Un fragment scoţian

Publicat în Dilema Veche nr. 439 din 12-18 iulie 2012
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

Într-una din cărţile care i-au adus atît de multe aprecieri în timpul vieţii, dar care mai apoi au fost aşezate de istorie pe raftul al doilea – nedrept, după părerea mea – filozoful iluminist scoţian Adam Ferguson (1723-1816) scrie aşa: „Printre împrejurările care conduc la progresul sau la declinul naţiunilor, cele ce ţin de situaţia politică pot fi cu îndreptăţire socotite printre cele dîntîi sau cele mai importante. Iar aici se realizează uneori cea mai favorabilă conjunctură, sau opusul acesteia, în condiţiile în care despre viitor nu se ştie nimic sau consecinţele probabile rămîn necunoscute. Părţile implicate caută totdeauna să-şi îmbunătăţească starea; dar încotro se îndreaptă nu ştiu adesea nici ele. Astfel, nobilii englezi din vremea înaltei aristocraţii feudale nu ştiau că marile carte pe care le smulgeau cu de-a sila suveranului lor aveau să devină fundamentele libertăţii poporului asupra căruia ei înşişi voiau să domnească despotic. Şi nici poporul roman n-a prevăzut că sprijinul pe care-l dădea lui Cezar, slăbind Senatul, avea să înfiinţeze de fapt un despotism militar, sub care ei înşişi aveau să-şi piardă toate avantajele unei naţiuni libere“. M-am gîndit la acest fragment zilele astea şi cred că nu e lipsit de importanţă să ne gîndim împreună. Nu din alt motiv, decît acela că, în vremuri nebune, comuniunea grav pusă în pericol se poate cel mai bine salva prin reunirea celor vrăjmăşiţi în jurul unei cărţi (cu cît mai veche cu atît mai bine) sau al unui fragment dintr-o carte. Aşadar, să discutăm puţin acest fragment, cum nu se poate mai relevant astăzi, pentru ceea ce trăim.

● Situaţia politică este împrejurarea care are cel mai puternic impact asupra progresului sau declinului naţiunilor. Tocmai pentru că este o observaţie intuitiv corectă, nu poţi să nu te revolţi. Nu există alt domeniu de acţiune umană în care viciile naturale sau dobîndite ale membrilor unei naţiuni să se manifeste mai pregnant. Nu e drept ca tocmai politica – spaţiul în care umanul îşi atinge limitele cele mai de jos, în 99% din cazuri, şi limitele cele mai de sus, în doar 1% din cazuri – să aibă o asemenea imensă importanţă pentru viaţa tuturor. Cred că alte „împrejurări“ sînt sau ar fi corect să fie mai importante pentru progresul sau declinul unei naţiuni, cum ar fi: disciplina şi etosul muncii, spiritul de creativitate, sentimentul apartenenţei unice şi al solidarităţii, curajul, spiritul eroic şi spiritul ludic etc. Ei bine, nu. Ferguson ne spune că totul stă în politică. Amenajarea puterii, gestionarea ei, exprimarea puterii – iată ce ne face să progresăm sau să regresăm. E un pic dezamăgitor, mai ales că nu-mi pot alunga din minte marea vorbă a lui De Gaulle: politica e un lucru mult prea serios pentru a fi lăsată pe mîna politicienilor.

● În politică se aşază conjunctura pentru viitor, în condiţiile în care despre viitor nu ştim nimic. O spun limpede, oamenii politici nu sînt deloc preocupaţi de viitor. Aşadar, pe lîngă faptul că, în mod obiectiv, nu ştim mai nimic despre viitor, nu există nici măcar preocuparea de a-l intui, de a-l bănui, las la o parte responsabilitatea de a-l clădi. Nimeni în politică nu se gîndeşte că, poate, nu putem cunoaşte viitorul pentru că el nu este scris dinainte. Poate că viitorul este, în principiu, nimic mai mult decît ceea ce facem noi în singurul context cert, şi anume acela că, la un moment dat, în viitor, fiecare dintre noi va muri. Doar că, pentru a avea o asemenea gîndire – singura care te responsabilizează cu adevărat – e nevoie de puţină educaţie metafizică şi de puţin (nu mult!) antrenament pe linia aceasta. Politicienii, în general, nu-l au. Mai mult, cei care îl au îi irită tocmai de aceea. Politicianul real din această Românie reală nu gîndeşte niciodată mai departe de data următoarelor alegeri. Cu cît se apropie mai mult această dată, cu atît perspectiva lui se limitează şi, în final, nu mai vede decît ziua de mîine, cînd trebuie să scoată oamenii din case, să-l voteze.

