Uneori e greu. E tare greu

Publicat în Dilema Veche nr. 836 din 27 februarie - 4 martie 2020
Ai fost, bă, careva fericit la viaţa ta? jpeg

Cine crede că nu există situații fără ieșire cînd ești profesor ar trebui să treacă, doi-trei ani, prin rolul de diriginte la o clasă eterogenă, cu copii din medii diferite, cu familii avînd poziții diferite pe scara socială, cu tipuri de familii diferite, de la cele standard la cele monoparentale din varii motive sau de tipul bunic-nepot, de etnii diferite, cu niveluri diferite de dezvoltare intelectuală și cu capacități diferite, respectiv cu motivații pentru învățare și educare uneori de-a dreptul disjuncte.

Ești pus, uneori, în situații-limită, din care efectiv nu mai știi cum să ieși, pe care nu știi cum să le mai gestionezi și, din păcate, aceste situații, oricît te zbați pentru a le gestiona, se scurg spre deznodăminte previzibile: absenteism, eșec școlar, abandon școlar. Vă luptați tu, ca profesor, tu, ca diriginte, colegii tăi, conducerea școlii, apelați la sprijin psihologic de specialitate, dar totuși bulgărele nu se oprește, se rostogolește implacabil. Și, totuși, știi că acolo exista alt potențial, exista potențialul binelui, al reușitei, al succesului și al integrării, dar ceva, cumva, la un moment dat, s-a întîmplat greșit, poate au fost mai mulți factori, o încrengătură, iar acum nu mai ai alte soluții decît clasicele și tristele sancțiuni școlare și observarea tiparului. Cine n-a trăit asta, zic să nu dea cu piatra.

Vorbesc cu o prietenă, îmi relatează un caz. Are o elevă în clasa a VII-a. La început, printr-a V-a, părea doar timidă. Mai rezervată, cu puține vorbe, răspundea doar întrebată fiind, rareori ridica mîna din proprie inițiativă, dar arăta interes și potențial. Caiete îngrijite, scris ordonat. Totuși, uneori simțea că ceva scîrțîie, că ceva nu e autentic, ceva e altfel decît trebuie cu ea. Uneori nu își făcea tema. Uneori zîmbea absentă sau chiar cu o umbră ce părea impertinență. Într-o discuție cu mama fetei, aceasta mărturisește că fata e perfecționistă, că stă pînă noaptea la unu sau două să își facă temele. Colega se miră: cum, dar așa ceva nu e posibil, nu o lăsați, fata trebuie să doarmă, nu primește oricum teme care să necesite atît de mult timp de lucru. Da, dar știți, nu o pot opri, ea vrea neapărat și eu nu o pot opri. Ceva scîrțîie, dar ce oare? Mama mai spune într-o doară și că sînt ceva probleme în familie, că relația cu soțul nu prea merge, în fine, nimic clar. Clasa a V-a se termină, fata are medii rezonabile, fără a fi printre primele în clasă, totuși.

În anul următor, clasa a VI-a, lucrurile devin mai grave. Fata începe să lipsească, acumulează mai multe absențe, dar mama o mai motivează, mai apar scutiri, fata pare a intra exact în compania colegelor care, adunate la un loc, par a fi un butoi de pulbere și de probleme. Cele care lipsesc, cele care nu sînt controlate de părinți, cele care generează conflicte cu alți colegi din alte clase, cele care în general sînt la limita supraviețuirii notelor. Situația nu pare chiar dramatică, deși se văd unele scăderi ale fetei față de anul precedent. Mama apare tot mai rar pe la școală, în semestrul al doilea deloc, profesoara încearcă de cîteva ori să o contacteze fără succes, anul trece, se încheie, mama nu mai apare, mediile fetei sînt simțitor mai mici ca în clasa a V-a.

