Un jurămînt prezidenţial de onestitate

Yasheng HUANG
Publicat în Dilema Veche nr. 674 din 19-25 ianuarie 2017
Un jurămînt prezidenţial de onestitate jpeg

Pe 20 ianuarie 2017, Donald Trump va depune jurămîntul, devenind cel de-al 45-lea președinte al Statelor Unite. Spun „va depune jurămîntul“ și nu „va prelua președinția“ deoarece, conform paragrafului I al articolului II al Constituției SUA, Trump nu poate deveni președinte pînă nu depune un jurămînt (de loialitate), angajîndu-se public să respecte Constituția și să-și exercite funcția cu toată priceperea de care e capabil. Ceea ce trebuie să facă, evident, toți președinții. Ținînd însă cont de cum s-a comportat Trump în timpul campaniei electorale, jurămîntul are, de data aceasta, o semnificație aparte.

Pînă acum, Trump nu s-a străduit să se comporte într-un mod onest și demn de încredere. Tehnic vorbind, nici nu a trebuit să o facă. SUA nu cer declarații sub jurămînt de la bărbații și femeile care candidează pentru președinție, și nici nu impun un cod obligatoriu de comportament sau alte constrîngeri cu privire la tipul de discurs care poate fi folosit. Candidații se pot comporta după cum consideră ei că ar fi potrivit.

Această abordare pornește de la presupunerea că ne putem încrede în judecata candidaților. Oamenii care vor să ocupe cea mai înaltă funcție în stat ar trebui să știe să găsească un echilibru între imperativul politic de a cîștiga voturi și răspunderea față de fezabilitatea – și de raționamentul din spatele acesteia – a promisiunilor lor politice.

În general, experiența a sprijinit acest punct de vedere. SUA au avut norocul să poată alege, în general, dintre aspiranți la președinție care aderau la normele general acceptate. Odată cu Trump, acest noroc se pare că s-a schimbat.

În timpul campaniilor electorale primare și generale, Trump a mințit necontenit: despre sine, despre afacerile lui, despre opozanții lui, despre comportamentul și motivațiile altor țări, despre sistemul electoral american, despre amploarea deficitelor comerciale, despre acțiunile rezervelor federale și despre informațiile cu privire la orice – de la piața muncii la criminalitate, pentru a da numai cîteva exemple.

În plus, multe dintre promisiunile lui Trump din timpul campaniei – construirea unui zid finanțat de Mexic la granița sudică a SUA, recrearea locurilor de muncă pierdute din domeniul manufacturier, deportarea a milioane de imigranți – sînt, evident, imposibil de implementat. Mitt Romney, președintele nominalizat de Partidul Republican în 2012, avea dreptate cînd îl numea pe Trump „prefăcut și șarlatan“, un candidat ale cărui promisiuni „n-au nici o valoare“.

Dar, chiar dacă aceste trăsături ale sale sînt o problemă evidentă, ele se pare că nu au afectat cîtuși de puțin cariera politică a lui Trump. Trump a convins o mare parte din electorat să ignore – dacă nu chiar să tolereze – inconsecvențele flagrante ale politicii sale și ignoranța sa. Romney însuși s-a înclinat, în cele din urmă, în fața lui Trump, la întîlnirea cu președintele ales, la cîteva săptămîni după campanie, sperînd, se spune, să-și asigure o poziție în noul cabinet.

Aceasta trebuie să fie una dintre cele mai aspre lecții ale acestui an care se încheie: minciunile sfruntate și promisiunile goale pot cîștiga chiar și alegeri cu consecințe de amploare, ca acelea din SUA. Iar aderarea la normele firești ale decenței – conform cărora faptele pot fi manipulate, dar nu fabricate, iar promisiunile trebuie să fie plauzibile, chiar dacă vagi – poate duce la pierderea acelorași alegeri. Contracandidata lui Trump, fostul secretar de stat Hillary Clinton, a trăit această lecție pe propria piele.

