Un moment de inexplicabilă liniște interioară

Publicat în Dilema Veche nr. 849 din 16 - 22 iulie 2020
Fascinații profesorale jpeg

Articolele pe care le scriu vara sînt cele mai ciudate. Au miros de vacanță, de lentoare și leneveală, uneori sărat, ca de mare, alteori proaspăt, de pădure de munte sau de Deltă, după cum mă găsesc vorbele printr-un loc sau altul. Mai au ceva ciudat, anume sentimentul că o parte dintre rotițele care îmi învîrt parcursul profesional nu intră în repaus niciodată. Aici nu se înscriu doar articolele pe care le scriu, ci și alte direcții ale intereselor mele profesionale, interese devenite obligații de cele mai multe ori, puține fiind doar pasiuni, pe care le-aș putea pune, la o adică, pe pauză. Mă gîndesc uneori la cei ce prestează munci pe care, odată cu încheierea orelor de serviciu sau cu intrarea în concediu, le pot scoate total din minte și din activitatea zilnică. Uneori îi invidiez, alteori nu. Pur și simplu, așa e la ei, pur și simplu, așa e la mine: nu prea am zi în care să nu trebuiască să mai scriu ceva, să mai am de conceput un plan sau o secvență de activitate, fie că e week-end, concediu sau o după-amiază sau seară. Am ore pe care le dedic vieții personale, uneori se întîmplă să fie cîteva zile, dar întotdeauna știind că mai e ceva ce nu am făcut și la care trebuie să revin pentru a finaliza. În mare măsură, deși nu integral, acest proces se suprapune cu statutul de profesor: nu ești niciodată cu adevărat în afara unui demers continuu.

Scriu, deci, ca profesor, acest articol de vară într-o sîmbătă spre prînz, după ce am revenit în cameră de pe plajă, cu fiul meu. Alături, el citește Robinson Crusoe, deși, ca să fiu cinstit, ar prefera să se joace pe consola luată cu el. Dar e ora de lectură, sînt și lucruri care trebuie făcute, deși nu întotdeauna avem chef de ele. Uneori nu sîntem suficient de maturi sau de responsabili pentru a ne motiva singuri. Pentru a avea viziunea de ansamblu. Pentru a înțelege funcționarea vieții ca sistem și a sistemelor care ne țin în viață. Așa că intervin factori reglatori: părinți, șefi, legi. Care, desigur, pot greși uneori. Dar sînt necesari ca rotițe care să asigure integrarea într-o funcționare macrosistemică. A fi doar contestatar, revoluționar perpetuu, adolescent rebel de profesie nu e, pînă la urmă, o mare chestie.

Adolescența e o vîrstă pe cît de frumoasă, pe atît de ingrată. Ai o coajă de reprezentări asupra vieții, care ți se par absolute, vrei să schimbi lumea prin rebeliunea ta, dar de fapt nu ai înțelegerea profundă a mecanismelor ei, nu ai consistența unei solide cunoașteri a fundamentelor sociale și culturale. Ai idei, ai percepții, poți fi foarte inteligent, dar nu ai așezarea cuprinderii și nici forța generativă de noi standarde care să se nască prin filtrarea conștientă a unor acumulări sistematice. Rebeliunea e o formă de boemie. Unii o întind cu ea pînă la bătrînețe, alții se așază pe parcurs și înțeleg că nu doar a vrea e motorul, ci a cunoaște, urmat de a înțelege, apoi a ajunge mai sus, spre a interpreta, a sintetiza, a evalua și, în cele din urmă, a schimba. Știu, vorbesc ca un bătrîn.

