Un secol nou pentru Orientul Mijlociu

Jeffrey D. SACHS
Publicat în Dilema Veche nr. 622 din 21-27 ianuarie 2016
Un secol nou pentru Orientul Mijlociu jpeg

Statele Unite, Uniunea Europeană și instituții occidentale precum Banca Mondială s-au întrebat, în repetate rînduri, de ce Orientul Mijlociu nu e capabil să se autoguverneze. Întrebarea este pusă cu bună-credință, dar nu tocmai în cunoștință de cauză. În fond, unicul și cel mai important impediment în calea unei bune guvernări în regiune a fost lipsa auto-guvernării. Instituțiile politice ale regiunii au fost schilodite în urma intervențiilor repetate, europene și americane, începînd cu Primul Război Mondial și, pe alocuri, chiar mai devreme.

Un secol este destul. Anul 2016 ar trebui să marcheze pentru Orientului Mijlociu începutul unui secol nou de politică autohtonă, care să se adreseze urgent problemelor unei dezvoltări durabile.

Destinul Orientului Mijlociu din ultimii o sută de ani a fost pecetluit în 1914, cînd Imperiul Otoman a ales, în Primul Război Mondial, tabăra perdantă. Ca urmare, Imperiul s-a dezmembrat și puterile învingătoare, Marea Britanie și Franța, au preluat controlul hegemonic asupra rămășițelor sale. Anglia, care guverna Egiptul deja din 1882, a preluat controlul efectiv asupra guvernelor din Irakul de azi, din Iordania, Israel, Palestina și Arabia Saudită, în vreme ce Franța, care deținea deja controlul asupra unei bune părți din Africa de Nord, a preluat Libanul și Siria.

Pentru a asigura dominația Angliei și a Franței asupra resurselor de petrol, porturilor, căilor maritime și politicilor externe ale conducătorilor locali, s-au folosit mandate formale ale Ligii Națiunilor, precum și alte instrumente de putere. În regiunea care urma să devină Arabia Saudită, Anglia a susținut fundamentalismul wahhabit al lui Ibn Saud în defavoarea naționalismului arab al regiunii hașemite Hidjaz.

După al Doilea Război Mondial, SUA a preluat și ea modelul intervenționist. Puciului militar susținut de CIA din Siria, în 1949, i-a urmat o altă operațiune CIA care l-a detronat, în 1953, pe prim-ministrul iranian Mohammad Mossadegh (pentru a asigura accesul Occidentului la resursele de petrol ale țării). Acest comportament politic s-a perpetuat pînă în ziua de azi, după cum o arată destituirea conducătorului libian Muammar al‑Gaddafi în 2011, a președintelui egiptean Morsi în 2013 și actualul război împotriva președintelui sirian Bashar al-Assad. Vreme de aproape șapte decenii, SUA și aliații săi au intervenit în mod repetat (sau au sprijinit lovituri de stat conduse din interior) pentru a răsturna guvernele care nu le erau suficient aservite.

Vestul a înarmat de asemenea întreaga regiune, prin vînzări de arme în valoare de sute de miliarde de dolari. Bazele militare ale SUA, răspîndite în întreaga regiune, și multiplele operațiuni eșuate ale CIA au lăsat în urmă, pe mîna unor dușmani înverșunați ai SUA și ai Europei, vaste rezerve de armament.

De aceea, atunci cînd liderii occidentali îi întreabă pe arabi și pe alți actori din regiune de ce nu se pot autoguverna, ar trebui să fie pregătiți pentru următorul răspuns: „Vreme de un secol, intervențiile voastre au subminat instituțiile democratice (respingînd rezultatul voturilor din Algeria, Palestina, Egipt și din alte părți); ați alimentat războaie în mod repetat, care acum au devenit cronice; ați înarmat cei mai violenți jihadiști pentru a vă face jocurile politice cinice; și ați creat un cîmp de luptă care se întinde astăzi din Bamako pînă la Kabul“.

Ce putem face atunci pentru a crea un nou Orient Mijlociu? V-aș propune cinci principii.

Primul, și cel mai important: SUA ar trebui să blocheze operațiunile CIA sub acoperire, de destituire și destabilizare, din întreaga lume. CIA a fost creată în 1947 și i s-au încredințat două mandate – unul legitim (colectarea de informații) și altul dezastruos (operații sub acoperire de răsturnare a regimurilor considerate „ostile“ Statelor Unite). Președintele SUA poate și ar trebui să oprească prin ordin executiv operațiunile CIA sub acoperire – și să pună astfel capăt moștenirii revanșismului și masacrelor susținute de aceste misiuni, cu precădere în Orientul Mijlociu.

În al doilea rînd, SUA ar trebui să îndeplinească obiectivele sale, uneori legitime, de politică externă prin intermediul Consiliului de Securitate al ONU (CSNU). Abordarea actuală de constituire a unor „coaliții de voluntari“ conduse de SUA a dat greș nu doar o dată; și a dat de înțeles că pînă și obiectivele legitime ale SUA, precum combaterea Statului Islamic, sînt adesea blocate de rivalități geopolitice.

