Un cor de nimfe jucînd pe buza iubitei

Publicat în Dilema Veche nr. 851 din 30 iulie - 5 august 2020
Fascinații profesorale jpeg

Cînd Maiorescu, la sfîrșit de secol XIX, a vrut să scoată o antologie de poezie românească, a trăit, probabil, una dintre marile dezamăgiri ale vieții lui, constatînd ce plajă săracă are la dispoziție. Sînt de imaginat, apoi, momentele de ilaritate pe care le-a trăit, probabil pe care le trăiau de altfel junimiștii atunci cînd stăteau și citeau unele producții autohtone, dar pe care le-a trăit mai ales Maiorescu scriind O cercetare critică... Pentru că știu și cum se naște amuzamentul în clasele cu care discut acest text, atunci cînd ajungem la secvențele în care criticul oferă exemple de așa nu: „Talie înaltă, ochi negri şi mîna mică fac un cer stelos!”, observă ironic Maiorescu sau, pentru a clarifica titlul acestui articol, „Închipuiţi-vă o buză pe care joacă coruri de nimfe!”, referindu-se la versificația unui poet obscur.

De ce pornesc de la Maiorescu și de la contextul Junimii? Unde vreau să ajung? De fapt, vreau să rămîn în jurul problemei testului propus ca model pentru Evaluarea Națională 2021. Pe de o parte, pentru că acest subiect e prea important spre a-l abandona, pe de altă parte pentru că, în săptămînile care au trecut de la apariția modelului, în ciuda unor reacții pertinente apărute în diverse medii, am primit semnale și că grupul celor ce au lucrat la test le primește cu rezervă sau crezînd că sînt atacuri personale. Or nu sînt!

Dacă în articolul precedent îmi exprimam încîntarea față de inovația pe care testul o propune, formulînd și unele rezerve, astăzi am să-mi permit să le dezvolt, menționînd, de asemenea, că voi continua să scriu pe acest subiect atîta timp cît nu vor veni semnale că se iau în considerare în mod serios observațiile pe care nu doar eu, ci o întreagă serie de profesioniști și de beneficiari le scot în evidență (amintesc doar de asociațiile de părinți și de ANPRO „Ioana Em. Petrescu”, asociație a profesorilor de limba și literatura română, care au organizat deja o serie de dezbateri). Mă folosesc și eu de ele în argumentarea mea, în speță de discuțiile aplicate și lungi pe care le-am avut cu Monica Halaszi și cu Sofia Dobra, dar și de alte sugestii pe care le-am primit din diverse alte surse.

Mai întîi, mă opresc iar asupra textului-suport pentru subiectul I. Text nonliterar, care se dorește a fi multimodal, dar nu este multimodal. Intitulat Pasiunile, acesta este construit special pentru acest test de către grupul de lucru. Doar că este un text total nepotrivit, un exemplu de așa nu, pentru a reveni la Maiorescu. Să ne înțelegem: avem de-a face cu un examen național, la care textele-suport nu pot fi niște „încercări”, ci trebuie să fie impecabile. Or, cum ar spune naratorul infrapaginal din Patul lui Procust, o fi fiind limba română pîinea profesorului, dar nu e suficient să fii profesor de română pentru a putea să construiești profesionist un text, fie el și nonliterar.

Să-l luăm puțin la bani mărunți. Aflăm, de pildă, că „din cele mai vechi timpuri, omul a avut pasiuni dintre cele mai diverse”. Serios? Cît de vechi sînt timpurile acestea? Și care erau pasiunile omului primitiv, spre pildă? Și cum e documentată această afirmație? Apoi, aflăm că „individul a fost mereu preocupat de a-și petrece calitativ timpul”. Individul? Și ce-i cu infinitivul acela nefiresc acolo, școlărește plantat? Și cum „calitativ”? O afirmație scoasă dintr-un impresionism prost gestionat discursiv. Mergînd mai departe, aflăm că „Deseori, în zilele noastre, pasiunile pierd în fața tentației de a evada în virtual”. Mai întîi că și evadarea în virtual ar putea fi o pasiune, apoi că afirmația intră în contradicție cu anterioara, în care se spunea că individul e preocupat de petrecerea „calitativă” a timpului, față de cea lipsită de calitate, cum se sugerează că ar fi evadarea în virtual. Mai încolo puțin, afirmația „S-a dovedit că participarea la un proiect precum Cantus mundi crește bucuria din ochii copiilor” este servită ca adevăr demonstrat. Dar cine a dovedit? Un grup de cercetătări britanici? Cum se măsoară bucuria din ochii copiilor? Care e instrumentul?

