Un gînd despre generaţionism

Publicat în Dilema Veche nr. 455 din 1-7 noiembrie 2012
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

Pînă acum cîţiva ani, mi se părea că generaţionismul este imposibil de susţinut din punct de vedere logic, dar că are, totuşi, o anume relevanţă. Să crezi că o întreagă generaţie, adică o mulţime de oameni născuţi cam în acelaşi timp, au trăsături comune tocmai de aceea şi, în consecinţă, pot fi comparaţi cu alţi oameni născuţi şi ei compact în timp, dar mai înainte sau mai tîrziu, mi s-a părut, mereu, un raţionament eronat, dar cîte raţionamente eronate nu se justifică, totuşi.

Sigur că anul sau chiar epoca comună de naştere e un numitor comun mult prea mic între oameni pentru a-i face, chiar şi în mică măsură, asemănători. Gîndirea generaţionistă este contrazisă de bun-simţ: se vede bine cît de diferiţi sînt oamenii de aceeaşi vîrstă şi, mai mult, o analiză cît de cît coerentă duce imediat la concluzia că o generaţie nu e nici mai deşteaptă, nici mai proastă; nici mai cinstită, nici mai ticăloasă; nici mai frumoasă, nici mai urîtă decît alta. Atunci, de ce să mai gîndim în aceşti termeni? Mai mult, gîndirea generaţionistă este eronată logic, pentru că implică o generalizare fără temei substanţial, extinzînd o coincidenţă (naşterea relativ apropiată în timp a unor oameni) pînă la rangul unei trăsături caracteristice – ba chiar, cea mai importantă. Totuşi, oamenilor le place acest gen de abordare. De la comentariul politic la critica literară şi de la comentariul sportiv la analiza economică a crizei/crizelor nu cred că există discurs despre realitate care să nu fie, într-o măsură mai mică sau mai mare, generaţionist. Am fost şi eu sedus, nu o dată, de această gîndire. Am vorbit şi eu despre generaţia Mircea Eliade în umanioarele româneşti, despre şaizecişti şi optzecişti în poezie, despre generaţia lui Iliescu în politică, despre generaţia de aur în fotbal sau despre generaţia care a prins marea depresiune economică din anii ’30. Lumea ca produs al generaţiei care se întîmplă să o domine la un moment dat şi istoria ca sumă a generaţiilor care, vorba poetului, secate se sting – ce perspectivă!

Şi totuşi, cînd a venit vorba despre mine, am simţit imediat cît de gravă şi nedreaptă este abordarea de acest tip. Că sînt plasat într-o generaţie care nu-mi place nu este un motiv suficient să refuz analiza din perspectiva ei. Dar că sînt plasat într-o generaţie care nu mă reprezintă şi, cu atît mai puţin, eu pe ea – acesta e un motiv de refuz! Nu sînt deloc prezumţios, nu cred că generaţia căreia îi sînt, în genere, repartizat e jos şi eu sînt sus – Doamne, fereşte! Dar cred că sînt altfel. Nu mă recunosc printre cei care au vîrsta mea şi, posibil, nici ei nu mă recunosc pe mine drept unul de-al lor. Generaţional, sînt lipit de oameni cu care nu am nimic în comun. Dimpotrivă, mă simt mult mai aproape de oameni mai în vîrstă decît mine, de oameni care sînt, înaintea mea, la două sau trei generaţii distanţă. Mă interesează mult mai mult cei care au murit decît cei care trăiesc, mă simt mult mai apropiat de cei care se vor naşte decît de cei care există, împreună cu mine, acum. Ce mă fac? Apoi, mai am o frustrare: aparţin, la nesfîrşit, „generaţiei tinere“. Şi azi, mulţi oameni mă opresc pe stradă şi mi se adresează cu „voi, tinerii...“. Sînt, mărturisesc acum, perplex. Nu mă mai simt deloc tînăr. Cînd, pînă acum zece ani, mi se spunea că sînt tînăr, nu simţeam vreun disconfort – eram tînăr, mă simţeam tînăr, ştiam că sînt tînăr. Acum, mi se pare că cei care mă văd tînăr fie au rămas cu poza mea, de acum zece ani, în minte, fie mă provoacă ironic sau, mai rău, sarcastic. În ceea ce mă priveşte, nu mă mai simt de mulţi ani ca parte a „tineretului“. În plus, cînd gîndirea generaţionistă a devenit oficială, au început nenorocirile. Reamintesc faptul că absolut toate dictaturile, fie că au început de la dreapta, fie că au început de la stînga, au exaltat tema iuventuţii. Tinerii trebuie să vină la putere, tinerii trebuie sprijiniţi, speranţa e în tineri – şi alte asemenea lucruri se găsesc peste tot în discursul tiranilor. Orice totalitarism se recomandă ca fiind noul absolut, misiunea unei generaţii noi, împlinirea într-o generaţie tînără a unei utopii, în general, destul de vechi.

Ceea ce aduce oamenii împreună nu este, neapărat, vîrsta. Sînt factori cu mult mai importanţi care generează solidaritate, precum formaţia profesională, lecturile comune, credinţele religioase sau părerile politice, admiraţia pentru ceva sau cineva anume, dar şi aversiunea faţă de ceva sau cineva anume. Pe aceste coordonate se grupează oamenii. Există, desigur, şi un instinct de apropiere a celor de aceeaşi vîrstă, dar îmi pare că acesta vine, mai degrabă, din biologic decît din social, pentru că substanţa lui vizează împerecherea şi perpetuarea.

A judeca pe cineva prin comparaţie cu generaţia este o aberaţie (adică, o defecţiune a sistemului gîndirii care duce la o imagine deformată). O asemenea judecată va sfîrşi prin a spune ce îl aseamănă şi ce îl diferenţiază pe acel om de cei care sînt de acelaşi leat şi, în final, nu vom afla mai nimic despre originalitatea sa raportată la o anumită linie spirituală sau intelectuală, la o anumită tradiţie şi la un anumit viitor. Relevanţa şi valoarea oricui se văd în verticalitate, privind în urma lui şi înaintea lui, şi nu în orizontal, privind la cei de aceeaşi vîrstă cu el.  

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.