SUA ar avea mai mult de cîștigat dacă ar supune inițiativele sale de politică externă votului ­CSNU. Atunci cînd CSNU a respins războiul din Irak în 2003, ar fi fost înțelept din partea SUA să nu fi lansat invazia. Atunci cînd Rusia, un membru al CSNU care recurge permanent la dreptul de veto, s-a opus destituirii, sprijinite de SUA, a președintelui sirian Bashar al-Assad, ar fi fost înțelept ca SUA să nu fi lansat operațiuni sub acoperire de destituire a acestuia. Acum, întregul CSNU ar încuviința un plan global (nu doar american) de combatere a Statului Islamic.

În al treilea rînd, SUA și Europa ar trebui să accepte realitatea că democrația va produce, în Orientul Mijlociu, multe victorii islamiste la urnele de vot. Multe dintre regimurile islamiste vor eșua, la fel cum se întîmplă și în cazul guvernelor neperformante. Vor pierde – la următoarele alegeri, în stradă sau chiar prin puciurile generalilor locali. Eforturile repetate ale Angliei, Franței și SUA de a împiedica guvernele islamiste să ajungă la putere nu fac decît să blocheze maturizarea politică a regiunii, fără să reușească să obțină vreun beneficiu pe termen lung.

În al patrulea rînd, liderii autohtoni – din Sahel pînă în Africa de Nord și din Orientul Mijlociu pînă în Asia Centrală – ar trebuie să admită că cea mai importantă problemă cu care se confruntă lumea islamică de astăzi este calitatea educației. Iar – în ceea ce privește știința, matematica, inovația tehnologică, spiritul antreprenorial, dezvoltarea micilor afaceri și, ca atare, crearea locurilor de muncă – regiunea se află cu mult în urma altor țări cu venituri medii similare. În lipsa unei educații de calitate, speranțele de prosperitate economică și de stabilitate politică sînt reduse oriunde în lume.

În sfîrșit, regiunea ar trebuie să se ocupe și de imensa ei vulnerabilitate în materie de degradare a mediului, precum și de supradependența de hidrocarburi, mai ales în perspectiva reorientării globale către resurse de energie non-fosile. Regiunea majoritar musulmană care se întinde din Africa de Vest pînă în Asia Centrală este cea mai mare regiune secetoasă, intens populată a lumii: o fîșie de 8000 de kilometri, amenințată permanent de lipsa apei și a hranei, de deșertificare și de temperaturi crescînde.

Acestea sînt problemele reale cu care se confruntă Orientul Mijlociu. Divizarea sunniți – șiiți, viitorul politic al lui Assad sau disputele doctrinale sînt, pe termen lung, cu mult mai puțin importante pentru regiune decît cerințele nesatisfăcute pentru o educație de calitate, pentru competențe profesionale, tehnologii avansate și dezvoltare durabilă. Numeroșii gînditori temerari și dornici de progres ai lumii islamice ar trebui să ajute societățile din regiune să înțeleagă această realitate, iar oameni bine intenționați din întreaga lume ar trebui să-i ajute să atingă acest scop prin cooperare pașnică și prin încetarea manipulărilor și a războaielor de tip imperial.

Jeffrey D. Sachs, profesor de dezvoltare durabilă, de politici de sănătate și de management, este director al Earth Institute al Universității Columbia. Este de asemenea director al Rețelei ONU pentru soluții de dezvoltare durabilă.

©  Project Syndicate/Mohammed
Bin Rashid Global Initiatives, 2015.
www.project-syndicate.org

traducere din limba engleză
de Matei PLEȘU

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Pățania unui turist român în Istanbul. Cât a plătit pentru kebabul consumat în Marele Bazar
Un turist român a avut parte de o surpriză uriașă după ce a cerut nota de plată pentru un kebab cumpărat în Marele Bazar din Istanbul. Și-a împărtășit mai apoi experiența pe o pagină de Facebook dedicată turismului din Turcia.
image
Un nou blocaj pe piața legumelor. „Avem solarii pline de tomate care vor rămâne nerecoltate”. Cât a scăzut prețul
Legumicultorii se confruntă cu un nou blocaj pe piață, prețul tomatelor scăzând atât de mult încât nu-și mai acoperă nici cheltuielile cu recoltarea, spun aceștia. Nici la acest preț însă nu mai reușesc să vândă.
image
Secretul refacerii virginității. Rețeta unei contese medievale care a făcut furori în secolul al XVI-lea
Plantele medicinale, soluțiile de înfrumusețare și alchimia au fost pasiunile mai multor contese și regine din Europa secolului al XV-lea. Unele au rămas în istorie pentru „rețetele” controversate de întinerire și chiar de „restaurare” a virginității.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.