În timpul campaniei, Clinton a citat-o adesea pe Prima Doamnă Michelle Obama: „Cînd ei se coboară“ – spunea ea – „noi ne înălțăm.“ Dar cînd oponentul tău coboară atît de jos ca Trump, „a te înălța“ este la fel cu a alege, ca în dilema clasică a prizonierului, să rămîi loial complicelui tău la crimă, care tocmai încheie o înțelegere, în camera alăturată, mărturisind împotriva ta. Cînd „te înalți“, în astfel de circumstanțe, capeți ceea ce teoreticienii jocului numesc „sucker’s payoff“ (răsplata fraierului).

Candidații nu ar trebui puși niciodată într-o astfel de poziție. În schimb, ar trebuie să ne asigurăm că toți candidații a-deră la un cod standard de conduită. Un mod simplu de a obține asta ar fi introducerea unei cerințe ca, începînd din 2020, toți candidații la președinție să depună un jurămînt de onestitate, responsabilitate și transparență în materie de discurs și de conduită electorală.

În cultura socială și politică americană, jurămîntul are un statut aparte. A depune un jurămînt în fața unei curți de justiție sau în fața unui comitet al Congresului SUA presupune declarația „jur solemn să spun adevărul, întregul adevăr și numai adevărul“. Doctorii depun „jurămîntul lui Hipocrat“, angajîndu-se, înainte de toate, să nu pricinuiască rău nimănui. Studenții multor universități se angajează să respecte un cod al onoarei. Iar Trump nu va fi singurul care va depune un jurămînt zilele următoare: noii membri ai Congresului SUA și cabinetul lui Trump își vor lua, în aceeași perioadă, un angajament similar.

Dat fiind respectul față de jurăminte, nu e lipsit de sens să presupunem că a depune un jurămînt de onestitate înainte de începerea campaniei electorale pentru o funcție publică va avea un anumit impact asupra abordării candidaților.

Nu e nimic partinic în legătură cu această propunere; mulți republicani au fost victimele stilului electoral destrăbălat al lui Trump, înainte ca Hillary Clinton să devină ținta atacurilor sale. Publicul sau mediile ar putea folosi jurămîntul ca pe un instrument de evaluare și tragere la răspundere a liderilor aspiranți.

Implementarea nu ar reprezenta o problemă. În vreme ce jurămîntul prezidențial este cerut de Constituția SUA, jurămîntul candidați-lor nu ar trebui să fie reglementat de aceasta. Presiunea politică și cea a pieței ar fi suficiente, dacă presa tipărită, televiziunea și mediile sociale ar refuza pur și simplu să transmită mesajele electorale ale unor candidați care refuză să depună jurămîntul.

Avantajul politic nu ar trebui să fie de partea candidatului celui mai perfid. Trebuie să acționăm, de dragul democrației, pentru a consolida normele de bază ale decenței și transparenței în campaniile electorale viitoare. Putem începe cu un prim pas modest: să cerem din partea tuturor viitorilor candidați la președinție un jurămînt de onestitate.  

Yasheng Huang este profesor de Economie Globală și Management la Școala de Management Sloan a MIT.

© Project Syndicate, 2016
www.project-syndicate.org

traducere din limba engleză de Matei PLEŞU

Foto: wikimedia commons

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

covrig foto pexels jpg
Covrigul simplu mâncat pe stomacul gol, cel mai nesănătos aliment. Explicațiile unui medic
Un banal covrig simplu consumat dimineața, pe stomacul gol, are un efect mai dăunător în organism decât o băutură răcoritoare îndulcită, blamată pentru cât de nesănătoasă este.
utilaje autostrada a7 (1) jpg
Start în construcția Autostrăzii A7. Constructorii și-au stabilit baza lângă Crângul Petrești
Autostrada Buzău-Focșani, în lungime de peste 82 de km, va asigura prima legătură rutieră de mare viteză dintre Muntenia și Moldova. Constructorul are la dispoziție 20 de luni pentru finalizarea lucrărilor.
Diniyar Bilyaletdinov FOTO Profimedia jpg
Fotbalist rus trimis pe frontul din Ucraina! Fost jucător al lui Everton, chemat sub arme: „Sper să fie o eroare”
Diniyar Bilyaletdinov, fost jucător la Everton, a fost citat să lupte în războiul din Ucraina. Putin a instaurat săptămâna trecută mobilizarea parțială, ceea ce îi va aduce 300.000 de soldați în plus.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.