Acum, cu ochiul liber, încă de la începutul semestrului I, fata pare în altă lume. Profesoara simte pericolul și începe să fie tot mai atentă. Mama nu vine la ședința cu părinții. Întrebată fiind de ce nu a venit mama ei, fata spune că nu a putut ajunge, lucrează. Fapt curios, totuși, căci ședința a fost seara. De ce nu m-a anunțat? Să mă sune, te rog! Bine, am să îi spun. Mama nu sună, sună profesoara. La telefon, nu răspunde nimeni. Trimite mesaj, nu primește răspuns. O vreme nu insistă. Într-o zi, absolut întîmplător, pe la ora cinci-șase după-amiaza, o vede din mașină pe fată, sprijinind un gard, pe o stradă oarecare, lăturalnică, parcă cu privirea în gol. Nu reușește să se oprească, e trafic, dar o întreabă a doua zi ce făcea, fata zîmbește și nu oferă nici un răspuns clar. Profesoara încearcă iar să o contacteze pe mamă, fără succes. La telefon fie nu răspunde nimeni, fie e închis. Pe WhatsApp nu răspunde, deși cineva citește mesajele. Apoi nu le mai citește. Colegii fetei îi spun profesoarei că, de fapt, numărul acela nu aparține mamei. Că și l‑ar fi schimbat. Fata o poartă cu vorba, ba că nu știe numărul pe de rost și nu are telefonul la ea, ba că una, ba că alta. Mai trece timp. Fata începe să aibă tot mai multe absențe, mai ales la primele ore, cînd în-tîrzie constant. Unghii lungi, vopsite multicolor, zîmbet absent sau semi-impertinent, răspunsuri moi, fără consistență, apatice. Note mici, tot mai mici. Primul semestru se încheie cu o corigență, cu nota scăzută cu cîteva puncte la purtare pentru absențe și cu absența majoră a părinților din dialogul cu școala.

Al doilea semestru începe aproape -abrupt, cu aceleași probleme. Mama de negăsit, absențe multe mai ales la primele ore, răspunsuri neclare ale fetei, zîmbet, anturajul nefericit, în plus profesoara află și că în orele de absență adesea fata fumează după un colț din apropierea școlii. După îndelungi încercări și insistențe, profesoara reușește să intre în contact cu tatăl. Sunînd pe un număr pe care îl credea al mamei, răspunde, de fapt, sora fetei. Ca urmare a acestui apel, după puțin timp pe profesoară o contactează tatăl. Dar, neștiind care e situația reală din familie, profesoara nu oferă detalii la telefon, insistînd ca ambii părinți sau măcar mama să vină la școală.

Ca să scurtez, în cele din urmă mama vine. Iar profesoara află descurajată că mama însăși se declară depășită. Că nu știe ce să facă. Pentru că fata o minte, pentru că ea o trimite dimineața la timp de acasă. Pentru că uneori pretinde că se duce să își cumpere un covrig și nu se mai întoarce decît noaptea. Pentru că uneori lipsește zile și nopți de acasă. Mama dă din umeri: nu știu ce să fac, nu o pot controla. Profesoarei nu-i rămîne nici ei decît să dea și ea din umeri, după ce propune intervenții specializate cu psihologul școlii, exprimîndu‑și în același timp temerea că acestea ar putea fi insuficiente. Și să anunțe, în același timp, care sînt urmările posibile, ca sancțiuni, pe care le riscă fata.

Poate vă pare prea puțin și, de altfel, profesoara nu își propune să renunțe. Dar e teribil de greu și uneori pare că soluțiile nu sînt nicăieri disponibile.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

