Ursuleți și „ursulice”

Publicat în Dilema Veche nr. 892 din 13 -19 mai 2021
„Cu bule“ jpeg

Poziția în vocabularul fundamental a cuvîntului urs, moștenit din latină, care și-a dezvoltat sensuri figurate și o bogată frazeologie și de la care s-au format numeroase derivate reflectă o familiaritate îndelungată a vorbitorilor limbii române cu cei mai impresionanți locuitori ai pădurilor din zonă. Cuvîntul are, de altfel, o foarte veche prezență și în antroponimie și în toponimie. Dincolo de experiențele și tradițiile locale și de reprezentările culturale de tot felul, în epoca modernă ursul le devine multora familiar în copilărie, prin intermediul jucăriilor – în mod prototipic, prin ursulețul de pluș (desemnat în română printr-un calc parțial după franceză – ours en peluche –, apărut în vremea cînd influența engleză nu era suficiant de puternică pentru a impune denumirea Teddy bear). Puternica individualizare a animalului – la care contribuie probabil și tulburătoarele asemănări cu silueta și cu mișcările umane (la ridicarea în două labe) – se reflectă și în marcarea clară a ipostazei feminine: ursoaica (ursoaie, în limba mai veche; ursă, rar și livresc). Dicționarul-tezaur al limbii române (DLR) înregistrează un număr impresionant de derivate ale cuvîntului urs, dintre care multe diminutive (ursuleț, ursișor, ursușor, ursuț) prin care se pot denumi fie puii de urs, fie urșii, în mod afectiv, indiferent de dimensiuni, fie alte animale (cîini, mai ales), pe baza unei asemănări parțiale cu urșii. Ca de obicei, augmentativele (ursoi, ursan) sînt mai rare, Destul de puțin folosite sînt ursac („ursuleț”), ursei („ursuleț” și „nume dat unui cîine ciobănesc cu blana de culoare neagră sau brună ca a ursului”) și ursulean („nume dat unui bou al cărui păr este închis la culoare ca al ursului”). Dintre diminutive, cel mai frecvent, general în uz, este, desigur, ursuleț.

Alte două forme – ursulache și ursulică – sînt destul de răspîndite, dar au un statut special, de hipocoristice formate cu sufixe specifice numelor proprii de persoană (-ache și -ică: terminațiile formelor Costache sau Dumitrache, Costică sau Mitică). Ca substantive comune, cele două sînt masculine: „în fața mea era un ursulache” (forum.4tuning.ro), „văd pe deal un ursulache” (pescuitul.ro), „nu vă speriați de un ursulică” (ziare.com). Într-un filmuleț de acum cîteva luni, un instructor de schi se adresa, pe un ton glumeț, ursului apărut pe pîrtie și care îl urmărea în coborîre, cu numeroase apelative simpatice – moș Martin, tovărășeluʼ, dragule, prietenaș, zăpăcilă, ursulică –, ultimul fiind cel mai frecvent („pa, ursulică!”). Sufixul -ică este însă specific și diminutivelor feminine (păsărică, nepoțică, bătrînică), ceea ce face ca ursulică să fie interpretat (mai rar, e drept) și ca formă feminină. Puținele exemple pe care le-am găsit se referă mai ales la jucării („o ursulică tare drăguță pentru o fetiță minunată”, pictame.com) sau la o cățelușă („așa o ursulică frumușică, fără adoptator, încă... e isteață, este un cățel absolut perfect!”, Facebook).

Pornind de la aceste resurse lingvistice, ale limbii standard și mai ales ale limbajului popular și colocvial, a apărut de curînd o formă nouă – un plural ad-hoc de la ipostaza feminină a substantivului ursulică. Cîteva postări și articole – reproduse cu mici variații de mai multe ziare și site-uri – au recurs la inventarea unui plural feminin atipic – ursulice: „Ursulicele de la Zărnești” (bzb.ro), „ursulicele sînt slăbite, deshidratate” (mediafax.ro); „Micuțele ursulice au fost găsite lîngă o casă din Biertan, județul Sibiu” (sibiu100.ro); „Micuțele ursulice orfane cresc!” (millionsoffriends.org). Forma a apărut, desigur, dintr-o necesitate: tonul afectiv și perspectiva umanizantă cereau un cuvînt potrivit, inexistent însă, pentru că nu avem în limbă o formă feminină specială pentru puii de urs. În textele despre micile animale găsite fără mamă apăreau mai multe formule de desemnare: de la cea standard, descriptivă, științifică – „doi pui de urs – ambii femele” (bzb.ro) –, la masculinul cu sens generic („omul a dus ursuleții în grădina sa”, bzb.ro), la variante umanizate – „fetițe pufoase” (adevarul.ro), „cele două fetiţe care s-au pierdut de mama lor” (brasov.net), „Ursuleţii-fetiţe salvate în Biertan” (adevarul.ro), „micuțele au strigat-o neîncetat” (mediafax.ro) – și la noul plural: „cele două ursulice au ajuns la noi”. Formele, destul de bizare (pentru că restul femininelor în -ică au pluralul în -ici și mai ales în -ele: bătrînici / bătrînele, păsărici / păsărele, nepoțele), sînt interesante în măsura în care răspund unei necesități afective de moment.

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.