E o modă aceasta, pe care o face foarte ușor propagabilă dezvoltarea rețelelor sociale. Școala nu e bună, nu te ajută la nimic, nu te pregătește pentru viață. Un slogan care face ușor carieră, spre exemplu, propagat – între noi fie vorba – nu pentru prima dată, acum de o voce de adolescent. Pe care cu alte prilejuri l-am apreciat. Un tînăr deștept, fără îndoială, dar care nu are cum să digere acum, în afara unor acumulări reale, consistente, în timp, o viziune sistemică. E o voce puternică, la care se adaugă vocile destulor adulți, rebeli și ei poate. Sigur, sistemul are destule hibe și poate fi îmbunătățit. De aici însă pînă la a nega cu totul importanța școlii, a învățării în sine, e cale lungă. E greu să-i spui în cîteva cuvinte cuiva care te întreabă la ce bun să învețe despre Antichitate, căci nu face parte din prezent, care e miza unor astfel de exerciții de acumulare și de sedimentare. Că, de fapt, miza lor nici nu este una a memorării, că nu comentariile învățate pe de rost sînt cele pe care le propune programa școlară (și că dacă aceste practici există totuși, ele sînt doar erori de abordare), ci formarea unor reprezentări despre lume și despre viață, în ansamblul lor diacronic și sincronic.

Povești cu pești, spun poate vocalizele unor adulți care susțin însă viziunea continuu contestatară. La ce bun să dăm grade didactice? Alte voci, aceeași notă. Ca să dăm plocoane profesorilor metodiști și inspectorilor, acești incapabili care ne sufocă nouă libertatea? Voci de tineri, poate. Alteori, nu. Or fi unii dintre profesorii metodiști și dintre inspectori așa, desigur. Dar nu pentru asta dăm, totuși, grade. Le dăm pentru a acumula sistematic și a ne forma deprinderi, competențe noi, pentru a nu ne plafona și a nu ne risipi. O lucrare de gradul I e un demers științific. Inutil? Cum poate fi inutil un demers științific pe care îl poți susține în propriul domeniu de interes profesional, pe care vrei să-l reformezi, să-l optimizezi?

Ce vreau să spun, așa, ca după două ore de plajă? Nu am inventat nici unul dintre noi buricul pămîntului. A fi vocal pe rețele sociale e totuși o pierdere de timp și denotă spirit cam adolescentin. Nu mai bine să-ți faci, totuși, un CV, în care să ai niște referințe consistente, pe care, poate, cei pe care îi contești chiar le au? Nu mai bine să fii vocal în domeniul tău de specialitate, să devii, altfel spus, o voce, și apoi pe rețelele sociale? Nu s-a născut lumea aia care să te merite pe tine? Mulți, de-a lungul istoriei, or fi crezut asta. Dar, în esență, evoluția și progresul au fost aduse de cei ce au trudit. De cei ce au acumulat. De cei ce au înțeles ce au acumulat și au putut apoi să sintetizeze, competent, adică avînd competențe, ca să fiu bine înțeles, ceea ce, în teorie cel puțin, și învățămîntul nostru, prin programele școlare, propune. Și ca să contești, doar de dragul de a contesta, n-ar strica să cunoști bine măcar programele școlare ale disciplinelor pe care le predai cu pasiune, desigur. Să le cunoști în profunzime adică, înțelegîndu-le atît conținuturile, cît și viziunea de ansamblu. În rest, bună pace, căci oamenii, cred eu, au puterea de a deveni mai înțelepți indiferent de vîrstă. Uneori e nevoie doar de un declic, iar acesta cine știe de unde poate veni? Poate chiar și dintr-o clipă de liniște interioară inexplicabil apărută.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Sentință exemplară în cazul unui șofer care a dat intenționat cu mașina de lux peste mai mulți polițiști
Doi polițiști din Argeș au fost loviţi, cu intenție, de un șofer care s-a urcat la volan deși avea permisul de conducere suspendat. Bărbatul a pus în pericol viața agenților și a celor trei copii minori ai săi, aflați în mașină în momentul producerii incidentului.
image
image
A murit procurorul român cu cea mai mare vechime în magistratură. Încă era în activitate
Pavel Palcu, procurorul arădean cu cea mai mare vechime în magistratură din România a murit, astăzi, 15 aprilie, într-un centru de recuperare medicală din Bucureşti.

HIstoria.ro

image
„Monstruoasa coaliție”, Cuza și francmasonii, în „Historia” de aprilie
De ce au ales adversarii lui Cuza să-l răstoarne de la putere? Care a fost rolul masoneriei în acest proces? Este apartenenţa lui Cuza la masonerie confirmată documentar?
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.