Vești proaste pentru vîrsta mea

Publicat în Dilema Veche nr. 388 din 21-27 iulie 2011
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

● Hotărît lucru, trăiesc o vîrstă dificilă. Citesc în ziare statistici clare şi implacabile precum o sentinţă definitivă şi irevocabilă: bărbaţii de 35-45 de ani sînt cele mai triste creaturi. Sondaje şi studii au dus la concluzia că bărbatul de vîrsta mea atinge nivelul de tristeţe maxim pe care îl are de atins în viaţă, iar sentimentul neîmplinirii este şi el la cea mai înaltă cotă. În aceeaşi zi, mai aflu că mortalitatea cea mai ridicată la bărbaţi se datorează atacului de cord (28%) şi că vîrsta cea mai expusă în timpurile noastre este cuprinsă între 35 şi 65 de ani. Fac parte şi din eşantionul acesta. Dacă scap de infarct, mă pîndeşte cancerul: 25% dintre bărbaţi mor de cancer, iar vîrsta de risc maxim, aţi ghicit, include şi vîrsta mea. Plămînii sînt cei mai vulnerabili exploziei celulare canceroase, iar dacă plămînii se ţin bine prin nu ştiu ce minune, atunci prostata (asta, totuşi, ceva mai tîrziu) sau colonul te împinge spre abis. Cu alte cuvinte, statistica mă avertizează: cum treci de 35 de ani, intri în teritoriul spaimelor şi al riscurilor maxime. 

● Îmi cade în mînă o publicaţie financiară. Citesc un articol despre debitorii insolvabili. Din datele băncilor, cei mai mulţi debitori incapabili să returneze credite sînt bărbaţii în jur de 40 de ani, domiciliaţi în Bucureşti, cu studii superioare. Iarăşi, mă calific. Nu sînt deloc în situaţia asta pentru că nu am nici un credit, dar statistica îmi spune că sînt vulnerabil. De fapt, în toate statisticile acestea nu e vorba despre destin, ci despre vulnerabilitate. Tocmai de aceea, mă simt asediat… 

● Avem, fiecare, micile noastre trucuri care ne fac viaţa suportabilă şi temperează infernul celorlalţi. De pildă, prietenul acesta al meu a descoperit că toţi bărbaţii sînt, de fapt, homosexuali. Unii, deschis, asumat, limpede. Alţii, în vastă majoritate, ascuns de ochii tuturor, fără să ştie ei înşişi, de cele mai multe ori, fără să ştie nimeni vreodată. De cînd a ajuns la această concluzie, cam bizară după părerea mea, prietenul meu priveşte lumea cu mai multă înţelegere, cu relaxare, cu nesfîrşită compasiune. El însuşi se simte bine în rolul celui care deţine un mare secret pe care nu-l mai ştie aproape nimeni, dar un secret care explică totul. 

● Doctore, uneori mi se pare că se rotesc cerurile ca elementele unui rulment. Aud această rotire ca pe o hohotire şi stau, înspăimîntat, privind în sus, aşteptîndu-mă să se întîmple orice. Ce-o fi asta? 

● Emisiunile politice de la televizor au devenit, de ceva vreme, de neprivit. Cînd nu sînt vulgare, sînt agresive, cînd nu sînt evident rău intenţionaţi, moderatorii sînt proşti şi încăpăţînaţi în prostia lor – nu vor să afle, pur şi simplu nu vor să afle, vor doar să li se confirme ceea ce ştiau deja. Sigur că e de rigoare să adaugi imediat după asemenea fraze expresii precum „nu toţi“, „mai sînt şi excepţii“ sau, dacă eşti generos, să precizezi de la început că cei la care te referi sînt o minoritate într-o breaslă, altfel curată şi serioasă, cu simţul datoriei civice. Dar asemenea bemoluri obligatorii puse muzicii pe care vrei să o cînţi te frustrează, de fapt. Ceea ce vrei să spui sau să strigi are forţă terapeutică doar dacă este o formulă cuprinzătoare, generală, doar dacă e o anatemă sub care cad toţi, fără excepţie. E de bun-simţ şi corect gnoseologic să evidenţiezi grupul la care te referi – dacă e regula, să pui lumină şi asupra excepţiilor, dacă e excepţie, să menţionezi regula. Dar asta nu ajută sufletului tău deloc. Îmi spun că, poate, ajută echilibrului precar al lumii. Dar preţul acestui echilibru este o greutate în plus în sufletul tău. 

● Visez că sar într-o piscină cu pereţi total transparenţi, la care se uită o grămadă de trecători. Un fel de acvariu, de fapt. Nu sînt singur în piscină, dimpotrivă, aş putea spune chiar că e destul de aglomerată. Stau la fund cît pot de mult. Apoi, cînd ies la suprafaţă, fac zgomot, ca şi cum aş fi o balenă. Dau din mîini şi din picioare, plutesc uşor, înot răsucindu-mă tot timpul, stropindu-i pe toţi din jur. O doamnă, vizibil agasată de comportamentul meu, părăseşte piscina şi preferă să treacă în jacuzzi. E limpede, o deranjez. Ceea ce mă surprinde cu totul în acest vis este că nu-mi pasă deloc, absolut deloc că îi deranjez pe cei din jur. Eu nu sînt aşa! – protestează ceva din mine. Mă simt jenat de vioiciunea dezinhibată pe care o am în cel din vis. Ceea ce Rimbaud a scris, într-o zi de luni, profesorului său, Izambard… 

● „Astăzi a murit mama. Sau poate ieri, nu ştiu. Am primit o telegramă de la azil: Mama decedată. Înmormîntare mîine. Condoleanţe. Asta nu înseamnă nimic. Poate că a fost ieri… I-am cerut patronului meu două zile de concediu şi nu putea să mă refuze avînd o asemenea scuză. Dar nu părea încîntat. I-am spus: N-am nici o vină. Nu mi-a răspuns. Atunci, m-am gîndit că n-ar fi trebuit să-i spun asta. În fond, n-aveam de ce să mă scuz. Mai degrabă el ar fi trebuit să-mi prezinte condoleanţe. Dar mi le va prezenta fără îndoială poimîine cînd mă va vedea în doliu. Deocamdată e ca şi cum mama n-ar fi murit…“ Aşa începe Străinul lui Camus. Aşa începe înstrăinarea. Statistic, am vîrsta cea mai expusă pentru a trăi asta…

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic