Viitorul lui Miron Cozma

Publicat în Dilema Veche nr. 200 din 9 Dec 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Miron Cozma e liber. Fostul lider al minerilor a ieşit din închisoare la termen, după cîteva recursuri respinse şi, mai ales, după rocambolesca escapadă din iarna lui 2004, cînd fusese graţiat de Ion Iliescu, graţiere revocată cîteva zile mai tîrziu, în urma scandalului provocat. De data aceasta, nici urmă de scandal. Doar Asociaţia Victimelor Mineriadelor a emis un comunicat în care protestează faţă de eliberarea "teroristului" Miron Cozma. În rest, televiziunile au făcut "breaking news" din acest eveniment aşteptat, urmărindu-l cu maşinile pe proaspătul eliberat, trimiţînd carele de reportaj în zonele în care era aşteptat, întreţinînd tensiunea cu ajutorul corespondenţilor care spuneau că va sosi dintr-un minut în altul într-o casă din Voluntari şi, mai tîrziu, la o locuinţă din Timişoara. Cu cîteva kilograme în plus faţă de ultima oară cînd îl văzuserăm (dar cu aceeaşi coamă leonină), Miron Cozma nu putea să nu profite de prezenţa camerelor de luat vederi. "Am făcut 10 ani de puşcărie pentru că mi-am făcut datoria de lider de sindicat şi pentru că am avut curajul să lupt împotriva politicienilor corupţi. Vin din puşcărie şi n-am văzut nici un politician corupt acolo." O declaraţie scurtă, rostită la poarta închisorii. Cozma n-a spus mai multe - chiar dacă a precizat că mai are multe de spus -, dar a anunţat că deocamdată doreşte să se liniştească şi să-şi revadă familia. Oricum, declaraţia lui e mult mai bine pregătită decît cea din 2004, cînd spunea că nu va mai da interviuri decît pe bani. Acum, fostul lider al minerilor a vrut să dea imaginea unui om responsabil, o victimă a sistemului, un ţap ispăşitor pentru actele comise de "politicienii corupţi". Întrebarea este însă dacă, dincolo de declaraţii de reproş la adresa politicienilor, Miron Cozma mai are ceva de spus în societatea românească. Optimiştii spun că nu. România lui 2007 este mult schimbată faţă de cea din 1999, cînd Cozma a intrat după gratii. Atunci, România era o ţară extenuată după o tranziţie prea lungă, cu grave probleme sociale şi economice. Pentru cine îşi mai aminteşte, 1999 a fost anul în care analiştii economici avertizau că România va intra în încetare de plăţi. NATO şi UE erau doar nişte speranţe, Guvernul Radu Vasile era măcinat de conflicte interne, şomajul atingea cote alarmante în urma restructurărilor economice. Opt ani mai tîrziu, situaţia e alta. Membră a Organizaţiei Nord-Atlantice şi a Uniunii Europene, România este una dintre ţările cu cele mai mari creşteri economice din regiune, şomajul e foarte mic, iar Valea Jiului, locul de unde Cozma îşi recruta minerii, s-a schimbat. Cele mai multe mine au fost închise, din cei 45 de mii de mineri care lucrau în Vale în urmă cu 10 ani, doar 11 mii şi-au păstrat locul de muncă. Mulţi "disponibilizaţi" au plecat din regiune, o parte dintre ei fiind acum în Spania sau Italia. Situaţia celor rămaşi nu este cea mai fericită - mulţi trăiesc doar din ajutoarele sociale -, dar ei sînt oricum prea puţini pentru a se gîndi la vreo mişcare de protest de tip "mineriadă". În plus, Cozma nu are dreptul să calce prin Valea Jiului şi nici prin Bucureşti timp de 5 ani şi, chiar dacă a anunţat că va contesta această interdicţie, e greu de crezut că justiţia o va ridica. Altfel spus, Miron Cozma este un om al trecutului. Există însă şi o altă posibilitate: Cozma să rămînă în viaţa publică şi să fie interesat de politică. Personajul nu e lipsit