Versuri şi proză, uniţi-vă!

Publicat în Dilema Veche nr. 97 din 24 Noi 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Se vorbeşte mult despre ipocrizie în viaţa noastră publică. Politicienii sînt arătaţi cu condeiul însîngerat al marilor analişti. Poporului i se atrage atenţia asupra ticăloşiei de a spune una în discursuri şi alta în particular. Nu mai vorbesc aici de fapte - terenul e prea mare şi deja prea bine exploatat literar ca să mai încerc un cadastru de amator... Ei bine, cu toate că am stabilit cu certitudine că e naşpa să spui una şi să faci alta, toată lumea acceptă fredonînd acelaşi gen de comportament din partea vedetelor pop. Ele sînt adulate pentru exact acelaşi lucru pentru care politicienii sînt detestaţi. Cum e posibil? Şi pînă cînd mai răbdăm? Să vă explic, în caz că n-aţi înţeles. Vedetele de muzică (să-i zicem) uşoară cîştigă bani cîntînd următoarele cuvinte-cheie: vînt, pămînt, dor, ador, vise, stele, ele, mele, copaci, frunze, cer, abur, uşor, acelaşi dor, iubire, amintire şi, la cererea publicului, rătăcire. Aceste vorbe au un rol important: să-i dea sentimentul publicului că autorul/cîntăreţul trăieşte într-o dimensiune lirică incompatibilă cu lumea asta. Cîntăreţii suferă, suspină, îşi aduc aminte, sînt consumaţi de vinovăţie, îşi revin, sînt consumaţi din nou. Cîntecele lor descriu viaţa (presupunem că tot a lor) ca pe o succesiune de trăiri pasionale gard în gard cu sublimul şi peste drum de Templul Marii Drame Sentimentale. Ei regretă despărţirile şi îşi petrec restul vieţii cu gîndul la Ea. Ele sînt distruse de gestul Lui şi promit să-l uite, dar - fatalitate! - nu reuşesc. Toate aceste frămîntări sînt exprimate în cuvinte polizate cu grijă, să nu cumva să prindă, cu vreo muchie, vreun colţ de realism. Ei bine, deschideţi orice revistă mondenă şi veţi constata un lucru tragic: oamenii ăştia una cîntă şi alta vorbesc. Cuvintele frumoase, poetice, aspiraţionale dispar complet din discursul intervievaţilor. Fetele care aspiră la veşnicie în refren se mulţumesc în proză cu un inel cu diamante, o maşină fără acoperiş sau o excursie într-o ţară îndepărtată, însă reală. Băieţii care suspină în strofele 2,3 şi 4 îşi petrec de fapt dimineţile între 9 şi 12 la sala de fitness, unde ridică greutăţi de oţel, nu volume de versuri. Mai grav, timpul de înjumătăţire a iubirii lor pentru celălalt nu e infinitul, aşa cum sugerează ultimul CD, ci aproximativ două luni jumate. După care o altă revistă va publica poza revelatoare din care aflăm că, acum, e cu altcineva. Ruptura, de neconceput în opera muzicală, e un fapt de viaţă în cea reală, tratat cu mai puţină atenţie decît schimbarea maşinii. De ce acceptăm asemenea dovadă de schizofrenie publică? De ce iubim ipocrizia de pe canalul de muzică şi-o detestăm pe cea de la ştiri? Ce diferenţă e între ele, în afară de un centimetru, cît e între butoanele de la telecomandă? De ce lumea (mă rog, 88% din ea) rîde de Vadim şi cumpără CD-uri cu Zexy sau Mexy sau cum s-o numi? Există o explicaţie: ne place să fim minţiţi. Numai că ăştia care cîntă se îmbogăţesc cu ştirea şi acordul nostru, în vreme ce ăilalţi care doar vorbesc, o fac pe şest. Or tocmai caracterul subversiv e cel care ne enervează. Un solist are tăria să recunoască faptul că primul CD i-a adus 100 de mii de dolari. În schimb n-ai să vezi un politician să-şi aducă aminte de primul album în cuvinte fireşti: "Ah, da, în mandatul ăla am dat tunul cu francezii, da, am scos 21 de milioane de dolari - şi i-am făcut jumate-jumate cu partidul. Ce vremuri! Eram la început de carieră!". Ori tocmai lipsa acestei sincerităţi îl plasează pe politician într-o realitate paralelă, de care nu ne putem apropia cu înţelegere... E o problemă de imagine la care Italia, sora noastră de gintă latină şi obiceiuri orientale, a găsit, în anii mandatului Berlusconi, o soluţie simplă: decriminalizarea ţepei. Simplu şi eficace, la fel ca un refren: orice ilegalitate poate fi ştearsă cu buretele prin desfiinţarea legii care te bagă în bucluc. Dar, cum deocamdată pare că nu mai e cazul şi la noi, să zicem că n-am mai rămas decît cu problema ipocriziei în versuri. Pe care o semnalez şi eu mai departe, poate se iau măsuri!

