Victoria indecişilor

Publicat în Dilema Veche nr. 116 din 13 Apr 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În Italia, noaptea de după alegerile parlamentare, cea de luni spre marţi, a fost lungă. Seara, rezultatele sondajelor, efectuate la ieşirea din secţiile de vot, îl dădeau pe Romano Prodi învingător în ambele camere ale parlamentului. "S-a încheiat anotimpul culturii Berlusconi, al anti-politicii", spunea Massimo D'Alema, fost prim-ministru, liderul democraţilor din Partidul Stîngii. Noaptea, pe măsură ce numărătoarea voturilor ajungea la Ministerul de Interne, Forza Italia a lui Berlusconi colecta tot mai multe circumscripţii cîştigătoare şi soarta Senatului a fost pînă marţi la prînz în cumpănă. Antonio Tajani, membru al Parlamentului European din partea partidului Forza Italia: "Forza Italia rămîne partidul numărul unu în ţara asta. E un fapt care îl confirmă pe Berlusconi". Amîndoi minţeau şi amîndoi spuneau adevărul: marţi dimineaţa diferenţa dintre cei doi, în cifre absolute, era de aproximativ 25.000 de voturi în favoarea lui Prodi. Berlusconi cere renumărarea voturilor. Noua lege electorală îl favorizează pe învingător, dar adevăraţii cîştigători ai alegerilor sînt indecişii, cei care pînă în ultimul moment nu ştiau cu cine vor vota, prezenţi totuşi la urne (83,6% participare). Problema e că, oricine ar fi cîştigătorul, iniţiativele lui politice vor fi blocate de o opoziţie puternică, cu direcţii principial opuse. Prezenţa lui Berlusconi a colorat emoţional procesul electoral. Oamenii nemulţumiţi de situaţia lor economică presupun că o persoană capabilă să parcurgă drumul de la cîntăreţ pe vapor la cea mai mare avere a ţării va şti să repete miracolul şi pentru ceilalţi, reuşind să insufle dinamism economiei stagnante a Italiei. Şi chiar dacă, în primul său mandat, Berlusconi a fost mai curînd preocupat de elaborarea şi promulgarea unor legi, care să scoată de sub incidenţa justiţiei acţiunile lui trecute, nu înseamnă că în al doilea mandat nu va face ceva şi pentru restul lumii. De obicei, marele capital se foloseşte de politicieni pentru a ocoli birocraţia şi pentru a transforma în acţiuni legale ceea ce unii "purişti" pot considera a fi în marginea legii. Italia a trecut printr-un dramatic proces de dezghiocare a legăturilor dintre politică şi marele capital, legături vegheate cu "mijloace specifice" de Mafia. În urma acestui proces nu s-a născut olume mai curată, ci una mai simplă: marele capital şi politica sînt reprezentate la cel mai înalt nivel, în fruntea republicii, de către aceeaşi persoană, Silvio Berlusconi. Nu e întîmplător că tot aceeaşi persoană deţine şi cel mai mare imperiu media, posibilitatea sa de a influenţa opţiunile fiind multiplicată de fiecare ecran de televiziune din fiecare cămin. Dar Berlusconi a fost prim-ministru timp de cinci ani şi Italia a fost tot atît de departe de o dictatură, cît e Cuba departe de democraţie. Problema nu este dictatura, ci, aşa cum scria ziarul Washington Post, economia: "Italia are două probleme economice serioase: o mare datorie publică şi slaba competitivitate pe piaţa globală. Nu este exclus ca rata de credit a ţării să scadă dacă noul guvern nu va lua măsuri pentru reducerea deficitului bugetar". Reducerea deficitului bugetar - o ştie orice analfabet economic - înseamnă măsuri de austeritate, greu de acceptat în special pentru cei care nu posedă cluburi de fotbal şi posturi de televiziune. Acestea sînt problemele Italiei, nu ale lui Berlusconi. Pe de altă parte, nici eventuala victorie a lui Prodi nu inspiră prea mult optimism în rezolvarea lor: propunerile lui - reintroducerea unor taxe pentru cea de a doua reşedinţă, pentru moştenire, pedepse mai mari pentru evaziunea fiscală - vor lovi mai curînd în clasa mijlocie, acolo unde se decide succesul sau eşecul unei guvernări. În materie de politică externă, Berlusconi rămîne un aliat fidel al lui Bush, promiţînd că va menţine trupele în Irak atîta timp cît va fi nevoie, iar Prodi promite că le va retrage imediat. În condiţiile unui scor extrem de apropiat, e greu de presupus că în Italia se va putea realiza o mare coaliţie funcţională, asemenea celei din Germania. Rezultatele strînse de acolo şi de aici, tulburările din Franţa (aparent generate de un articol de lege, de fapt expresie a unei crize profunde) nu sînt probleme locale, ci rateuri ale motorului gripat al Europei. Poate că textul constituţional supus spre aprobare membrilor Uniunii nu corespundea tuturor aspiraţiilor politice ale cetăţenilor săi şi mai ales oferea prea puţine garanţii pentru derivele pe care le-ar putea provoca noii membrii. Dar victoria indecişilor - pe plan naţional sau european - e mai puţin promiţătoare decît cea a oricărui politician.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Un roman de știință
Bill Bryson nu este om de știință, nu are o formație științifică și, poate tocmai de aceea, tot ce scrie pare să aibă în spate un proces de înțelegere, de clarificare a unor lucruri, pînă la nivelul la care devin accesibile oricărui om cu o minimă educație academică.
Bătălia cu giganții jpeg
Datoria Europei
Nici Franța, nici Germania și nici – cu atît mai puțin! – Țările de Jos ori Danemarca nu vor face rabat de la exigențele procesului de aderare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Mi-e greu să pricep de ce a certa pe toată lumea e o formă de „acțiune”.
Frica lui Putin jpeg
„Nu umiliți Franța, domnule președinte!”
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat de două ori, nu o singură dată, că „nu trebuie umilită Rusia”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Eroismul ucrainean și inima stafidită a Europei
Ucrainenii dau Europei anului 2022 o lecție pentru care mă tem că opulentul nostru continent, cu birocrația lui pe cît de groasă, pe atît de nevolnică, cu politicienii lui minusculi, nu este pregătit.
Cooper Union jpg
Două surori, un muzeu și o premieră
În primăvara anului 1897, la etajul al patrulea al școlii publice Cooper Union din Manhattan pe care o înființase bunicul lor, surorile Hewitt au inaugurat Muzeul de Arte Decorative Cooper Union.
Tezaur jpg
O lungă istorie de furt
Furturile din Ucraina sînt o reamintire brutală a celor cu care s-a confruntat, în istorie, România.
Iconofobie jpeg
Iubirea/ura de aproape
Devii mizantrop nu neapărat cunoscînd răul din celălalt, cît cunoscînd răul din tine.
HCorches prel jpg
La vida loca loca loca loca
Deprinderea aceasta a defăimării profesorilor a devenit la noi pandemică și are un gust nu amar, ci de-a dreptul grețos, cel puțin în percepția mea.
p 7 2 WC jpg jpg
De ce refuză Occidentul să numească fascistă Rusia lui Putin?
Jena Occidentului de a numi fascistă Rusia lui Putin se explică prin contextul psiho-istoric al țărilor europene.
Un sport la Răsărit jpeg
Ce mai facem cu Naționala?
Ne torturează şi o torturăm, chestiune din care nimeni nu va rămîne întreg. Echipa României nu e altceva decît oglinda României.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Ospitalitate
Nu e neapărat ipocrizie, cum ar zice unii, ci politețe și meserie.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.