de charismă, ştie să vorbească şi să transmită mesaje. Discursul său populist ar fi cu siguranţă mai coerent decît cel al lui Gigi Becali, care amestecă naţionalismul cu fotbalul şi cu religia, şi mai proaspăt decît cel al lui Corneliu Vadim Tudor, care acuză uriaşe fraude electorale la fiecare alegeri. Un Cozma victimizîndu-se, arătînd cu degetul spre oamenii politici "corupţi" care l-au trimis în închisoare, ar avea şanse să fie auzit în unele medii. Pentru a face însă politică, Miron Cozma ar trebui să intre într-un partid sau să îşi creeze unul. La un moment dat, a fost membru al PRM, dar despărţirea de Corneliu Vadim Tudor nu s-a produs în cei mai buni termeni. Aflat în criză de personalităţi puternice, Tudor ar putea să încerce însă să îl "recupereze" pe Cozma, oferindu-i astfel un statut. Ca să capete şi glas, Cozma ar trebui să înceapă să fie invitat la televiziuni, dîndu-şi cu părerea despre evoluţia ţării, în numele sacrosanctei audienţe. N-ar strica însă ca, pentru o dată, acestea să fie ceva mai responsabile şi să nu îi acorde spaţii largi pentru desfăşurare. Atmosfera mediatică ar fi, cu siguranţă, mai sănătoasă.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Un roman de știință
Bill Bryson nu este om de știință, nu are o formație științifică și, poate tocmai de aceea, tot ce scrie pare să aibă în spate un proces de înțelegere, de clarificare a unor lucruri, pînă la nivelul la care devin accesibile oricărui om cu o minimă educație academică.
Bătălia cu giganții jpeg
Datoria Europei
Nici Franța, nici Germania și nici – cu atît mai puțin! – Țările de Jos ori Danemarca nu vor face rabat de la exigențele procesului de aderare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Mi-e greu să pricep de ce a certa pe toată lumea e o formă de „acțiune”.
Frica lui Putin jpeg
„Nu umiliți Franța, domnule președinte!”
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat de două ori, nu o singură dată, că „nu trebuie umilită Rusia”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Eroismul ucrainean și inima stafidită a Europei
Ucrainenii dau Europei anului 2022 o lecție pentru care mă tem că opulentul nostru continent, cu birocrația lui pe cît de groasă, pe atît de nevolnică, cu politicienii lui minusculi, nu este pregătit.
Cooper Union jpg
Două surori, un muzeu și o premieră
În primăvara anului 1897, la etajul al patrulea al școlii publice Cooper Union din Manhattan pe care o înființase bunicul lor, surorile Hewitt au inaugurat Muzeul de Arte Decorative Cooper Union.
Tezaur jpg
O lungă istorie de furt
Furturile din Ucraina sînt o reamintire brutală a celor cu care s-a confruntat, în istorie, România.
Iconofobie jpeg
Iubirea/ura de aproape
Devii mizantrop nu neapărat cunoscînd răul din celălalt, cît cunoscînd răul din tine.
HCorches prel jpg
La vida loca loca loca loca
Deprinderea aceasta a defăimării profesorilor a devenit la noi pandemică și are un gust nu amar, ci de-a dreptul grețos, cel puțin în percepția mea.
p 7 2 WC jpg jpg
De ce refuză Occidentul să numească fascistă Rusia lui Putin?
Jena Occidentului de a numi fascistă Rusia lui Putin se explică prin contextul psiho-istoric al țărilor europene.
Un sport la Răsărit jpeg
Ce mai facem cu Naționala?
Ne torturează şi o torturăm, chestiune din care nimeni nu va rămîne întreg. Echipa României nu e altceva decît oglinda României.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Ospitalitate
Nu e neapărat ipocrizie, cum ar zice unii, ci politețe și meserie.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.