Va fi vreodată VAR pe stadioanele românești? Și, dacă va fi, se vor termina problemele?

Va fi, va fi. De fapt, pe la noi au fost cam toate cîte au fost pe lume, doar că un pic mai tîrziu. Sau mult mai tîrziu. Sau inacceptabil de tîrziu. Cum e cu autostrada prin Carpaţi, aşa şi cu VAR-ul pe la fraţi. Fraţi întru „ba pe-a mamei domniei-tale”.

VAR, adică Video Assistent Referee, adică ochii electronici ai unui sărman om cu fluier, există mai peste tot prin lumea civilizată sau mai puţin civilizată. La noi, cei de la federaţie şi liga profesionistă a fotbalului au zis că va fi de acum un an. Rezultatul? Va fi peste un an. Cică. Chestia e că fiecare a dat vina pe cealălalt cînd a fost să se afle cine e responsabil pentru doi ani de iluzii pierdute şi de scandaluri cu nemiluita. În plus, pînă de curînd s-au tot certat pe cine dă banii. Acum, că s-au pus, sub presiunea publică, de acord, aflăm, proştii de noi, că implementarea e o treabă atît de complicată încît arbitrilor le trebuie o jumătate de an (şi o jumătate de milion de euro) ca să se specializeze în a judeca la video o fază controversată, cu toate monitoarele şi reluările posibile. O chestie pe care o poate face nea Ion de la televizorul lui care trebuia schimbat de mult, cu o bere în mînă şi fără nici un „training”. Poate doar cu un trening, pe el. Dacă ruşii şi americanii lucrau în ritmul ăsta ne uitam încă la stele şi la Lună precum oamenii din Epoca de Piatră. Ai senzaţia că  stimabilii judecători ai meciurilor vor fi antrenaţi pentru a ajunge pe Marte. Nu-i vorbă, cîteodată chiar că par de acolo... Aşa e cînd te iei prea în serios, rişti să decolezi către penibil. Şi, da, vor fi, vor fi. Tot scandaluri, la o adică. Aşa e peste tot.

VAR nu e o treabă infailibilă. Tot oamenii judecă, şi nu toţi orbii nimeresc Brăila. Dar vom fi mai aproape de adevăr, asta contează. Poate de asta a şi trenat atît implementarea VAR în ajutorul celor care împart dreptatea. Că cine-mparte...