Ultima oară
Dintre toate lucrurile care se repetă, ultima oară e cel mai frecvent. Milioane de oameni fumează în fiecare zi pentru ultima oară. Alte milioane spun nevestelor că e pentru ultima oară cînd. Sute de mii de elevi scriu pe tablă, caligrafic, despre aceeaşi, inevitabilă, ultima oară. Alţi zeci de mii de şoferi virează dreapta fără să se asigure - şi e chiar pentru ultima oară pentru destui dintre ei. Peste tot în lume, pentru cineva, în secunda asta, ceva e pentru ultima oară. Inclusiv pentru mine: e pentru ultimă oară cînd scriu articolul ăsta în ultima clipă. Promit! Evident, cu toţii ne minţim. Aşa cum nimic nu poate fi original, nimic nu poate fi cu adevărat ultim. Nimeni nu va rămîne în urmă să închidă lumina, ca în bancul acela, pentru ultima oară. Nici măcar ultimul dinozaur n-a rămas Ultimul Dinozaur. S-a îngrijit de asta Steven Spielberg. Ultima barbarie, ultima cruciadă, ultima îngheţată - toate se vor repeta în timpul potrivit. E doar o chestiune de răbdare. Sfîrşitul lumii? Ziceţi mai degrabă Va urma! Ultima oară cînd am terminat liceul am crezut că e chiar definitiv. Dar l-am mai terminat de cîteva ori, la fel de emoţionat, citind un poet sau altul. Succesiv şi repetat, fiecare om termină cu lenea, dezordinea, culcatul tîrziu, berea, lecturile tabloide, cheltuielile nejustificate şi nedeductibile, slăbiciunile pentru alţi oameni care nu merită şi prăjeala. Ultima oară e meseria din cartea de muncă a lui Sisif. Şi nu e doar o experienţă individuală. Răbdarea naţiunilor, ca şi petrolul sau seria de filme proaste de la Hollywood, toate s-au terminat repetat şi ritualic. Ultima oară e un cult, nu o întîmplare. O religie a naturii (umane şi minerale). Gheizerul e expresia ei hidrotermală: fiecare erupţie poate fi ultima. Dar despre ultima oară îţi poate vorbi ore şi ore Karl Lagerfeld, care se va jura de fiecare dată că gata, nu mai foloseşte satin în hainele bărbăteşti... Sau nu era el? Sau n-a promis nimic, niciodată? Ultima oară e în acelaşi timp un refugiu. Unde mergem cu toţii, ca la iarbă verde de 1 Mai, de nu mai ai unde să arunci o justificare. Ultima oară e şi o industrie - care se ghidează după regulile celei de entertainment. Pentru noi, publicul lipsit de imaginaţie, Studiourile Last Time Century Fox şi Nevermore Brothers duduie şi scot pe poartă în fiecare zi milioane de sentinţe definitive, hotărîri irevocabile, decizii de neclintit. Evident, potrivite pentru audienţa generală (unele scene pot fi privite împreună cu părinţii). Fascinaţia acestui concept e de-o vîrstă cu Homo Sapiens (versiunea caucaziană). Scripturile şi Coranul par fascinate de definitiv, în vreme ce mitologia indiană sau budismul sînt mai lasă-mă să te las. Vishnu se naşte de vreo şapte ori pînă să ajungă Rama, cea mai cunoscută ipostază a sa - deşi probabil că încă de la a treia reîncarnare îşi propusese să se lase. Iisus însă rezolvă problema Ultimei Dăţi printr-o contra-propunere cu un efect de marketing fără precedent: Prima Oară. Prima reîncarnare, prima religie a iubirii, prima care numeşte sales manageri şi-i trimite pe teren... Dar începusem cu cea mai goală promisiune din lume şi cu ea vreau să termin. E ultima oară, pe cuvînt!
