Tunelurile morţii şi vieţii

Luciditatea în privinţa conflictului din Orientul Mijlociu se exprimă printr-o singură propoziţie: "Nu există soluţie pentru acest conflict". Şi un corolar: "Acest conflict este fără sfîrşit". Am auzit aceste propoziţii rostite - cu deznădejde sumbră, ca un fel de secret negru pe care îl ştie toată lumea, dar cu care nu se împacă nimeni -, de oameni din ambele părţi (israelieni şi islamişti) şi de la toate nivelurile (oficiali, comentatori, participanţi direcţi la conflict, oameni simpli etc.). La fel cred şi cei mai mulţi dintre experţii europeni sau americani, dacă îi prinzi la o vorbă pe culoarele conferinţelor dedicate subiectului. Sentimentul are, desigur, origini diferite, după cum este trăit de cei care sînt mai aproape sau mai departe de zona fierbinte. Un israelian care aşteaptă de două ori pe zi autobuzul la Tel Aviv sau un palestinian din Gaza City va putea vorbi despre acest interminabil război într-un fel în care cineva ca mine nu va putea vorbi vreodată. Dar şi noi, cei de aici, avem îngrijorări şi percepţii asupra celor ce se petrec în Orientul Mijlociu. Dacă pe cei de la faţa locului teroarea îi împinge în această luciditate abisală, pe noi, cei de departe, ne potopesc detaliile. Noi facem liste de lucruri care trebuie rezolvate, crezînd că pacea este un fel de check-list care trebuie bifat. Iar lista aceasta este tot mai lungă şi obiectivele din ea tot mai complicate. Cum spuneam, pe noi ne potopeşte abundenţa detaliilor care, credem noi, alimentează conflictul şi care nu-şi găsesc deloc rezolvări. Am să vorbesc acum despre unul dintre detaliile actualului război din Gaza: tunelurile. Şi despre una dintre cele mai omeneşti deprinderi care pun în pericol buna desfăşurare a operaţiunii militare israeliene: comerţul. Iar dacă acest comerţ este singura sursă de trai pentru o populaţie în sărăcie disperată, atunci forţa formidabilei armate israeliene s-ar putea să se dovedească neputincioasă. Cînd eşti atît de sărac, continui comerţul blestemat orice-ar fi, pentru că acest comerţ echivalează cu supravieţuirea. Unul dintre obiectivele importante ale Israelului este acela de a anihila o reţea neştiută de tuneluri care trece pe sub graniţa care desparte Gaza de Egipt. Prin aceste tuneluri, Hamas se aprovizionează cu rachetele care menţin groaza în oraşele din sudul Israelului. Legendele despre aceste tuneluri sînt multe, iar informaţiile certe - foarte puţine. Se spune că unele sînt atît de mari, încît sînt adevărate drumuri. Ele pleacă din incontrolabilul deşert Sinai şi sînt operate de beduini care au o vastă experienţă în evitarea autorităţilor egiptene. Corupţia acestor autorităţi este, de asemenea, un element important. Autorităţile egiptene spun că nu pot face prea multe, pentru că, în conformitate cu tratatul de pace dintre Egipt şi Israel, nu pot menţine la această graniţă mai mult de 750 de soldaţi. Insuficienţi, spun de multă vreme autorităţile de la Cairo, care cer Israelului acceptul pentru o suplimentare. Israelul, care nu poate uita războiul din 1973, cînd, în ziua de Yom Kipur, a fost atacat de Egipt, nu acceptă o întărire a prezenţei militare egiptene pe graniţă. Oricum, întrebarea persistă: existenţa acestor tuneluri se explică prin neputinţa obiectivă a egiptenilor de a le identifica şi distruge sau prin toleranţa faţă de fenomen? Statele Unite presează serios Egiptul de ani buni pentru o acţiune hotărîtă împotriva tunelurilor şi livrează echipamentul necesar armatei egiptene, dar rezultatele nu se văd deloc. Numărul tunelurilor este necunoscut. CIA crede că sînt cam 30 de tuneluri principale, dar experţii spun că acest număr este bazat, mai degrabă, pe speculaţii. În general, informaţiile serviciilor speciale spun că tunelurile ajung la adîncimi de 20 de metri, acolo unde bombele israeliene nu pot ajunge. Nici măcar cînd Israelul ocupa militar Gaza, aceste tuneluri nu au putut fi închise, aşa că este raţional să presupunem că, în ultimii trei ani şi jumătate, de cînd Israelul s-a retras din Gaza, numărul lor a crescut şi camuflajul lor a devenit tot mai sofisticat. Oricum, faptul că sînt destul de largi e cert. Informaţiile israeliene spun că în cîteva tuneluri se folosesc vagoane de mină pentru transport. În orice caz, rachetele iraniene de tip Grad, care au lovit oraşul israelian Ashkelon în mai, sînt destul de mari şi experţii militari spun că nu pot fi transportate decît prin tuneluri largi. Efortul israelian este însă blocat de forţa colosală a nevoii de comerţ. Aceste tuneluri sînt singura sursă de venituri a multor oameni, care trăiesc din contrabandă sau de pe urma ei. Prin aceste tuneluri nu se aduc în Gaza numai arme, ci şi mîncare, îmbrăcăminte şi toate cele necesare traiului. În general, tunelurile ajung în Gaza în casele unor oameni care primesc o taxă pentru fiecare transport. Un beduin care practică de ani buni acest trafic a declarat, sub anonimat, pentru un jurnalist american de la Los Angeles Times, că recentele bombardamente israeliene, aşa furioase cum au fost, au reuşit să distrugă cam jumătate dintre tuneluri, dar că aceste distrugeri vor putea fi lesne reparate pentru că structura de adîncime a tunelurilor a rămas neatinsă, bombele distrugînd doar casele din Gaza în care tunelurile ieşeau la suprafaţă. Rafah este un oraş divizat de graniţă. O parte se află în Gaza, alta în Egipt. Aici este singurul punct de trecere a frontierei între Egipt şi Gaza. După retragerea israeliană din Gaza, a revenit Autorităţii Palestiniene responsabilitatea administrării sale. După ce Hamas a alungat militanţii Fatah din Gaza, Autoritatea nu mai controlează frontiera la Rafah, aşa că doar grănicerii egipteni mai au grijă, cît de cît, de acest punct. La Rafah, singura afacere a oraşului este trecerea graniţei într-un sens ori în celălalt. Şi tot la Rafah, există o grămadă de tuneluri. Beduinul momit de americanul de la LAT să vorbească spune că, dacă se închid tunelurile, cam 90% din populaţia oraşului sărac va fi lăsată în afara oricărei surse de venit. Cum miza este supravieţuirea, căci populaţia din Rafah trăieşte, în medie, cu 1 euro pe zi, oamenii nu vor accepta aşa ceva. Prin urmare, traficul va continua.