Tulburarea transideologică a Uniunii Europene

Publicat în Dilema Veche nr. 608 din 8-14 octombrie 2015
Bun şi rău jpeg

În spiritul ei, Uniunea Europeană este tulburată de o serie de tendinţe divergente, de porniri contradictorii, care au cauze cu mult mai profunde decît simpla diferenţă politică ori ideologică între familiile politice care ajung să conducă ţările membre ori Comisia. Este vorba despre idei şi sentimente contradictorii transideologice, care trăiesc simultan şi reverberează direct în identitatea europeană. Cred că cele mai importante sînt acestea trei. 

Încă din 1993, Uniunea Europeană a fost expresia instituţională a două tendinţe divergente. Pe de o parte, la nivel supranaţional, statele europene au intrat într-un curent de unificare, de agregare, de integrare, iar Uniunea însăşi este rezultatul acestei tendinţe. Pe de altă parte, la nivel subnaţional, odată cu sofisticarea democraţiei şi, în oglindă, cu tendinţa aproape federativă a integraţioniştilor, s-a consolidat o tendinţă de fărîmiţare, de regionalizare, o creştere a dorinţei de autonomie a comunităţilor infrastatale. Din Scoţia, Spania şi Italia pînă în România, autonomia a devenit o bombă tot mai intens amorsată. Un colectivism în mare şi un individualism în mic au început să se confrunte, întotdeauna pe socoteala statului-suveran, prins la mijloc şi socotit depăşit atît de integraţionişti, cît şi de autonomişti. Spre norocul nostru, subminarea temeliei ordinii „westfalice“, cum o numeşte în mai toate cărţile sale H. Kissinger, la trei secole după consacrarea ei, nu generează războaie în Europa. Nu-i mai puţin adevărat, însă, că în istoria Europei, spiritul westfalic s-a dovedit a fi mai degrabă util în articularea unei păci la sfîrşitul unui război decît în prevenirea conflagraţiei. Dar asta e o altă discuţie. Revenind la zilele noastre, constatăm că, prin mecanisme inteligente, Uniunea s-a străduit să răspundă deopotrivă acestor tendinţe, încercînd să le armonizeze. Integrarea şi subsidiaritatea au devenit principii simultan aplicabile în Uniune, chiar dacă, logic, una o exclude pe cealaltă. 

Uniunea nu va putea avea o politică externă comună pentru că statele membre au experienţe istorice foarte diferite în raport cu marii provocatori ai lumii. Cu Rusia, în primul rînd. Dacă am desena o hartă a Europei în funcţie de sentimentul pe care îl generează Rusia şi am marca, să spunem, cu albastru teama şi cu galben fascinaţia, atunci harta continentului ar fi de un albastru adînc la graniţa cu Rusia, de un albastru tot mai azuriu şi mai palid în centrul Europei, apoi ar începe tonurile de galben care s-ar aprinde tot mai marcant spre malurile Atlanticului. Din nou, Marea Britanie ar face figură distinctă, desigur. Dar continentul este, evident, tot mai fascinat de măreţia rusă pe măsură ce o luăm spre vest şi tot mai înfricoşat de aceeaşi măreţie pe măsură ce o luăm spre est. Unii, precum Franţa lui Sarkozy, dar şi cea a lui Chirac, ori Italia lui Berlusconi (oameni de dreapta!), au fost mereu gata să se îmbrăţişeze cu ursul şi să facă afaceri cu el. Germania, fie că era condusă de stînga (Schroeder), fie de dreapta (Merkel), pare şi ea gata să facă înţelegeri de toate felurile cu Rusia, deşi cunoaşte ceva mai bine decît Franţa şi Italia dimensiunea şi permanenţa pericolului rus. De altfel, Rusia are de multă vreme convingerea strategică că Europa este o afacere care se decide între ea şi Germania. Poate că încă de la Petru cel Mare, dar evident de la Ecaterina cea Mare pînă la Putin, ţarii ruşi au gîndit Europa ca pe un teren de coabitare/confruntare cu Germania, indiferent de formele istorice ale acesteia (dualismul Prusia-Austria în vremea Ecaterinei, RFG în a doua parte a secolului XX etc.). După dezastrele produse continentului în secolul XX, mentalitatea germană s-a schimbat profund.  Remodelată întru vinovăţie şi penitenţă, Germania a devenit o promotoare predictibilă a păcii şi a idealurilor Uniunii Europene. Poporul german a închis urechea cu care auzea, de sub Rin, chemările lui Wotan, chiar dacă teatrul din Bayreuth este, an de an, plin ochi. Diplomaţia rusă, însă, stimulează puternic mentalul politic german în sensul recuperării conştiinţei superiorităţii, încercînd pe toate canalele să readucă la viaţă şi în Germania ceea ce are valoare paradigmatică în mentalul rus: „Europa e treaba noastră“. Pînă acum, eforturile ruse nu par a avea mare succes, dar fascinaţia pentru Rusia a crescut sensibil în Germania de după Războiul Rece, nemţii uitînd relativ repede că Armata Roşie le-a ocupat jumătate din teritoriu pînă în 1991. Bucuria reunificării a fost atît de mare, încît a înghiţit bucuria plecării de pe teritoriul estic a trupelor de ocupaţie ruseşti. Azi, Germania sărbătoreşte fericită reunificarea şi aproape nu pomeneşte o vorbă despre finalul ocupaţiei. În general, experienţele şi sentimentele diferite ale europenilor faţă de Rusia vor împiedica o deplină solidaritate europeană pentru multă vreme de aici înainte. 

