Urmaşii lui Putin

Publicat în Dilema Veche nr. 97 din 24 Noi 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Mai e ceva timp pînă în 2008, cînd vor avea loc alegerile prezidenţiale din Rusia, dar iată că Vladimir Putin a început să le pregătească. S-a spus că va face o manevră prin care să modifice Constituţia în aşa fel încît să i se permită o a treia candidatură. Dacă se va produce, nimeni nu-şi pune probleme în legătură cu reuşita ei. Vladimir Putin a negat în nenumărate rînduri această intenţie şi recentele mişcări par să dovedească fie că e decis să-şi pregătească un urmaş, fie că vrea să dovedească prin fapte că nimeni nu e demn să fie urmaşul lui. Cert e că doi oameni apropiaţi de şeful statului, ambii din Sankt-Petersburg (oraş unde şi-a început cariera şi Putin şi unde are legături demne de încredere, în măsura în care un şef de stat poate avea încredere în vreunul dintre potenţialii săi rivali), au fost avansaţi în posturi-cheie. Şeful administraţiei prezidenţiale, Dmitri Medvedev, jurist, 40 de ani, a fost numit viceprim-ministru însărcinat cu domeniile politic şi social, iar ministrul Apărării, Serghei Ivanov, 53 de ani, venit din KGB, a fost înaintat la rangul de viceprim-ministru, păstrîndu-şi şi portofoliul anterior. Ar mai fi de adăugat că Medvedev e responsabil pentru 51% din acţiunile Gazprom, deţinute de către stat. Serghei Ivanov a fost expulzat în 1982 din Marea Britanie pentru acţiuni neconforme cu statutul diplomatic deţinut. Au mai fost şi alte numiri în acea zi de luni 14 noiembrie: cadre aduse din provincie au fost propulsate în organisme centrale, continuînd într-un fel sistemul de avansări-retrogradări elaborat pe vremea nomenclaturii sovietice: aşa cum scria Vozlenski (Nomenklatura - 1980) candidatul pentru un post de conducere trebuie să dea dovadă de mari disponibilităţi. Nu de competenţă sau de capacităţi administrative, ci să arate că "e gata să facă orice pentru a fi demn să urce în ierarhia cadrelor". Carierismul este principala calitate prin care ajungi şi te menţii în cercul restrîns al celor de luat în seamă pentru o avansare, pentru o mişcare în sus sau pentru una laterală cu mai multă putere. De unul singur nu se poate face carieră în partid: trebuie să ştii să-ţi selectezi relaţiile, în funcţie de perspectivele lor de viitor, să n-ai de-a face decît cu oameni utili, şi ei pe lista "rezervei de cadre" cu perspective. Nu e adevărat că nu e nevoie de nici o calitate pentru a obţine victoria într-un asemenea sistem: sînt necesare tenacitatea, ştiinţa de a calcula cîteva mişcări înainte şi un anume talent actoricesc pentru a fi pe placul celor care au deja posturi mari. Stalin, cu fanteziile sale represive, introducea elemente de surpriză în aceste jocuri atît de bine reglate. E de sperat că Putin, mai lipsit de imaginaţie, va juca după reguli, deşi absenţa transparenţei în procesul de numire şi de demitere a cadrelor de conducere dovedeşte aceeaşi domnie a bunului plac. Desigur, în acest sistem, candidaţii la posturile înalte trebuie să aibă şi personalitate, să se deosebească de turmă: ei trebuie să ştie să mintă privind în ochi, să nege cu convingere şi indignare ceea ce au afirmat cu ingenuitate, cu cîtva timp înainte, să ştie să-şi folosească relaţiile informale pentru a-şi construi imaginea personalităţii incoruptibile, persecutate de oamenii rivalilor care vor să-i ia jucăria puterii. Mai toţi ratează momentul cînd şeful suprem s-a plictisit de hazul lor. Un comentator rus, Alexei Venediktov, scrie în Moskovskie Novosti că, schimbînd atît de timpuriu cadrele, în raport cu data alegerilor, ar fi o dovadă că Putin se teme de o eventuală mişcare "portocalie": el trebuie să scape de persoanele imprevizibile în momentele de cumpănă. Dar nici nomenclatura sovietică, nici puterea postsovietică nu a educat caractere. Cea din urmă a adăugat la deliciile puterii sovietice - bagi pe cine vrei în puşărie, îi umileşti pe cei superiori ţie - pe cele ale satisfacţiilor date de bani, de relaţiile cu lumea bună occidentală. Pînă în '90 erau personaje din Şolohov, acum se pregătesc personaje din Lev Tolstoi, combinate cu cele din Ilf şi Petrov. Teamă mi-e că, în pofida tuturor precauţiilor, va apărea un diavol meschin faţă de care pînă şi geniala literatură rusă e neputincioasă.

