Un „Eliade total”, marca Roberto Scagno

Liviu BORDAȘ
Publicat în Dilema Veche nr. 992 din 13 aprilie – 19 aprilie 2023
Mircea Eliade © YouTube
Mircea Eliade © YouTube

Numele profesorului Roberto Scagno (n. 1946) e binecunoscut tuturor celor care frecventează opera lui Eliade la un nivel superior celui al diletantului. Chiar și printre diletanți (unii de rasă) e cunoscut și respectat. Spunînd despre el că este unul dintre cei mai buni experți și unul dintre cei mai fini interpreți ai operei (și vieții) lui Mircea Eliade nu fac nici o revelație. Cu toate că a fost – nu sînt singurul care i-a reproșat-o – și unul dintre cei mai discreți.

Discret, nu în privința vizibilității: contribuțiile sale au apărut, cu puține excepții, în locuri cu foarte bună reprezentare. Ci discret într-o eră deșănțată, cînd discreția a ajuns nu doar o valoare demodată, ci și o caracteristică a fraierului (sau, pe limba ei, a luzărului). Discret, pentru că, deși a dedicat o mare parte a activității sale operei lui Eliade, nu și-a făcut din ea o trambulină de carieră și imagine. Spre deosebire de cei care-l parazitează clamînd că fac, printr-un soi de transfer de „merit”, istoria religiilor, Scagno are o formație în istoria religiilor. Vizibilă în toate scrierile sale, nu e o simplă mimare, retorică și bibliografică, a unui discurs academic. Dintr-o astfel de poziție a și îngrijit – alături de Dario M. Cosi și Luigi Saibene – versiunea italiană a Enciclopediei religiilor, coordonată de savantul de la Chicago.

Această trăsătură constitutivă l-a făcut să nu-i pese de faptul că o bună parte din contribuțiile sale au rămas împrăștiate în paginile unor reviste, ale unor volume colective sau, ca paratexte, în edițiile italiene ale operelor lui Eliade. Abia la sfîrșitul anului trecut, un volum publicat în colecția „La colonna infinita”, fondată de el însuși împreună cu Marco Cugno, repară îndelungatul exces de discreție.

Libertà e terrore della storia, con altri studi sull’opera e il pensiero di Mircea Eliade (Edizioni dell’Orso, 2022) poate fi considerat o „restituire” de mult datorată, care n-ar fi trebuit să aștepte prilejul unui Festschrift. Sub atenta îngrijire a cîtorva tineri colegi de la Universitatea din Padova – Alvaro Barbieri, Dan Octavian Cepraga, Iulia Cosma și Nicola Perencin –, cartea adună între coperțile ei albe douăzeci și patru de texte alese din toată opera profesorului Scagno. Dispuse tematic în cinci secțiuni, acoperind arcul temporal dintre 1982 și 2018, ele redau, așa cum scriu editorii, un „Eliade total”. Nu doar pentru că volumul adună tot ceea ce Roberto Scagno a scris mai important despre savantul și scriitorul român, ci și pentru că l-a abordat întotdeauna dintr-o perspectivă integrală, fără a ignora nici una dintre dimensiunile operei și vieții lui, și cu o metodologie inclusivistă, în care competențele filosofice și istorico-religioase se întîlnesc cu cele filologico-literare.

Titlul principal al cărții e dat de una dintre contribuțiile lui cele mai importante, care-i marchează debutul, trăgîndu-și rădăcinile din teza de laurea susținută cu un deceniu înainte. Volumul Libertà e terrore della storia. Genesi e significato dell’antistoricismo di Mircea Eliade (Torino, 1982) a apărut la o mică editură universitară cu difuzare restrînsă. Puțini dintre cei care s-au ocupat de Eliade și l-au putut procura în original. Cei mai mulți l-au copiat de prin marile biblioteci care-l achiziționaseră. Această marginalitate editorială a încurajat exploatarea lui fără a i se acorda creditul cuvenit sau chiar, în unele cazuri, fără nici un credit. Marginalitatea editorială se află însă în deplin antagonism cu centralitatea valorică a cărții, care, publicată de una dintre marile edituri, ar fi fost mai renumită decît multe alte scrieri contemporane dedicate lui Eliade. Din cîte pot să-mi dau seama, a apărut în acest fel, semiclandestin, pentru că un debutant nu putea face altfel în climatul binecunoscut (și aici la noi) al feudalismului academic italian, în care, odată cu dobîndirea puterii academice și culturale, se dobîndește și puterea de a suprima ceea e perceput ca o amenințare la adresa ei. Lucrul acesta se poate întrevedea și în unele dintre scrisorile lui Ioan Petru Culianu. Altminteri, Scagno ar fi cîștigat cu această carte o notorietate imediată, dar și-ar fi închis – sau, în orice caz, și-ar fi limitat drastic – perspectivele carierei academice.

