Verdi sau Wagner?

Publicat în Dilema Veche nr. 499 din 5-11 septembrie 2013
Cealaltă vîrstă jpeg

Nici nu a început bine luna ianuarie a acestui an că un important ziar britanic (The Telegraph) a atacat deja, într-un articol amplu, subiectul cultural al anului, adică bicentenarul Verdi – Wagner. A făcut-o într-un fel cît se poate de previzibil, stabilind aproape un pattern pe care îl va urma presa de larg consum tot anul. La început, autorul se întreabă „cine e mai bun, Verdi sau Wagner?“ Se speră că oarecare cititori vor fi atraşi de ideea competiţiei dintre cei doi. Aşadar, autorul continuă să sublinieze că absolut totul îi desparte pe Verdi şi Wagner, că sînt diferiţi ca alfa de omega, că au fanshipuri aproape adverse şi că, deşi au trăit în acelaşi timp, au preferat să se evite unul pe celălalt. Apoi, după această introducere, sînt luaţi la întrebări oameni importanţi, cu carte, precum unii dirijori, cîntăreţi, filozofi sau directori de fundaţii. Aceştia, la unison, înţelept, aleg calea echilibrului: nici unul nu e mai mare decît celălalt, doar că ceea ce făcea unul nu putea face celălalt. De pildă, zice un filozof, e de neimaginat că Wagner ar fi putut compune o capodoperă ca Otello, în care pasiunile extreme dobîndesc o asemenea naturală curgere melodică, la fel cum e de neimaginat că Verdi ar fi putut compune o capodoperă ca Die Walkyrie, în care o idee profund metafizică devine concretă, obsesivă şi credibilă prin muzică. Prin urmare, e cuminte, din punct de vedere cultural, să-i privim în complementaritate. Nu „ori-ori“, ci „şi-şi“. Asemenea articole continuă să curgă şi azi în toate publicaţiile lumii, şi vor mai apărea, sînt convins, încă multe.

Nici prin cap nu-mi trece să contest această soluţie solomonică la o întrebare, totuşi, rudimentară – cine e mai bun? Fie şi pentru că este – aşa cum am zis – soluţia cuminte, iar eu am o preferinţă tot mai accentuată pentru soluţiile cuminţi, pe măsură ce înaintez în vîrstă.

Şi Verdi, şi Wagner vin din acelaşi secol. Evident, vin din locuri cum nu se poate mai diferite – Italia şi Germania. Dar vin din acelaşi timp: spiritul locului diferă, dar spiritul vremii e acelaşi. În plus, oricît de diferiţi ar fi italienii de nemţi, istoria secolului al XIX-lea i-a pus adesea împreună, iar sensibilităţile locale începeau să-şi construiască numitori comuni tot mai pregnanţi la nivelul Europei de Apus, pe măsură ce se dezvoltă căile de comunicare între oamenii simpli, din spaţii cultural-lingvistice diferite. În fond, înainte de 1813, în Germania şi în Italia, opera era cam aceeaşi, miraculos unificată de Mozart – primul geniu cu adevărat european.

Undeva, Thomas Mann zicea că secolul al XX-lea este copilul secolului al XIX-lea şi recomanda ca abordările trăitorilor din secolul al XX-lea faţă de secolul al XIX-lea să fie pline de respectul pe care copiii îl datorează părinţilor. Cum secolul al XX-lea e gata, socotelile lui sînt încheiate, am putea adăuga că nu numai respectul filial este de rigoare, ci chiar şi un anume complex de inferioritate. În orice caz, nu pot rezista să nu prelungesc recomandarea lui Thomas Mann spre secolul XXI. Secolul în care am intrat acum un deceniu şi ceva este fiul secolului al XX-lea şi nepotul secolului al XIX-lea. Se cuvine, aşadar, ca trăitorii veacului XXI să privească spre secolul al XIX-lea cu respectul pe care un nepot îl datorează bunicului. Este – se ştie – o oarecare diferenţă între „cum-se-cuvine“-le dintr-o relaţie tată-fiu şi „cum-se-cuvine“-le dintr-o relaţie bunic-nepot. Aşadar, putem schimba un pic perspectiva. Nepoţii îşi permit lucruri mai multe cu bunicii, care sînt, la rîndu-le, ceva mai îngăduitori decît erau ca părinţi. Secolul al XIX-lea, care a produs mult mai mult pentru civilizaţie decît secolul al XX-lea, ne priveşte cu îngăduinţă, iar noi avem de înţeles ceva mai bine acest minunat veac – căci de la distanţa de acum, chiar putem s-o facem. Înţelegînd mai bine secolul al XIX-lea, vom pricepe mai bine şi legătura complicată, nevăzută, contraintuitivă, în orice caz, dintre Verdi şi Wagner. Deocamdată, ceea ce ştim/auzim ne spune că cei doi titani converg într-un anume punct esenţial, pe care rămîne să-l definim mai precis, venind din zări diferite. Verdi vine din psihologie, Wagner vine din metafizică – dar cine e în stare să separe ferm una de cealaltă? În adîncul său, nu e sufletul abisal, populat de mituri şi plin de valori? În fibra sa, nu este nevrotică cea mai profundă idee? Cum să-l înţelegi pe Freud (şi el tot un produs al secolului al XIX-lea este!), dacă nu ştii ceva filozofie, şi cum să-l înţelegi pe Nietzsche, dacă nu ştii ceva psihopatologie? Verdi şi Wagner ipostaziază, de fapt, gloria la care au ajuns, în vremea lor, sufletul şi ideea. Niciodată, sufletul şi ideea nu au avut atît de mult prestigiu. Iar punctul lor de întîlnire este locul geometric cel mai sacru pentru om: acela în care ideea se purifică prin inimă şi sufletul se înalţă prin idee.