În multe ocazii, europenii au dovedit sentimente amestecate faţă de Statele Unite. Pe de o parte, SUA sînt principalul partener economic şi aliat politico-strategic al Uniunii. Succesul Alianţei Nord-Atlantice este deja o realitate istorică, iar Acordul de Liber Schimb SUA-UE (aşteptat să se încheie în 2016) are deja un viitor cert. Pe de altă parte, anti-americanismul se simte şi în Europa. Supremaţia americană nu este văzută întotdeauna cu ochi buni în UE, chiar dacă oricine îşi poate da seama că, dacă tot a ajuns lumea la ceasul unipolarităţii, ar trebui să mulţumim lui Dumnezeu că superputerea este America şi nu, să zicem, China sau Rusia. Cu America în vîrf, lumea e mult mai respirabilă decît ar fi fost dacă liderul mondial s-ar fi aflat la Moscova sau la Beijing. Sentimentul anti-american al europenilor vine din două direcţii conjugate. Prima, care sălăşluieşte în conştiinţa că sîntem aliaţi, mărturiseşte că Europa se simte oarecum abuzată de unilateralismul adesea musculos al Americii în anumite momente de criză internaţională: „Prea ne bagă americanii ăştia în rahaturile lor“. A doua, care pleacă din conştiinţa că sîntem concurenţi, mărturiseşte frustrarea şi neputinţa evidentă a Europei de a concura competitivitatea americană, mai ales din cauze ce ţin de cultură şi etos.

Cu asemenea contradicţii în suflet, Europa – cultura care a descoperit arcanele sufletului individual sau colectiv şi le-a plasat în sarcina unei invenţii numită „psihologie“ – respiră dezordonat şi se exprimă haotic. 

Sever Voinescu este avocat şi publicist. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Avertismentul lui Lucescu după România - Ucraina: a atras atenția asupra unui detaliu crucial
Un foarte bun cunoscător al fotbalului ucrainean a analizat partida de la Munchen.
image
Cine este românul care a murit în luptele din Congo. Tatăl tânărului de 22 de ani: „A zis că e pentru ultima dată”
O misiune s-a dovedit fatală pentru ieșeanul Petru Sam, în vârstă de 22 de ani. Aflat în Republica Democratică Congo, tânărul a murit sâmbătă, 15 iunie, după ce a fost ținta unei rachete trase de gruparea M23.
image
Val de ironii la adresa lui Iohannis după ce a felicitat naționala României la finalul meciului cu Ucraina: „Ce miracol, unii au rămas fără glas, iar alții au prins glas”
După victoria obţinută de tricolori împotriva Ucrainei, cu scorul de 3-0, luni, în Grupa E de la EURO 2024, Klaus Iohannis a postat pe Facebook un mesaj în care a felicitat naţionala de fotbal a României. Postarea sa a fost primită însă cu ironii pe rețeaua de socializare.

HIstoria.ro

image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.
image
Atacul de noapte din iunie 1462: Geniul militar al voievodului Vlad Țepeș
Expediția din 1462 a fost un prilej potrivit ca Vlad Țepeș să-și demonstreze priceperea în mânuirea armelor și-n conducerea trupelor.