De ce? Pentru că ea este consacrată criticii (și demontării), s-ar putea spune cvasi-definitive, a unor texte – formal academice, dar scrise de pe poziții ideologice disimulate – menite să-l „demaște” pe Eliade: lucrările unui Furio Jesi, ale unui Alfonso Maria di Nola sau ale unui Vittorio Lanternari (cu Ernesto de Martino într-un mic fundal apolitic). O critică făcută cu impecabilă rigoare filologică și filosofică, ce va fi demonstrată și într-un studiu ulterior, din anul 2000, consacrat piuliței în care toți acești autori se înșurubaseră: dosarul – de tristă amintire – Toladot.

Acest din urmă studiu este reluat în cea de-a treia secțiune a cărții, dedicată „culturii politice” interbelice, unde e flancat de o altă importantă lucrare despre dezbaterea dintre „autohtonism” și „occidentalism”.

Cea de-a doua secțiune se ocupă de Eliade ca istoric al religiilor și „morfolog al sacrului”. E greu a da seama aici despre cele opt studii, publicate între anii 1987 și 2012, a căror preocupare dominantă este hermeneutica eliadiană: a folclorului, a istoriei, a sacrului, a religiozității iudeo-creștine și, desigur, ideea „hermeneuticii creatoare”.

Ultimele două secțiuni ale cărții cuprind paratexte desprinse din numeroasele opere ale lui Eliade, traduse, îngrijite sau prefațate de Scagno: întîi eseistica și studiile științifice, apoi operele literare, memorialistice și diaristice.

Aș putea spune multe, foarte multe despre autor, dar s-ar suprapune peste cele scrise de editori, cu precizie și eleganță, în prefața volumului. Trebuie chiar să adaug un obligatoriu disclaimer, o clauză de declinare a responsabilității, cum ar veni pe românește. Nu pot să ascund că de Roberto Scagno mă leagă vechi sentimente de prețuire și admirație. Încă de cînd l-am putut citi, mai întîi în volumul co-editat de el, Mircea Eliade e l’Italia (Milano, 1987), exemplarul din biblioteca profesorului Cornel Mihai Ionescu, care se află acum în rafturile bibliotecii mele. Din anul 1995, cînd l-am întîlnit la Roma, la o conferință dedicată chiar lui Eliade, aceste sentimente s-au transferat și asupra omului. În cele aproape trei decenii scurse de atunci am avut ocazia să adîncesc cunoașterea lui, fie prin corespondență, fie în mod direct. De aceea, cînd a trebuit să aleg doi referenți, una dintre opțiuni a fost pentru Roberto Scagno (iar cealaltă pentru Mac Linscott Ricketts).

Nefiind nici un împătimit, nici un speculator de recenzii, am lăsat să treacă mai multe ocazii de a scrie despre edițiile italiene ale cărților lui Eliade îngrijite de Scagno. O bună parte dintre ele stau pe raft alături de Mircea Eliade e l’Italia. Sînt bucuros însă că am prilejul de a scrie despre ultima adițiune la acest raft. Și mai ales pentru că ea este un volum de autor și un „Eliade total”. O carte ce va trebui tradusă cît mai curînd în limba română. Pe lîngă valoarea ei intrinsecă, se va vedea și cum, în țara lui Eliade, prea adesea s-a repetat rău ceea ce Scagno spusese bine.

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
Panourile solare, un dezastru ecologic care așteaptă să se întâmple? Ce spun experții
În timp ce sunt promovate în întreaga lume ca o armă crucială de reducere a emisiilor de carbon, panourile solare pot provoca un dezastru ecologic după 25-30 de ani, cât este durata lor de viață.
image
Cazul înfiorător al elevului ucis în timp ce mergea spre şcoală. Daune uriaşe acordate de judecătorii din Neamţ
Judecătorii din Neamţ s-au pronunţat într-un dosar penal, acordând daune uriaşe după ce un elev a fost ucis când mergea spre şcoală. În accident au mai fost răniţi alţi doi adolescenţi
image
Cum a murit de fapt regele Decebal. Principalele ipoteze privind sfârșitul regelui dac
Decebal, regele dacilor, a murit în anul 106 d Hr, în urma înfrângerii în fața legiunilor romane, după două războaie epuizante. Deși, aparent, modul în care regele dac a murit este bine cunoscut, există mai multe ipoteze privind sfârșitul acestuia.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.