Un mic dejun, o rugăciune

Publicat în Dilema Veche nr. 436 din 21-27 iunie 2012
Un mic dejun, o rugăciune jpeg

Căutînd altceva, am dat de discursul pe care Ronald Reagan l-a ţinut cu ocazia micului dejun cu rugăciune din 14 februarie 1982, la un an după ce devenise preşedinte. Ulterior, l-am găsit şi pe YouTube, unde am stat cîteva minute sub şarmul niciodată ofilit al acestui mare preşedinte. În acest discurs, există cîteva pasaje care m-au impresionat şi care merită reţinute.

Primul se referă la vîrstă. Se ştie, Ronald Reagan a început să facă politică după ce împlinise 40 de ani, a ajuns guvernator la 56 de ani, a devenit prima oară preşedinte al Americii la 70 de ani şi a doua oară la 74 de ani. Într-o vreme în care tinereţea nu mai are răbdare cu sine şi lumea pare tot mai frenetică în căutarea iuventuţii, merită să ascultăm vorbele acestea, chiar din gura cuiva care a avut infinită răbdare cu propriul destin, spre beneficiul nostru, al tuturor, în cele din urmă: „Anul trecut, cu ajutorul dumneavoastră am sărbătorit cea de-a 31 aniversare a celei de-a 39-a zi de naştere (rîsete). Şi trebuie să vă spun că toată această adunare de numere nu mă îngrijorează deloc, deoarece îmi amintesc că Moise avea 80 de ani cînd Dumnezeu l-a însărcinat cu un serviciu public şi a trăit pînă la 120 (rîsete). Iar Avraam avea 100 de ani şi soţia lui, Sara, avea 90 de ani cînd au făcut împreună ceva cu totul remarcabil (rîsete) şi el a trăit pînă la 175 de ani. Imaginaţi-vă numai că ar fi pus cîte 2000 de dolari pe an în contul individual de pensie (rîsete)...“ Există un fel de nerăbdare care îi cuprinde pe tinerii noştri politici astăzi. Dacă nu ajung miniştri la 30 de ani, au impresia că drumul lor e catastrofat, că eşecul e pecetluit. Dimpotrivă, dacă prind un post ministerial înalt, la 20 şi ceva de ani, e semn clar că au reuşit în viaţă. De cele mai multe ori, numirile premature sînt adevărate tragedii individuale. Prea tineri pentru a fi avut răgazul reflecţiei, luaţi direct din febra înfruntărilor politice de stradă şi numiţi în fotolii înalte, aceşti oameni aduc, de cele mai multe ori, prejudicii nu doar serviciului public pe care îl conduc, ci şi lor înşişi. Avem multe exemple la îndemînă. Sigur, într-o societate avidă de schimbări, precum cea românească, tinereţea se cere de la sine, şi tocmai aici se ascunde eroarea strategică. Vrem feţe noi, tot timpul noi, din ce în ce mai noi şi din ce în ce mai des. Ritmul aşteptărilor noastre excede, deja, ritmul formării individuale.

Al doilea se referă la visul unui anonim. „A visat că mergea pe plajă împreună cu Dumnezeu. Şi cum mergeau, deasupra lui, pe cer, se reflectau toate experienţele pe care le-a avut în viaţă. Şi au ajuns la capătul plajei şi omul nostru s-a uitat în urmă şi a văzut două perechi de urme pe plajă, una lîngă cealaltă, dar a văzut totodată că, uneori, rămînea doar o singură pereche de urme pe plajă. Şi, de fiecare dată, aceste urme singuratice corespundeau reflexiei pe cer a unor perioade grele, de încercări şi suferinţe din viaţa lui. Şi atunci s-a întors spre Dumnezeu, uimit, şi i-a spus: «Mi-ai promis că, dacă voi merge alături de Tine, vei fi şi Tu mereu alături de mine. De ce m-ai părăsit cînd îmi era mai greu?». Şi Dumnezeu i-a răspuns: «Iubitul meu fiu, Eu nu te-am părăsit cînd ai avut nevoie de Mine. Acolo unde vezi doar o singură pereche de urme, Eu te-am purtat pe tine»“. Este atît de plină această poveste, încît o las necomentată.

În fine, un al treilea pasaj important: „Dacă ne amintim de parabola bunului samaritean, el a traversat drumul, a îngenuncheat, i-a bandajat rănile călătorului şi l-a dus în cel mai apropiat oraş. Nu s-a grăbit să ajungă el în cel mai apropiat oraş, să caute acolo un lucrător social şi să-i spună că undeva pe drum se află un tip care pare a avea nevoie de ajutor. Nu cumva a venit timpul să ne implicăm personal?...“

Obiceiul micului dejun cu rugăciune de la Washington este unul dintre cele mai interesante. Începînd cu 1953, în prima zi de joi a lunii februarie a fiecărui an, se organizează acest mic dejun şi, de fiecare dată, preşedintele SUA, indiferent de partidul din care face parte, susţine un discurs cu această ocazie. Este, întotdeauna, un discurs în care cel mai puternic om din lume (aşa este cunoscut, îndeobşte, preşedintele SUA) reaminteşte, cu umilinţă, că există Cineva cu mult mai puternic decît el şi că America este „one nation under God“. Ştiu că au existat încercări timide de a se organiza ceva similar şi la noi. Nu au reuşit. Mi se pare mai mult decît necesar un asemenea exerciţiu pentru sănătatea spaţiului nostru politic. 

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

reactor nuclear jpg
Franţa vrea să înceapă construcţia primului reactor nuclear de ultimă generaţie înainte de 2027
Franţa este în proces de elaborare a unui act legislativ destinat diminuării procedurilor birocratice cu privire la construirea de centrale nucleare.
termoficare bucuresti
Părerea unui expert despre soluția lui Nicușor Dan pentru ca bucureştenii să aibă căldură la iarnă
Primarul Capitalei a anunţat că a identificat unele soluţii pentru îmbunătăţirea calităţii serviciului de termoficare și, în acest sens, a fost demarat un proiect prin care se propune instalarea a 20 de minicentrale.
Captură foto cu un rus care își dă foc
Momentul în care un tânăr rus își dă foc să nu plece pe front
Un tânăr s-a autoincendiat în orașul Reazan, la sud-est de Moscova, spunând că nu vrea să plece pe front. Potrivit Novaya Gazeta, acesta a suferit arsuri pe 90% din corp.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.