Un cor de nimfe jucînd pe buza iubitei

Publicat în Dilema Veche nr. 851 din 30 iulie - 5 august 2020
Fascinații profesorale jpeg

Cînd Maiorescu, la sfîrșit de secol XIX, a vrut să scoată o antologie de poezie românească, a trăit, probabil, una dintre marile dezamăgiri ale vieții lui, constatînd ce plajă săracă are la dispoziție. Sînt de imaginat, apoi, momentele de ilaritate pe care le-a trăit, probabil pe care le trăiau de altfel junimiștii atunci cînd stăteau și citeau unele producții autohtone, dar pe care le-a trăit mai ales Maiorescu scriind O cercetare critică... Pentru că știu și cum se naște amuzamentul în clasele cu care discut acest text, atunci cînd ajungem la secvențele în care criticul oferă exemple de așa nu: „Talie înaltă, ochi negri şi mîna mică fac un cer stelos!”, observă ironic Maiorescu sau, pentru a clarifica titlul acestui articol, „Închipuiţi-vă o buză pe care joacă coruri de nimfe!”, referindu-se la versificația unui poet obscur.

De ce pornesc de la Maiorescu și de la contextul Junimii? Unde vreau să ajung? De fapt, vreau să rămîn în jurul problemei testului propus ca model pentru Evaluarea Națională 2021. Pe de o parte, pentru că acest subiect e prea important spre a-l abandona, pe de altă parte pentru că, în săptămînile care au trecut de la apariția modelului, în ciuda unor reacții pertinente apărute în diverse medii, am primit semnale și că grupul celor ce au lucrat la test le primește cu rezervă sau crezînd că sînt atacuri personale. Or nu sînt!

Dacă în articolul precedent îmi exprimam încîntarea față de inovația pe care testul o propune, formulînd și unele rezerve, astăzi am să-mi permit să le dezvolt, menționînd, de asemenea, că voi continua să scriu pe acest subiect atîta timp cît nu vor veni semnale că se iau în considerare în mod serios observațiile pe care nu doar eu, ci o întreagă serie de profesioniști și de beneficiari le scot în evidență (amintesc doar de asociațiile de părinți și de ANPRO „Ioana Em. Petrescu”, asociație a profesorilor de limba și literatura română, care au organizat deja o serie de dezbateri). Mă folosesc și eu de ele în argumentarea mea, în speță de discuțiile aplicate și lungi pe care le-am avut cu Monica Halaszi și cu Sofia Dobra, dar și de alte sugestii pe care le-am primit din diverse alte surse.

Mai întîi, mă opresc iar asupra textului-suport pentru subiectul I. Text nonliterar, care se dorește a fi multimodal, dar nu este multimodal. Intitulat Pasiunile, acesta este construit special pentru acest test de către grupul de lucru. Doar că este un text total nepotrivit, un exemplu de așa nu, pentru a reveni la Maiorescu. Să ne înțelegem: avem de-a face cu un examen național, la care textele-suport nu pot fi niște „încercări”, ci trebuie să fie impecabile. Or, cum ar spune naratorul infrapaginal din Patul lui Procust, o fi fiind limba română pîinea profesorului, dar nu e suficient să fii profesor de română pentru a putea să construiești profesionist un text, fie el și nonliterar.

Să-l luăm puțin la bani mărunți. Aflăm, de pildă, că „din cele mai vechi timpuri, omul a avut pasiuni dintre cele mai diverse”. Serios? Cît de vechi sînt timpurile acestea? Și care erau pasiunile omului primitiv, spre pildă? Și cum e documentată această afirmație? Apoi, aflăm că „individul a fost mereu preocupat de a-și petrece calitativ timpul”. Individul? Și ce-i cu infinitivul acela nefiresc acolo, școlărește plantat? Și cum „calitativ”? O afirmație scoasă dintr-un impresionism prost gestionat discursiv. Mergînd mai departe, aflăm că „Deseori, în zilele noastre, pasiunile pierd în fața tentației de a evada în virtual”. Mai întîi că și evadarea în virtual ar putea fi o pasiune, apoi că afirmația intră în contradicție cu anterioara, în care se spunea că individul e preocupat de petrecerea „calitativă” a timpului, față de cea lipsită de calitate, cum se sugerează că ar fi evadarea în virtual. Mai încolo puțin, afirmația „S-a dovedit că participarea la un proiect precum Cantus mundi crește bucuria din ochii copiilor” este servită ca adevăr demonstrat. Dar cine a dovedit? Un grup de cercetătări britanici? Cum se măsoară bucuria din ochii copiilor? Care e instrumentul?

