Urmaşii Romei au tras yala

Publicat în Dilema Veche nr. 169 din 7 Mai 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Interzis la tanagre, şarpele Glyphon şi cultura Dridu. Cînd am ajuns luni 30 aprilie în faţa Muzeului de Arheologie Constanţa, un afiş pe uşă ne trimitea la locul nostru la grătar: LUNI ŞI MARŢI, MUZEUL ÎNCHIS. Eram cu copiii, aşa că am avut de ales între două poveşti cu care să-i opresc din plînset (muzeul era promis, ba chiar mă chinuisem să-i conving să-l aleagă în loc de piscină). Prima poveste: statuile şi săbiile şi puştile sînt acum închiriate altcuiva şi de aceea oamenii de la muzeu au fost nevoiţi să plece acasă. A doua: oamenii ăştia au şi ei copii şi s-au dus să stea cu ei, pentru că e vacanţă şi n-au unde să-i trimită. Nu le-am spus a treia poveste pentru că nu e încă timpul pentru adevăr la cinci ani, respectiv trei: la muzeu lucrează oameni care şi-au dorit un loc în care să croşeteze pentru salariul minim pe economie. Şi care pe 30 aprilie respectă decizia Guvernului, nu misiunea pentru care se află acolo: să spună chiar şi unui grup de cinci inşi, care intră într-o zi pe uşă, povestea trecutului nostru. Acum cîteva zile, la o adunare de doamne ONG-iste, cineva m-a întrebat de ce nu facem noi educaţie cu televiziunea. Mă bucur că mi-a venit rîndul să mă răzbun şi să întreb şi eu: şi totuşi, de ce nu facem educaţie cu instituţiile ei? Muzeul din Constanţa, care pleacă la iarbă verde tocmai cînd îi sosesc potenţialii muşterii, e doar un exemplu jenant - şi pentru mine, care îl iubeam tare mult, şi pentru alţi potenţiali clienţi străini, cu greu momiţi în oraş de agenţii de turism. Alte muzee şi colecţii se condamnă singure la un singur vizitator pe lună, nu pentru că n-ar fi mai mulţi amatori, ci pentru că nu ştiu să comunice. Aproape toate mizează pe vechiul mecanism al vizitei cu şcoala şi al fondurilor - mici - de la buget. Nici unul nu pare capabil să genereze buzz, awareness, trafic. Remarcaţi c-am folosit cuvinte din publicitate, o ştiinţă pe care domnii directori de muzee o detestă de la înălţimea veacurilor de istorie pe care le ţin sub cheie. Şi totuşi, cu o mică vizită la Pompei, ar fi descoperit că exista publicitate şi-acum 2000 de ani. Sigur, şi atunci vindea distracţiile ieftine şi superficiale, cum ar fi luptele de gladiatori. Însă principiul după care funcţionează meseria asta frivolă vinde şi cultură cu nasul pe sus, dacă ştii s-o promovezi ca ultimă chestie în materie de chirurgie estetică. Nas aerian, na! În Constanţa, întreg judeţul geme de antichitate romană şi greacă. Iar antichitatea geme şi ea, sub vile, drumuri şi nesimţirea urmaşilor Romei. Cum intri în oraş, dai de Valul lui Traian, o fortificaţie de pămînt cu datare incertă (şi tocmai de aceea uşor de vîndut ca mister...!). Nici un indicator nu-l pomeneşte, aşa că poţi foarte bine să crezi că l-a făcut regia de apă, săptămîna trecută. Pe faleză, din loc în loc, găseşti vechi ziduri şi urme de case. Nici unul nu e explicat, poate reconstituit măcar în imagini, cu un panou care ar fi costat cît a zecea mia parte din investiţiile Primăriei sau mai ştiu eu ale cărui minister în palmieri. Muzeul mozaicului are pe cele mai noi inscripţii explicative praful anilor ’70. Iar la Mangalia, Histria, zac în uitare sarcofage, străzi şi coloane, pe care grecii, prevăzători, ni le-au lăsat să facem bani cu ele. Degeaba. Aici ar trebui să intre în scenă chiar publicitatea. Pentru că ea pune împreună produsele şi consumatorii. Statuile din muzeu, oleacă mai urîte decît cele pe care şi le comandă milionarii, pentru grădină, la Strehaia, sau sufragerie, la Snagov, sînt şi ele un produs care se bate pentru mintea omului. Se bate cu filmele, cu cărţile (aici e învăţată lecţia marketingului) ori cu televizorul (piei, Satană!). Şi se bate în acelaşi timp cu un veac de funcţionărime culturală, care aşteaptă să vină clientul, fără să încerce vreodată să se ducă după el. E greu, îţi trebuie condiţie fizică, iar în biblioteci n-au pus steppere şi benzi de alergat. Şi totuşi, cîteva exemple există, şi toate pe care le ştiu sînt în Bucureşti. Muzeul de Geologie are chiar şi un loc de joacă în care copiii sînt învăţaţi să descopere oase de dinozaur. E cea mai bună idee cu care a venit vreun muzeu vreodată, pe la noi. Sînt sigur însă că nici nu poate fi vorba de o primă pentru director. Nu sînt bani, că mai trebuie să luăm un rînd de lanţuri pentru zilele libere.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Scrisoarea unui diplomat rus aflat în exil: „Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război”
„Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus Boris Bondarev.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.