Ultima redută a globalizării

Robert SKIDELSKY
Publicat în Dilema Veche nr. 989 din 23 martie – 29 martie 2023
Curba Laffer © wikimedia commons
Curba Laffer © wikimedia commons

Se globalizează sau se deglobalizează economia lumii? Răspunsul ar fi trebuit să se afle evident în anii 1990. Comunismul tocmai se prăbușise în Europa Centrală și de Est. În China, Deng Xiaoping dădea undă verde întreprinderilor capitaliste. Iar politologul Francis Fukuyama proclama faimosul „sfîrșit al istoriei”, referindu-se la triumful democrației liberale și al piețelor libere.

Cu cîțiva ani mai înainte, economistul britanic Lionel Robbins, un susținător convins al piețelor libere, avertiza, spunînd că fundamentele politice precare ale ordinii internaționale postbelice nu ar putea susține o economie globală. Dar, în euforia și triumfalismul de la începutul anilor 1990, nimeni nu avea urechi pentru astfel de avertismente. A fost, în fond, „un moment unipolar”, iar hegemonia americană a fost, mai mult ca niciodată, pe punctul de a deveni o guvernare mondială. S-a crezut că, odată cu dispariția Uniunii Sovietice, ultima barieră politică din calea integrării economice internaționale fusese înlăturată.

Captivați de abstracții, economiștii și politologii ar fi trebuit să acorde mai multă atenție istoriei. Ei trebuia să fi învățat că globalizarea tinde să vină în valuri, care apoi se retrag. Primul val al globalizării, care a avut loc între 1880 și 1914, a fost posibil datorită unei scăderi enorme a costurilor transportului și comunicării. În 1913, piețele de materii prime erau mai integrate ca oricînd, etalonul de aur menținea cursuri valutare fixe, iar capitalul – protejat de imperii – circula liber, cu riscuri minime.

Dar, vai, această vîrstă de aur a liberalismului și a integrării economice a făcut posibile două războaie mondiale, separate de Marea criză economică. Comerțul s-a contractat la nivelul anilor 1800, fluxurile de capital au secat, guvernele au impus taxe și controlul capitalului, pentru a proteja industria și piața muncii, iar cele mai mari economii s-au separat în blocuri regionale. Germania, Japonia și Italia au pornit la război pentru a-și crea propriile blocuri.

Al doilea val al globalizării, care a început în anii 1980 și a prins viteză după încheierea Războiului Rece și în urma dezvoltării comunicării digitale, se retrage acum rapid. Cota raportată la PIB a comerțului exterior la nivel global a scăzut, de la un vîrf de 61%, înainte de criza financiară din 2008, la 52% în 2020, iar circulația capitalului a fost tot mai restrînsă în ultimii ani. În condițiile în care SUA și China conduc formarea de blocuri geopolitice separate, iar economia globală migrează treptat de la interconectivitate la fragmentare, deglobalizarea pare să fie deja în plină desfășurare.

Pentru a înțelege de ce globalizarea e eșuat pentru a doua oară, merită să revizităm memorabila descriere a Londrei, făcută de John Maynard Keynes, în ajunul Primului Război Mondial. „Proiectele și politica militarismului și ale imperialismului, ale rivalităților rasiale și culturale, ale monopolurilor, restricțiilor și excluderii, care urmau să joace rolul șarpelui în acest paradis” – scria el în 1919 – „nu au fost mai mult decît un prilej de amuzament pentru cotidiene [ale investitorilor și consumatorilor], și păreau să nu aibă aproape nici o influență asupra cursului obișnuit al vieții sociale și economice, a cărui internaționalizare era, practic, aproape completă.”

Astăzi, geopolitica periclitează din nou ordinea internațională. Comerțul, după cum observa Montesquieu, are un efect pacificator. Dar comerțul liber are nevoie de fundații politice solide, capabile să atenueze tensiunile geopolitice; altfel, după cum avertiza Robbins, globalizarea devine un joc cu sumă nulă. Privind în urmă, s-ar putea ca eșecul Consiliul de Securitate al ONU de a deveni cu adevărat reprezentativ pentru întreaga populație a lumii să fi fost păcatul originar care a dus la actuala reacție ostilă împotriva deschiderii economice.

Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării. Economia neoliberală, care a ajuns să domine activitatea politică a anilor 1980, a alimentat instabilitatea globală în trei moduri.

Mai întîi, neoliberalii nu țin cont de incertitudine. Ipoteza pieței-eficiente – ideea potrivit căreia piețele financiare evaluează, în medie, corect riscurile – a furnizat un temei mintal pentru deregularizare și i-a făcut pe decidenții politici să închidă ochii în fața pericolelor liberalizării finanțelor. În perioada premergătoare crizei din 2008, experți și instituții multilaterale, inclusiv Fondul Monetar Internațional, continuau să susțină că sistemul bancar e sigur și că piețele se autoreglează. Ceea ce, privind în urmă, pare ridicol; și totuși, puncte de vedere similare încă mai determină băncile să subestimeze riscurile financiare și în ziua de zi.

În al doilea rînd, economiștii neoliberali nu au perceput dezechilibrele globale. Obiectivul integrării economice pe criterii de piață a accelerat transferul producției industriale din economiile dezvoltate în economiile în curs de dezvoltare. Ceea ce a dus, contraintuitiv, la un flux de capital dinspre țările sărace spre cele bogate. Altfel spus, muncitorii chinezi au susținut standardul de viață occidental, în vreme ce producția chineză a decimat locurile de muncă din industrie, în Vest. Acest dezechilibru a alimentat protecționismul – guvernele au răspuns presiunii publice prin restricționarea comerțului cu producătorii low-cost – și a contribuit la scindarea economiei mondiale în blocuri economice rivale.

În sfîrșit, economia neoliberală e indiferentă la inegalitatea în creștere. După patru decenii de hiperglobalizare, de reduceri ale impozitelor și de înăsprire fiscală, cei mai bogați 10% din populația lumii au ajuns să dețină 76% din bogăția globală, în vreme ce jumătatea cea mai săracă deține doar 2%. Și, în vreme ce avuții tot mai mari ajung pe mîinile speculanților tehnologici și ale șarlatanilor, mișcarea așa-numită „altruism eficace” a invocat o logică în stilul curbei Laffer [reprezentare grafică a relației dintre veniturile fiscale și ratele dobînzii fiscale, care demonstrează că o creștere a cotei de impozitare nu se traduce printr-o creștere a colectării, deoarece baza impozabilă se prăbușește – n. trad.] pentru a argumenta că permițîndu-le celor bogați să devină și mai bogați i-ar încuraja să facă donații în scop caritabil.

Va duce oare eșecul celui de-al doilea val al globalizării la un război mondial, la fel ca primul? E, cu siguranță, posibil, mai ales în contextul precarității intelectuale din rîndul liderilor mondiali actuali. Pentru a preveni o nouă alunecare într-un haos global, avem nevoie de idei îndrăznețe care să se bazeze pe moștenirea economică și politică a sistemului Bretton Woods și pe Carta Națiunilor Unite din 1945. Orice altceva ar putea însemna o cale mai mult sau mai puțin directă spre Armageddon.

Robert Skidelsky este membru al Camerei Lorzilor a Marii Britanii şi profesor emerit de Economie politică la Universitatea Warwick.

Copyright: Project Syndicate, 2023 www.project-syndicate.org traducere de Matei PLEŞU

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
Panourile solare, un dezastru ecologic care așteaptă să se întâmple? Ce spun experții
În timp ce sunt promovate în întreaga lume ca o armă crucială de reducere a emisiilor de carbon, panourile solare pot provoca un dezastru ecologic după 25-30 de ani, cât este durata lor de viață.
image
Cauzele cutremurelor din vestul României. INFP: „Asta pune o presiune enormă”
Cutremurul din Arad s-a simțit în Ungaria, Croația și Serbia. Seismologii explică ce cauze produc cutremurele din zona de vest a țării.
image
Cum a murit de fapt regele Decebal. Principalele ipoteze privind sfârșitul regelui dac
Decebal, regele dacilor, a murit în anul 106 d Hr, în urma înfrângerii în fața legiunilor romane, după două războaie epuizante. Deși, aparent, modul în care regele dac a murit este bine cunoscut, există mai multe ipoteze privind sfârșitul acestuia.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.