● Este naturală tendinţa de a-ţi îmbunătăţi starea, dar ea se realizează în orb – nu poţi şti ce iese din această tendinţă. Am văzut şi eu, şi dumneavoastră de cîte ori greşesc oamenii politici. De altfel, faptul că ei greşesc mai mereu – dacă nu în stabilirea obiectivelor, atunci în mijloacele alese pentru atingerea lor şi dacă nu greşesc nici în setarea obiectivelor, şi nici în alegerea mijloacelor, atunci cu siguranţă greşesc undeva pe parcursul procesului, fie din incompetenţă, fie din vanitate – este exact ceea ce dă politicii acest caracter imprevizibil şi, pentru oamenii care vor să trăiască normal, exasperant. De asemenea, nu poţi şti niciodată cum se va comporta în istorie o instituţie pe care o fondezi pentru o anumită misiune sau o lege pe care o adopţi într-un anumit scop. Exemplele lui Ferguson, la care s-ar putea adăuga nenumărate altele de acelaşi gen, ilustrează ceea ce vreau să spun. De foarte multe ori, drumul spre tiranie a fost democratic (cazul ultracunoscut al ascensiunii la putere a lui Hitler) şi drumul spre libertate a fost decis de impulsuri totalitare bine gîndite (cazul demantelării URSS sau al tranziţiei demarate de Franco la finalul vieţii sale). Chestiunea este cu atît mai complicată în vremurile noastre, care arată ca un Babel politic, în care confuzia şi lipsa de repere domnesc. Astfel, azi avem socialişti care se gîndesc la stimularea pieţei libere şi liberal-conservatori care se gîndesc în primul rînd la bugetul statului, avem conservatori care nu au nimic împotriva căsătoriei între homosexuali şi liberali care îl admiră pe Nicolae Ceauşescu şi socialişti care folosesc munca la negru în interesul lor. Un singur lucru, aparent, îi uneşte pe toţi: ataşamentul afirmat pînă la urlet faţă de democraţie şi statul de drept. Astăzi, totalitarismul s-a rafinat. Cînd te ucide, nu o mai face în numele poporului, ci în numele valorilor inatacabile, precum democraţie, stat de drept sau libertate. Adversarii se elimină banditeşte nu în numele unei societăţi ideale, ci în numele unei valori: te ucid sau te închid sau te interzic pentru că sfidezi democraţia – i se spune cuiva acum. Activiştii totalitarismului nou nu mai poartă bască şi nu mai dau cu ciocanul, ci se poartă rafinat şi tolerant, respectă proceduri constituţionale şi fac impresie bună la Bruxelles. Dar sînt la fel de radicali şi de periculoşi precum cel mai fanatic membru al gărzilor revoluţionare maoiste. Dar, despre asta, dacă se va putea, vom vorbi săptămîna viitoare. 

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Accesul turiştilor, interzis în Thassos. Pe ce plaje nu se mai poate ajunge
Mai multe restricţii sunt în vigoare pentru turiştii care ajung în Grecia, începând cu data de luni, 8 august. Autorităţile au interzis accesul din cauza riscului de incendiu.
image
Bătaie în tren între un controlor şi un călător fără bilet. Agresorul este căutat de oamenii legii VIDEO
Un controlor de bilete a fost lovit de un pasager fără bilet care a devenit nervos în momentul în care a fost depistat. Totul s-a petrecut într-un tren care circula pe ruta Mangalia - Sibiu.
image
Primele imagini cu muniţia românească  primită de soldaţii ucraineni VIDEO
Site-ul specializat Ukraine Weapons Tracker au prezentat imagini cu ceea ce par a fi obuze de calibrul 122 milimetri fabricate în România de Romarm în 2022.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.