel de camping şi îngîna la acordeon acorduri din opera lui Bizet. Muzica ieşea greu, sunetele sugerau mai degrabă decît reproduceau o muzică, degetele degerate ale femeii abia apăsau clapele acordeonului, iar în valiza deschisă la picioarele ei, se puteau vedea, trist, doar cîteva monede care nu totalizau 2 euro. Villazon s-a apropiat de asiatică, care, zgribulită, nici nu şi-a dat seama ce se întîmplă, şi cînd acordeonul mormăia aria toreadorului, deşi Villazon e un tenor liric şi aria e scrisă pentru bariton profund şi e cîntată adesea chiar de başi, a început să cînte în mijlocul străzii. Nu a trecut mult şi mulţimea s-a adunat. Unii, care nu îl cunoşteau, au fost atraşi de vocea superbă, alţii, care l-au recunoscut pe Villazon, de insolitul situaţiei. Sub impresia stupefiantă că i s-a întîmplat o minune, asiatica nu îşi ridica ochii din asfalt, mulţumindu-se, acum, să acompanieze suprinzătoarea voce picată ca din cer. O voce care e cotată la cîteva (multe) zeci de mii de euro, pe spectacol se desfăşura spontan, pe trotuar. La sfîrşit, Villazon a ridicat vocea la o acută de tenor. Spectatorii au erupt în aplauze, Villazon a luat valiza deschisă a femeii şi a început să umble prin mulţime, ştiind că nu poate fi refuzat, şi a adunat o sumă frumoasă. Apoi, el însuşi a contribuit generos. Şi a plecat. Nu ştiu dacă asiatica, care a făcut în minutele acelea mai mulţi bani decît face într-o lună, chiar a înţeles ce i s-a întîmplat. Villazon a făcut totul cu zîmbetul pe buze. Această întîmplare mi-a amintit de una aproape identică, cu Caruso la New York. Villazon are sufletul marilor tenori ai tradiţiei de aur şi, de aceea, stă alături de ei în inima mea. Acum cîţiva ani, spunea într-un interviu: "Cred că orice faci este important. Mie îmi place să citesc şi să merg prin muzee. Cu cît mai multă informaţie acumulezi, cu atît mai bine. Chiar dacă nu îţi vine să crezi că Alfredo (Alfredo Germont este personajul masculin principal din Traviata de Verdi, pe care Villazon îl interpretează magnific - n.m.) are nevoie de informaţie de la Metropolitan Museum of Art. Dar cînd te duci acolo şi vezi o poziţie, o expresie dintr-o pictură, cînd te duci şi vezi, de pildă, expoziţia lui El Greco de acum, înveţi. Totul constă în felul în care pictorii dispun culorile. Vocea este culoare. În canto, totul e o metaforă, aşa că, dacă vezi un răsărit de soare, dacă vezi un copac sau priveşti copiii cum se joacă într-un parc, poţi să descoperi ceva important". Unicitatea lui Villazon stă tocmai în asta: la el, cîntatul este o metaforă, o experienţă unică, desigur, dar nu o valoare în sine, ci o valoare care duce spre altceva, inexprimabil şi imposibil de atins altfel. Nu e deloc de mirare - nu-i aşa - că Villazon vine pe scenele lumii îmbibat de America Latină, spaţiul metaforic par excellence. O voce rară nu este o voce care, natural, biologic, este deosebită, ci o voce care foloseşte muzica ca pe o incantaţie care deschide un drum lăuntric. Cei mai mulţi cîntăreţi se blochează în statutul de cîntăreţi buni pentru că pun în centrul lumii lor propria voce, pentru că îşi iubesc peste măsură vocile. Marii cîntăreţi înţeleg că vocea lor superbă e un vehicul spre altceva. Rolando Villazon e dintre ei. P.S. Mulţumesc Cristinei Necula, care mi-a pus cu multă prietenie la dispoziţie interviul pe care ea l-a luat lui Rolando Villazon în noiembrie 2003, pentru publicaţia Opera News .

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.