Aşadar, îndrăznim: sigur că şi Wagner, şi Verdi vin din aceeaşi sensibilitate – amîndoi sînt romantici, cu toate diferenţele dintre romantismul german şi cel italian. Secolul al XX-lea i-a digerat despărţindu-i, marcînd distanţe. Ştiu, diferenţierea e necesară cunoaşterii. De aceea am subliniat diferenţa de background şi de obsesii. Wagner citea filozofie cum citim noi ziarele şi era obsedat de ideea schopenhaueriană că muzica poate transmite emoţii oricui, anume pentru că nu manevrează abstracţiuni şi, în consecinţă, nu participă la complicatul proces de reprezentare a lumii. Verdi era procupat de societatea în care trăia, a avut chiar un episod parlamentar în viaţă (asta mi-l face şi mai simpatic) şi citea ceea ce i se părea a fi sănătos pentru suflet – Shakespeare înainte de orice. Secolul XXI, însă, îi va lega unul de celălalt. Căci acesta e spiritul timpului: e la modă cuplarea contrariilor, ca în dialectica predată tot de un neamţ din secolul al XIX-lea. Aflăm că leit-motivul nu e ceva exclusiv wagnerian – şi Verdi îl folosea. După cum identificarea unui personaj printr-o mică temă muzicală – truc vechi în opera italiană – este un procedeu foarte întîlnit şi la Wagner. Mai mult, în operele lor comice – Maeştrii cîntăreţi din Nürnberg şi Falstaff – asemănările dintre cei doi compozitori sînt de-a dreptul uimitoare. Doi reputaţi muzicologi, Carolyn Abbate şi Roger Parker, încheie un încîntător articol dedicat analizei celor două opere, astfel: „Sub egida operei comice, Verdi şi Wagner par a se fi rătăcit împreună într-o grădină scăldată de lumina lunii, aceeaşi grădină în care, deghizată în Contesă, Susanna lui Mozart a cîntat odată atît de seducător.“ Aşadar, Mozart! Totul se leagă! Vedeţi, secolul nostru descoperă legături – asta va fi specialitatea timpului. Trăim vremea în care ne place să vedem că totul se leagă, că diferitul e, totuşi, asemănător, că distanţa rezonează, totuşi, în apropiere, că ce e altfel este, undeva în profund, asemenea.

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

Luis Suarez FOTO EPA EFE jpg
Scandal uriaș după Ghana-Uruguay. Ce au făcut colegii lui Suarez în timp ce acesta plângea în hohote
E scandal imens după meciul Ghana - Uruguay de la Cupa Mondială 2022. Selecţionerul Uruguayului a sugerat că arbitrul german Daniel Siebert este de vină pentru eliminarea echipei sale de la CM 2022, informează DPA.
Congres AUR - George Simion - 27 mar 2022 / FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
AUR cere ca România să nu mai ajute R. Moldova
Alianța pentru Unirea Românilor a adoptat în cadrul Congresului organizat la Alba Iulia o rezoluție prin care cere unificarea României și R. Moldova. Șeful formațiunii a susținut însă că România ar trebui să oprească ajutorul îndreptat către vecini.
Procesul comunist din Gara Teiuş: cum au fost judecaţi ceferiştii vinovaţi de catastrofa feroviară din 1968 jpeg
Cum erau urmăriți ceferiștii de către Securitate. Zeci de informatori erau folosiți de către „organe”
Securitatea comunistă avea în obiectiv și angajații de la CFR, domeniu de activitate care s-a dezvoltat mult după anul 1970. În Alba, dosarul de obiectiv „transporturi feroviare” a fost deschis în luna august 1972.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.