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Un roman de știință
Bill Bryson nu este om de știință, nu are o formație științifică și, poate tocmai de aceea, tot ce scrie pare să aibă în spate un proces de înțelegere, de clarificare a unor lucruri, pînă la nivelul la care devin accesibile oricărui om cu o minimă educație academică.
Bătălia cu giganții jpeg
Datoria Europei
Nici Franța, nici Germania și nici – cu atît mai puțin! – Țările de Jos ori Danemarca nu vor face rabat de la exigențele procesului de aderare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Mi-e greu să pricep de ce a certa pe toată lumea e o formă de „acțiune”.
Frica lui Putin jpeg
„Nu umiliți Franța, domnule președinte!”
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat de două ori, nu o singură dată, că „nu trebuie umilită Rusia”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Eroismul ucrainean și inima stafidită a Europei
Ucrainenii dau Europei anului 2022 o lecție pentru care mă tem că opulentul nostru continent, cu birocrația lui pe cît de groasă, pe atît de nevolnică, cu politicienii lui minusculi, nu este pregătit.
Cooper Union jpg
Două surori, un muzeu și o premieră
În primăvara anului 1897, la etajul al patrulea al școlii publice Cooper Union din Manhattan pe care o înființase bunicul lor, surorile Hewitt au inaugurat Muzeul de Arte Decorative Cooper Union.
Tezaur jpg
O lungă istorie de furt
Furturile din Ucraina sînt o reamintire brutală a celor cu care s-a confruntat, în istorie, România.
Iconofobie jpeg
Iubirea/ura de aproape
Devii mizantrop nu neapărat cunoscînd răul din celălalt, cît cunoscînd răul din tine.
HCorches prel jpg
La vida loca loca loca loca
Deprinderea aceasta a defăimării profesorilor a devenit la noi pandemică și are un gust nu amar, ci de-a dreptul grețos, cel puțin în percepția mea.
p 7 2 WC jpg jpg
De ce refuză Occidentul să numească fascistă Rusia lui Putin?
Jena Occidentului de a numi fascistă Rusia lui Putin se explică prin contextul psiho-istoric al țărilor europene.
Un sport la Răsărit jpeg
Ce mai facem cu Naționala?
Ne torturează şi o torturăm, chestiune din care nimeni nu va rămîne întreg. Echipa României nu e altceva decît oglinda României.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Ospitalitate
Nu e neapărat ipocrizie, cum ar zice unii, ci politețe și meserie.

Adevarul.ro

image
Reacţii după şedinţa foto a lui Brad Pitt pentru GQ Magazine: „Arată ca un cadavru”
Desemnat în anii '90 cel mai sexy bărbat în viaţă de revista People, actorul Brad Pitt şi-a şocat fanii cu cea mai recentă şedinţă foto realizată pentru revista GQ, mai mulţi internauţi comentând că arată ca un cadavru.
image
Lacul căutat de zeci de mii de turişti pentru tratamente s-a colorat în roz. Explicaţiile cercetătorilor VIDEO
Pe lângă culoare, lacul emană şi un miros neplăcut. În fiecare an, aici vin zeci de mii de turişti la tratament. Specialiştii vin cu explicaţii.
image
CTP ne trezeşte la realitate: „Popovici? Dar de ce să mă simt mândru?“
Cristian Tudor Popescu a comentat, în stilul său caracteristic, performanţa lui David Popovici la Mondialele de nataţie, unde sportivul de 17 ani a cucerit două medalii de aur.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.