Un sport la Răsărit
Dacă avem stadion găurit, vom avea stadion cîrpit?
Înainte să cîrpim ceva, ar trebui să cîrpim pe cineva… Avem şi vom avea fix ceea ce merităm: un stadion mai scump şi mai prost decît cel după care a fost copiat (Frankfurt). Aşa sînt şi casele – blocul în care locuiesc a costat aproape dublu şi, după jumătate de an, a început să plouă înăuntru, ha-ha! –, autostrăzile, pasajele, podurile, rîurile, ramurile. Într-o ţară ca a noastră nu numai că cei mulţi şi proşti plătesc de două ori acelaşi lucru, dar trebuie să şi zică mersi pentru asta. Îmi aduc aminte de o vizită cu Oprescu şi Mircea Sandu prin stadionul în construcţie. Ziceai că fac o a doua piramidă a lui Keops. Şi chiar făceau, în termeni de costuri şi de suflete îngropate la rădăcină. Din fericire, există o plată şi o răsplată pentru şuvoiul de apă care se revărsa duminică deasupra meciului Steaua-Voluntari prin tavanul defect. Răsplata e, eventual, un pic de puşcărie de lux, redusă pe caz de vîrstă, boală şi publicistică. O ciupitură pe curul unui elefant. Plata ne revine şi va fi probabil minimă. Pentru un mizilic de cîteva milioane de euro, acoperişul va fi ca nou. Pînă la următoarea crăpătură, fireşte, care să ne asigure că trăim într-o eternă gaură de vierme.