Mă opresc din disecarea textului. E plin de platitudini, de impresionisme și de inexactități, de exprimări nefericite, care îl umplu de ridicol. Și, mai grav, care îl fac să aibă o importantă doză de obscuritate, fapt care îngreunează semnificativ înțelegerea lui, deci impietează asupra actului de comprehensiune care i se impune, prin cerințe, elevului. Mi se pare important ca la acest subiect să fie propus un text validat, cu o consistență intrinsecă. Să nu-i luăm pe copiii aceștia în răspăr!

Multe ar fi de spus și despre subiectul de gramatică. Admirabil faptul că se caută soluții pentru o abordare funcțional-pragmatică a acesteia. Dar unele cerințe frizează stupiditatea, chiar dacă ar fi să mă opresc asupra unui singur exemplu, cum este cel în care elevul trebuie să construiască o descriere a Țării de Foc în care să integreze două adjective cu grade diferite de comparație. Mai întîi că Țara de Foc e trîntită în cerință fără nici o legătură, dar absolut nici una cu nimic din restul testului. Apoi că e o cerință care impune utilizarea unui anumit tip de discurs, structurile descriptive necesitînd un act reflexiv specific și impunînd un anumit demers de redactare, neevaluat prin barem. Practic, elevului i se cere să construiască o compunere în toată regula, pentru o chestiune de detaliu din gramatică. Voi reveni în alt articol însă asupra abordării gramaticii, pentru a-mi rămîne acum spațiu să mă mai refer și la subiectul al III-lea.

Cel mai problematic. Acest subiect al treilea, care se constituie într-o sarcină de lucru de redactare pornind de la un text literar, este – iată, folosesc acum un termen dur, pentru a nu trece neobservată problema – construit parcă cu diletantism. Avem deci un text-suport literar. O poezie. Elevii primesc un set de așa-zise cuvinte-cheie (unii din metalimbajul teoriei literare, deci de fapt fără a fi cuvinte-cheie ale textului, așa cum învață elevii conform programei), precum și o serie de idei, care sînt de fapt direcționări ale demersului interpretativ care ar urma după cel de comprehensiune, inexistent în ansamblul subiectului. Li se servește elevilor și un întreg text-escortă, din care aflăm că aceste idei și cuvintele-cheie sînt rezultatul unei discuții în clasă, poveste total inutilă, consumatoare de timp și pe marginea căreia elevii pot sta să se întrebe ce rost are, cum trebuie să o valorifice, deși de fapt nu are nici o funcționalitate în acest sens. Cerința este să construiască o compunere despre Iubirea pentru natură, valorificînd textul literar și experiența personală.

Cu regretul că va trebui să amîn pentru următorul episod dezvoltarea analizei, observ acum doar atît: se cere acestor elevi să mixeze de fapt mai multe tipuri de compunere, în neconcordanță cu programa școlară și cu ce au fost ei pregătiți în patru ani de școală. Este adevărat că programa pentru examen face referire la redactarea unui text complex, dar complexitatea nu înseamnă mixarea unor discursuri distincte, ci profunzime a analizei. Or, tocmai analiza textului literar este cea care pierde aici, fapt inacceptabil, cîtă vreme în programele școlare ponderea acestui tip de text este covîrșitoare. Subiectul ridică însă o sumedenie de alte probleme, pe care le voi detalia mai amănunțit săptămîna viitoare.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.