Ultima redută a globalizării

Robert SKIDELSKY
Publicat în Dilema Veche nr. 989 din 23 martie – 29 martie 2023
Curba Laffer © wikimedia commons
Curba Laffer © wikimedia commons

Se globalizează sau se deglobalizează economia lumii? Răspunsul ar fi trebuit să se afle evident în anii 1990. Comunismul tocmai se prăbușise în Europa Centrală și de Est. În China, Deng Xiaoping dădea undă verde întreprinderilor capitaliste. Iar politologul Francis Fukuyama proclama faimosul „sfîrșit al istoriei”, referindu-se la triumful democrației liberale și al piețelor libere.

Cu cîțiva ani mai înainte, economistul britanic Lionel Robbins, un susținător convins al piețelor libere, avertiza, spunînd că fundamentele politice precare ale ordinii internaționale postbelice nu ar putea susține o economie globală. Dar, în euforia și triumfalismul de la începutul anilor 1990, nimeni nu avea urechi pentru astfel de avertismente. A fost, în fond, „un moment unipolar”, iar hegemonia americană a fost, mai mult ca niciodată, pe punctul de a deveni o guvernare mondială. S-a crezut că, odată cu dispariția Uniunii Sovietice, ultima barieră politică din calea integrării economice internaționale fusese înlăturată.

Captivați de abstracții, economiștii și politologii ar fi trebuit să acorde mai multă atenție istoriei. Ei trebuia să fi învățat că globalizarea tinde să vină în valuri, care apoi se retrag. Primul val al globalizării, care a avut loc între 1880 și 1914, a fost posibil datorită unei scăderi enorme a costurilor transportului și comunicării. În 1913, piețele de materii prime erau mai integrate ca oricînd, etalonul de aur menținea cursuri valutare fixe, iar capitalul – protejat de imperii – circula liber, cu riscuri minime.

Dar, vai, această vîrstă de aur a liberalismului și a integrării economice a făcut posibile două războaie mondiale, separate de Marea criză economică. Comerțul s-a contractat la nivelul anilor 1800, fluxurile de capital au secat, guvernele au impus taxe și controlul capitalului, pentru a proteja industria și piața muncii, iar cele mai mari economii s-au separat în blocuri regionale. Germania, Japonia și Italia au pornit la război pentru a-și crea propriile blocuri.

Al doilea val al globalizării, care a început în anii 1980 și a prins viteză după încheierea Războiului Rece și în urma dezvoltării comunicării digitale, se retrage acum rapid. Cota raportată la PIB a comerțului exterior la nivel global a scăzut, de la un vîrf de 61%, înainte de criza financiară din 2008, la 52% în 2020, iar circulația capitalului a fost tot mai restrînsă în ultimii ani. În condițiile în care SUA și China conduc formarea de blocuri geopolitice separate, iar economia globală migrează treptat de la interconectivitate la fragmentare, deglobalizarea pare să fie deja în plină desfășurare.

Pentru a înțelege de ce globalizarea e eșuat pentru a doua oară, merită să revizităm memorabila descriere a Londrei, făcută de John Maynard Keynes, în ajunul Primului Război Mondial. „Proiectele și politica militarismului și ale imperialismului, ale rivalităților rasiale și culturale, ale monopolurilor, restricțiilor și excluderii, care urmau să joace rolul șarpelui în acest paradis” – scria el în 1919 – „nu au fost mai mult decît un prilej de amuzament pentru cotidiene [ale investitorilor și consumatorilor], și păreau să nu aibă aproape nici o influență asupra cursului obișnuit al vieții sociale și economice, a cărui internaționalizare era, practic, aproape completă.”

Astăzi, geopolitica periclitează din nou ordinea internațională. Comerțul, după cum observa Montesquieu, are un efect pacificator. Dar comerțul liber are nevoie de fundații politice solide, capabile să atenueze tensiunile geopolitice; altfel, după cum avertiza Robbins, globalizarea devine un joc cu sumă nulă. Privind în urmă, s-ar putea ca eșecul Consiliul de Securitate al ONU de a deveni cu adevărat reprezentativ pentru întreaga populație a lumii să fi fost păcatul originar care a dus la actuala reacție ostilă împotriva deschiderii economice.

Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării. Economia neoliberală, care a ajuns să domine activitatea politică a anilor 1980, a alimentat instabilitatea globală în trei moduri.

Mai întîi, neoliberalii nu țin cont de incertitudine. Ipoteza pieței-eficiente – ideea potrivit căreia piețele financiare evaluează, în medie, corect riscurile – a furnizat un temei mintal pentru deregularizare și i-a făcut pe decidenții politici să închidă ochii în fața pericolelor liberalizării finanțelor. În perioada premergătoare crizei din 2008, experți și instituții multilaterale, inclusiv Fondul Monetar Internațional, continuau să susțină că sistemul bancar e sigur și că piețele se autoreglează. Ceea ce, privind în urmă, pare ridicol; și totuși, puncte de vedere similare încă mai determină băncile să subestimeze riscurile financiare și în ziua de zi.

În al doilea rînd, economiștii neoliberali nu au perceput dezechilibrele globale. Obiectivul integrării economice pe criterii de piață a accelerat transferul producției industriale din economiile dezvoltate în economiile în curs de dezvoltare. Ceea ce a dus, contraintuitiv, la un flux de capital dinspre țările sărace spre cele bogate. Altfel spus, muncitorii chinezi au susținut standardul de viață occidental, în vreme ce producția chineză a decimat locurile de muncă din industrie, în Vest. Acest dezechilibru a alimentat protecționismul – guvernele au răspuns presiunii publice prin restricționarea comerțului cu producătorii low-cost – și a contribuit la scindarea economiei mondiale în blocuri economice rivale.

