Universităţi de vară

Şcolile de vară se ţin la începutul toamnei şi nu e singura nepotrivire din definiţia şi structura lor. Nimeni nu învaţă nimic şi se verifică, în primul rînd, competenţa şi capacitatea de a comunica a şefilor care au fost, care sînt şi care vor să fie. Organizate de partidele politice pentru a-şi preciza sau defini liniile politice de viitor în consens cu militanţii - executanţi cu perspective de a ajunge în sferele unde se iau decizii - Şcolile de vară devin deosebit de importante în perioadele preelectorale: acolo se creează prima imagine a combatanţilor. La Universitatea de vară a Partidului Socialist Francez, ţinută la La Rochelle, se spera că o să se ajungă la un acord asupra candidatului unic al partidului pentru viitoarele alegeri prezidenţiale. Au trecut cinci ani de la rezultatul dezastruos din 2002, cînd candidatul stîngii, Lionel Jospin, nu a reuşit să intre în turul doi şi francezii, avînd de ales între candidatul de extremă dreaptă, Le Pen şi cel de dreapta, Jacques Chirac, l-au plebiscitat pe cel din urmă. Consecinţele acestei înfrîngeri nu au fost încă interiorizate, de unde şi multitudinea de pretendenţi pentru candidatură, oameni politici (foşti miniştri şi prim-miniştri) care cred despre ei că posedă farmecul obligatoriu pentru atragerea alegătorilor şi competenţele necesare pentru a da impulsul de optimism necesar ieşirii din criză. La referendumul pentru Constituţia Europei liderii socialişti au avut opţiuni diferite şi respingerea rezultată e imputabilă unora dintre ei. Nu printre numele celebre se află cel cărora sondajele îi acordă cele mai multe şanse de a concura de la egal la egal cu candidatul aproape sigur al dreptei, ministrul de Interne, Nicolas Sarkozy. Ségol