Un Pearl Harbour mai mic
Povestea e relativ simplă. În septembrie 2022, mai multe drone acvatice lansate de armata ucraineană se îndreptau spre Sevastopol și ar fi urmat să lovească flota rusească staționată în portul respectiv. Înainte de a ajunge la destinație, spre stupefacția ucrainenilor, dronele nu au mai putut fi controlate. Atacul a eșuat. Ulterior, inginerii ucraineni au înțeles de ce. Serviciul de Internet prin satelit Starlink, fără de care o bună parte din Ucraina ar fi dispărut de pe net, fusese restricționat în apropierea țărmurilor Crimeei.
Explicația publică pentru acel incident a apărut de-abia acum, un an mai tîrziu, odată cu publicarea primelor fragmente din biografia lui Elon Musk scrisă de Walter Isaacson. Pe scurt, proprietarul SpaceX a decis cu de la sine putere că poate preveni declanșarea celui de-al treilea război mondial intervenind în mod direct în desfășurarea ostilităților ruso-ucrainene. A făcut asta după ce a avut mai multe conversații cu ambasadorul Rusiei la Washington care avertizase că un atac asupra Crimeei va duce la un răspuns nuclear al Moscovei. O posibilitate „non-trivială”, după cum s-a exprimat Musk într-o convorbire cu Isaacson.
Anne Applebaum opinează, în The Atlantic, că o contribuție importantă la decizia lui Musk au avut mediile de extremă dreapta și „alternative” pe care Musk le frecventează asiduu și le promovează uneori pe contul său de pe X (fostul Twitter). Și ar mai fi ceva: nu e puțin lucru să trăiești cu senzația că ai suficientă putere și voință să o utilizezi pentru a salva lumea de la pieire. Altfel spus, foarte probabil orgoliul a contat și el într-o măsură probabil deloc neglijabilă.
În apărarea sa, Musk poate invoca – și a și făcut-o – valoarea uriașă a serviciilor de Internet prin satelit pe care le furnizează Ucrainei de la începutul războiului. Nu numai că pentru multă vreme nu a cerut bani pentru ele, dar Starlink are avantajul deloc nesemnificativ că rezistă cu succes atacurilor furioase ale hackerilor ruși. De altfel, în mai multe rînduri, oficialii ucraineni au fost citați afirmînd că, fără Starlink, harta ostilităților ar fi arătat cu totul diferit.
Crimeea nu a fost singurul loc în care Starlink a încetat să funcționeze ca urmare a unui ordin al lui Musk. Și în alte zone din Ucraina ocupată serviciul a fost indisponibil. Motivele sînt similare și deblocarea Starlink a fost posibilă după un val de insistențe ale ucrainenilor și intervenții ale unor oficiali americani, inclusiv de la Casa Albă.
Lăsînd la o parte considerațiile de ordin ideologic – pînă la urmă, simpatiile de pe Internet ale lui Musk sînt infinit mai puțin importante decît faptele sale –, buna-credință a fondatorului Tesla e probabil autentică. Musk a ajutat Ucraina mai mult decît orice altă persoană privată despre care știm în prezent. Însă ambițiile sale de supererou intervenind în momente esențiale sînt de natură să îngrijoreze pe oricine încearcă să ghicească cum vor arăta atît pacea, cît și războaiele viitorului. Dacă ele ajung să fie decise de reacțiile umorale ale unor patroni de corporații liberi de orice constrîngeri, atunci probabil întreaga ordine internațională trebuie regîndită serios.
Că Musk n-a reflectat foarte adînc și a acționat sub influența unui diplomat a cărui sarcină (îndeplinită cu succes) era să îl sperie suficient cît să nu îi ajute pe ucraineni într-un moment esențial, o dovedește realitatea. Applebaum notează că un atac similar celui eșuat în septembrie a avut loc o lună mai tîrziu și, surpriză, nu s-a produs nici un nou Pearl Harbour, așa cum se temea Musk.
De altfel, sperietoarea nucleară e folosită atît de intens de ruși că s-a ajuns cumva într-o situație ridicolă în care Moscova amenință cu bomba atomică la fiecare anunț privind livrarea unei noi clase de arme, mai eficiente și mai puternice, către armata ucraineană. Niciodată nu se întîmplă nimic. Dar un efect există. Pînă în prezent cel puțin, ajutoarele militare au fost întîrziate serios pentru că Occidentul a calculat multe luni, uneori ani, riscurile. Ezitările acestea se măsoară în victime civile, contraofensive întîrziate sau ratate, prelungirea inutilă și păguboasă a războiului.
Între timp, serviciile Starlink nu mai sînt gratis, livrarea lor se face cu intermedierea Guvernului american, iar Musk nu mai intervine pentru a decide cînd și unde sînt folosite. Momentul supereroului s-a încheiat, acum e vorba doar despre business.
Cît privește folosirea unei bombe atomice, ea a fost, este și va rămîne posibilă oricînd. Însă responsabilitatea pentru o astfel de decizie aparține celui care o ia. Consecințele îi sînt cu totul imputabile. Dacă se va ajunge acolo vom putea spune, în căutarea noastră de momente simbolice, că un Pearl Harbour mai mic se produce în Ucraina în fiecare zi.
Anne Applebaum a sintetizat, în The Atlantic, relativ simplu: nu rezistența îl provoacă pe Putin, ci slăbiciunea inamicului.
Teodor Tiță este gazda podcast-ului În Centru pe care îl puteți asculta pe oricare dintre platformele de distribuție (Apple, Spotify, Google etc.): https://open.spotify.com/show/5jSN6amOtenIsHn23aoOLQ.