În sfîrșit, economia neoliberală e indiferentă la inegalitatea în creștere. După patru decenii de hiperglobalizare, de reduceri ale impozitelor și de înăsprire fiscală, cei mai bogați 10% din populația lumii au ajuns să dețină 76% din bogăția globală, în vreme ce jumătatea cea mai săracă deține doar 2%. Și, în vreme ce avuții tot mai mari ajung pe mîinile speculanților tehnologici și ale șarlatanilor, mișcarea așa-numită „altruism eficace” a invocat o logică în stilul curbei Laffer [reprezentare grafică a relației dintre veniturile fiscale și ratele dobînzii fiscale, care demonstrează că o creștere a cotei de impozitare nu se traduce printr-o creștere a colectării, deoarece baza impozabilă se prăbușește – n. trad.] pentru a argumenta că permițîndu-le celor bogați să devină și mai bogați i-ar încuraja să facă donații în scop caritabil.

Va duce oare eșecul celui de-al doilea val al globalizării la un război mondial, la fel ca primul? E, cu siguranță, posibil, mai ales în contextul precarității intelectuale din rîndul liderilor mondiali actuali. Pentru a preveni o nouă alunecare într-un haos global, avem nevoie de idei îndrăznețe care să se bazeze pe moștenirea economică și politică a sistemului Bretton Woods și pe Carta Națiunilor Unite din 1945. Orice altceva ar putea însemna o cale mai mult sau mai puțin directă spre Armageddon.

Robert Skidelsky este membru al Camerei Lorzilor a Marii Britanii şi profesor emerit de Economie politică la Universitatea Warwick.

Copyright: Project Syndicate, 2023 www.project-syndicate.org traducere de Matei PLEŞU

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

019everest jpg JPG
David Neacșu, exploratorul român care a ajuns pe Everest și în Papua Noua Guinee. „Cel mai mult am suferit de sete în Antarctica”
David Neacșu (66 de ani) este alpinist, explorator și un povestitor pe cinste. În primele trei decenii de viață a trăit în epoca comunistă, perioadă în care s-a deprins cu viața grea și cu lipsurile, adică exact ingredientele necesare pentru un explorator de neoprit.
Dimitrie Onciul, director al Arhivelor Statului în perioada 1900-1923
Bucureștiul sub ocupație: omul care a rămas pentru a apăra memoria României
La sfârșitul anului 1916, Bucureștiul trăia momente dramatice. România pierdea în fața Puterilor Centrale, rând pe rând, bătăliile menite să redreseze echilibrul de forțe după catastrofala înfrângere de la Turtucaia, iar ocuparea militară a Capitalei era doar o chestiune de timp.
Adrian Văncică jpg
Cine este Elena, soția lui Adrian Văncică din Las Fierbinți. Cu ce se ocupă partenera lui Celentano și ce pasiune au moștenit cele două fiice ale actorului
Adrian Văncică, interpretul îndrăgitului personaj Celentano din „Las Fierbinți”, este unul dintre actorii care preferă să își țină familia departe de atenția publicului. În spatele succesului de pe micul ecran se află însă o poveste de dragoste de lungă durată cu Elena.
mike waltz foto x jpg
Ambasadorul SUA la ONU: Rusia se apropie de pierderile din Al Doilea Război Mondial. Câți soldați ruși mor în fiecare lună în Ucraina
Ambasadorul Statelor Unite la ONU, Mike Waltz, susține că pierderile suferite de armata rusă pe frontul din Ucraina au ajuns la un nivel nesustenabil.
bulgari1 jpeg
Paolo Bulgari a murit la 89 de ani. A fost supranumit „cel mai mare bijutier al timpurilor noastre”.
Paolo Bulgari, care a condus faimoasa casă de bijuterii de lux Bulgari vreme de trei decenii, a murit sâmbătă la vârsta de 89 de ani. Paolo era nepotul fondatorului companiei, bijutierul grec Sotirio Bulgari.
explozii in krasnodar rusia jpg
Dronele ucrainene au vizat sediul Gărzii Naționale ruse din Krasnodar. Explozii și coloane de fum în apropierea clădirii
Cartierul general regional al Gărzii Naționale a Rusiei (Rosgvardia), din orașul Krasnodar, a fost vizat de un atac cu drone în noaptea de 21 spre 22 noiembrie, atribuit armatei ucrainene.
Politia Romana FB Politia Romana jpg
Un militar ar fi lovit cu mașina un polițist pentru a scăpa de un control. Ce au arătat testele făcute ulterior
Un polițist de la Serviciul Rutier Timiș a ajuns la spital după ce a fost lovit de un autoturism în timpul unui control desfășurat în noaptea de sâmbătă spre duminică. Șoferul, un militar în vârstă de 28 de ani, a fugit de la locul incidentului, fiind identificat ulterior de oamenii legii.
tunelul guoliang china pexels jpg
Unde se află tunelul spectaculos săpat în munte de 13 săteni cu ciocanul și dalta. Povestea incredibilă a drumului cu peste 30 de „ferestre”
Puține drumuri din lume au în spate o poveste atât de neobișnuită precum cea a tunelului Guoliang din China. Săpat manual în munte de un grup de localnici care își doreau o cale de acces mai sigură către sat, acesta a devenit în timp o atracție turistică impresionantă.
Vânt puternic FOTO Shutterstock
Val de frig peste România. ANM anunță ninsori viscolite, vânt puternic și temperaturi sub normalul perioadei
România intră sub influența unui episod de vreme severă. ANM a emis mai multe avertizări Cod galben și Cod portocaliu de vânt și ninsori viscolite, în timp ce temperaturile vor scădea semnificativ în zilele următoare, ajungând sub valorile normale pentru sfârșitul lunii noiembrie.