Mă opresc din disecarea textului. E plin de platitudini, de impresionisme și de inexactități, de exprimări nefericite, care îl umplu de ridicol. Și, mai grav, care îl fac să aibă o importantă doză de obscuritate, fapt care îngreunează semnificativ înțelegerea lui, deci impietează asupra actului de comprehensiune care i se impune, prin cerințe, elevului. Mi se pare important ca la acest subiect să fie propus un text validat, cu o consistență intrinsecă. Să nu-i luăm pe copiii aceștia în răspăr!

Multe ar fi de spus și despre subiectul de gramatică. Admirabil faptul că se caută soluții pentru o abordare funcțional-pragmatică a acesteia. Dar unele cerințe frizează stupiditatea, chiar dacă ar fi să mă opresc asupra unui singur exemplu, cum este cel în care elevul trebuie să construiască o descriere a Țării de Foc în care să integreze două adjective cu grade diferite de comparație. Mai întîi că Țara de Foc e trîntită în cerință fără nici o legătură, dar absolut nici una cu nimic din restul testului. Apoi că e o cerință care impune utilizarea unui anumit tip de discurs, structurile descriptive necesitînd un act reflexiv specific și impunînd un anumit demers de redactare, neevaluat prin barem. Practic, elevului i se cere să construiască o compunere în toată regula, pentru o chestiune de detaliu din gramatică. Voi reveni în alt articol însă asupra abordării gramaticii, pentru a-mi rămîne acum spațiu să mă mai refer și la subiectul al III-lea.

Cel mai problematic. Acest subiect al treilea, care se constituie într-o sarcină de lucru de redactare pornind de la un text literar, este – iată, folosesc acum un termen dur, pentru a nu trece neobservată problema – construit parcă cu diletantism. Avem deci un text-suport literar. O poezie. Elevii primesc un set de așa-zise cuvinte-cheie (unii din metalimbajul teoriei literare, deci de fapt fără a fi cuvinte-cheie ale textului, așa cum învață elevii conform programei), precum și o serie de idei, care sînt de fapt direcționări ale demersului interpretativ care ar urma după cel de comprehensiune, inexistent în ansamblul subiectului. Li se servește elevilor și un întreg text-escortă, din care aflăm că aceste idei și cuvintele-cheie sînt rezultatul unei discuții în clasă, poveste total inutilă, consumatoare de timp și pe marginea căreia elevii pot sta să se întrebe ce rost are, cum trebuie să o valorifice, deși de fapt nu are nici o funcționalitate în acest sens. Cerința este să construiască o compunere despre Iubirea pentru natură, valorificînd textul literar și experiența personală.

Cu regretul că va trebui să amîn pentru următorul episod dezvoltarea analizei, observ acum doar atît: se cere acestor elevi să mixeze de fapt mai multe tipuri de compunere, în neconcordanță cu programa școlară și cu ce au fost ei pregătiți în patru ani de școală. Este adevărat că programa pentru examen face referire la redactarea unui text complex, dar complexitatea nu înseamnă mixarea unor discursuri distincte, ci profunzime a analizei. Or, tocmai analiza textului literar este cea care pierde aici, fapt inacceptabil, cîtă vreme în programele școlare ponderea acestui tip de text este covîrșitoare. Subiectul ridică însă o sumedenie de alte probleme, pe care le voi detalia mai amănunțit săptămîna viitoare.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.