image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.
image png
image png
O întîlnire destinală: dna Monica Lovinescu
Îmi cer scuze, oricum, și rămîn un mare fan al minunatului cuplu parizian.
image png
Gerontocrații
Unii cred că nu peste multă vreme vom ajunge să fim conduși (fie și disimulat) de IA.
image png
image png
Kofola de catifea
Adoptat mai des, nu ar aduce decît bine.
image png
La Mamaia. În 1981
Întrucît eu păream participantul cumva „dislocat” al întîlnirilor zilnice, doamna doctor hotărî să mă includă în ecuație.
image png
Înjosire și înjoseală
O simplă substituție de sufix produce efecte stilistice majore.
image png
„Faci sau nu faci;
nu există «cum»“
Cu alte cuvinte, se victimizează, justificîndu‑și alegerile, de care nu ar fi, astfel, responsabil.
image png
Mouratoglou?
Sperînd că „hoţii” vor fi prinşi. Sperînd la altă viaţă. Sperînd. Disperînd.
p 7 Jim O Neill jpg
Ce înseamnă Sudul global?
n lipsa unei prescurtări alternative, ei vor continua să folosească termenul „Sud global”.
image png
Țara automatizărilor
Automatizările necesită aproape permanent și o asistență umană.

Adevarul.ro

image
Români amendați pentru că au condus TIR-uri ilegal, deși nu au urcat niciodată la volanul unui camion. Cazul unor fapte inventate
Curtea de Apel Timișoara a pronunțat sentința finală în dosarul unui polițist local din Dumbrăvița, județul Timiș, acuzat de abuz în serviciu și fals, după ce a aplicat amenzi pentru fapte inventate.
image
Jobul care oferă un salariu de 38.000 de lei, stres redus și muncă de la distanță. Ce trebuie să faci?
Un loc de muncă care se poate potrivi criteriilor multor lucrători este acela de actuar. Aceștia au un salariu mediu de peste 516 mii de lei pe an, iar mulți pot lucra hibrid sau de la distanță.
image
Dragostea excentrică dintre o văduvă bogată și un meșter fără adăpost. Sfârșitul dramatic al poveștii
Dragoste adevărată sau... întunecată? Carolyn Holland, o văduvă bogată în vârstă de 80 de ani, locuia în pitorescul oraș Cayucos din California, la malul mării, când l-a întâlnit pe David Foute, un mester cu 23 de ani mai tânăr decât ea.

HIstoria.ro

image
Prizonierii americani în „colivia de aur” de la Timișu de Jos
La 1 august 1943, după atacul executat la joasă înălţime de aviaţia americană asupra Ploieștiului, în România au căzut prizonieri primii aviatori americani.
image
Bărbierii, felcerii și „doftorii” din Bucureștiul de odinioară
Pe vremea aceea, medicii erau rari, boierii preferând să-și vadă odraslele negustori ori funcționari la Stambul, nu murind de lepră la capul bolnavilor.
image
Istoria bojdeucii lui Ion Creangă. Căsuța cumpărată pe 50 de galbeni austrieci
S-au împlinit, la 15 aprilie 2018, o sută de ani de la restaurarea căsuţei în care şi-a trăit Ion Creangă ultimii 18 ani din viaţă şi de la transformarea ei în muzeu. Bojdeuca e astăzi cel mai vizitat obiectiv al Muzeului Național al Literaturii Române. Istoria bojdeucii se confundă cu însăşi istoria scriitorului.