image png
Din nou despre cele două Românii
S-a spus de nenumărate ori că există două Românii.
image png
Necazurile altora
De ce nu a intervenit Occidentul mai ferm și s-a mulțumit cu niște declarații de tip „atenție și îngrijorare”?
image png
Note, stări, zile
Am 19 ani și mă simt, cîteodată, sfîrșit.
image png
Limita străbunicilor
„Învățăm din istorie”? Da, relativ mai ușor pînă la limita străbunicilor. Apoi – anevoie sau deloc.
image png
Securismul, azi
Că de nu s-ar livra, securism n-ar mai fi...
image png
Louis Blériot în aer. Pe brațele românilor
Istoria, firește, a continuat. Cu zboruri line și cu motoare explodate deopotrivă.
image png
Traumele copilăriei (III): Pa, tăticu’!
Ceea ce – să fim bine înţeleşi – nu înseamna că mie îmi mergea bine la Mate şi la Fizică.
image png
Cooleanu
Observăm, oricum, că și acestea confirmă rapida integrare a anglicismelor în tiparele creativității populare.
image png
Dispreț, aroganță și opulență
Părinții și profesorii, care sînt cele mai apropiate modele pe care copiii le pot avea.
p 7 WC jpg
Mașinile autonome și etica IA
Cum anume ar trebui să prețuim și să ținem seama de viețile și de interesele tuturor ființelor conștiente? – e o întrebare pe care etica IA trebuie să o abordeze.
image png
Stejarii României sînt mai buni decît Welwitschias-ii din Namibia?
Dacă aş putea, aş face ca rugby-ul şi şahul să devină obligatorii în şcoli măcar pînă în clasa a VIII-a.
image png
Ieri și azi
Ferma lui George Washington producea toate obiectele și alimentele necesare locuitorilor ei, într-un sistem autarhic.
image png
Duelul în literatură, literatura în duel
Miza lor a fost libertatea, fără de care onoarea și demnitatea își pierd sensul.
image png
Cereale și război
Beat sau nu, funcționarul menționat mai sus riscă zilele astea să aibă parte de o mahmureală zdravănă.
image png
Despre (in)disciplina de partid
Cu alte cuvinte, în politică e nevoie și de un dram de noblețe. Chiar dacă – și tocmai dacă – adversarului îi lipsește.
image png
„Se strică limba”?
Se „strică limba”? Cumva, da. Dar nu asta ne indignează cu adevărat, ci faptul că nu mai sîntem noi aceia care o stricăm.
image png
Winnie-the-Pooh și Primul Război Mondial
De aici pînă la personajul Winnie-the-Pooh din poveștile pentru copii scrise de A.A. Milne nu a fost deloc mult.
image png
Apocalipsa după Petrică
Să nu uităm, România nu e doar țara lui „Petrică și lupul“. E și cea a expresiei „ți s-a urît cu binele”. Dacă minte n-a avut …
image png
Drogangeală
„Se duc să petreacă sau să se rupă pe «droage»?“
image png
Traumele copilăriei: Moș Gorilă (II)
Eu eram, de fapt, cel care trebuia schimbat neîntîrziat. Ratasem cu desăvîrșire „cabina”.
image png
Think Outside the Box
Pentru a contribui la construirea unui viitor mai bun și mai inovator. Dar vrem asta oare?
image png
Un meci absolut penibil, următorul mai reușit. Cum e, de fapt, echipa României?
În alte reprezentative, astea sînt la nivel de beţişoare şi bastonaşe. La noi, de doctorat.
p 7 WC jpg
Revine oare America la izolaționism?
Cei care consideră că ajutorarea Ucrainei nu reprezintă un interes național important pentru America poartă, istoric vorbind, ochelari de cal.
image png
O fostă capitală
După Philadelphia am ajuns la Baltimore, un alt oraș care ni s-a părut trist, dar fără farmecul celui dintîi.

Adevarul.ro

image
Ce greșeală uriașă să nu faci niciodată atunci când cumperi brânză. Medic: „Se oxidează, strică gustul”
Câteva recomandări practice pentru a ne putea bucura de un aliment sănătos la maximum sunt oferite de dr. Mihaela Bilic. Nutriționistul avertizează despre cea mai mare greșeală pe care o facem atunci când cumpărăm brânză.
image
Celebrul artist Al Di Meola a făcut infarct în timpul unui concert la București
Artistul a susținut miercuri seara un spectacol la Arenele Romane, dar nu a mai finalizat concertul din motive medicale.
image
Paradoxul României: cele mai mari taxe pe salarii și cele mai mici încasări la buget. „Statul e hrăpăreț și iresponsabil”
România are cel mai ridicat nivel de impozitare a muncii în UE, dar cu toate acestea reușește contraperformanța de a avea unul dintre cele mai scăzute grade de colectare a veniturilor la bugetul de stat.

HIstoria.ro

image
Constanţa Magoş. Prima răpire a unui membru al exilului românesc
În august 1952, spionajul comunist de la București punea în aplicare prima sa acțiune de răpire a unui membru al exilului românesc.
image
Povesti din Bucureștii de altădată - AUDIO
Povestea ne duce într-un București de altă dată, de la cel cu străzi de pământ, până la cel care a căpătat denumirea de Micul Paris. Căutăm urmele scriitorilor prin cafenele de odinioară, circulăm cu tramvaiul tras de cai și ne distrăm în grădinile de vară. Poveș
image
Morțile spectaculoase ale împăraților bizantini

Reflectând la moartea împăraților bizantini, cronicarul Nikita Choniates scrie că lui Dumnezeu nu Îi place să intervină în viața oamenilor în același mod, ci preferă diversitatea, așadar, un împărat este înecat, altul decapitat, altul omorât de dușmani, în timp ce unii trec din această lume în cea d