Trenul

Publicat în Dilema Veche nr. 281 din 5 Iul 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cît de bătrîn trebuie să fii să-ţi aduci aminte de locomotivele cu aburi? Am trecut pe lîngă una, în colţul cel mai îndepărtat al memoriei mele. Roşie şi grasă, îmbăiată în abur, ca şi cum abia ieşise de la saună. Era în triajul Piteşti, anii ’70. De atunci am început să iubesc trenurile. Pe cele adevărate, mirosind a catran şi motorină, pline de fiare misterioase şi pictate cu simboluri imposibil de înţeles. Tara 4,54. G-KUPS. Staţia de domiciliu Ploieşti Vest. Electroputere Craiova. Erau toate semnele iniţierii în ştiinţa de fi îndepărtat, în arta destinaţiilor, în magia puterii zgomotoase. Un prieten din copilărie avea un trenuleţ de jucărie, din acela nemţesc şi adevărat, cu toate detaliile la locul lor. Şi el mirosea a ceva: pe cît era posibil în comunism " a bani. A copilărie " cine ştie " fericită, a ozon de la motorul electric şi plastic încins, după o oră de învîrtit locomotiva, pe şina aşezată iniţiatic de el, pe linoleum. Era şi ăsta un cult: trenuleţul cel mic transfera cumva dorul de ducă al trenului mare, într-un apartament mic, etajul V, şoseaua Pantelimon 253. Apoi am început să merg cu trenul. De fapt, el să meargă cu mine. Să mă ducă inevitabil, odată urcat, ca pe un prizonier al unei cărţi mai grave decît Coranul şi mai clare decît Noul Testament. Mersul Trenurilor. Staţii, ore, trasee. Nimic cu putinţă de mişcat de acolo, ca o sentinţă la moarte executată în secunda în care judecătorul izbeşte ciocanul de lemn de birou. Nimic de mişcat, dar şi nimic de respectat: trenurile, am învăţat repede, ştiu doar să se tîrască spre destinaţie, îngrijorate cumva c-ar putea să ajungă. Trenurile adevărate, personalele copilăriei mele (sau personalurile, cumva?) erau dovada pe Pămînt a relativităţii cosmice. Ele puteau lungi secundele pînă cînd din structura uniformă a timpului începeau să se deşire buruienile de la marginea drumului, ţipătul frînelor, pietrele încălzite de soare şi răcite de burţi de şopîrle, depărtarea întreagă a cîmpului, mai răbdător cu mult decît noi, ăştia, călătorii înghesuiţi şi transpiraţi ai anilor ’80. Trenul de 12 noaptea. Vara. Îl mai ştiţi? Pleca din Gara de Nord cu binecuvîntarea părinţilor, care-şi duceau fetele pînă la locul de pe bilet, să verifice ca nu cumva prietenii lor să fie pe acolo (nu eram, ne ascundeam în vagonul celălalt pînă pleca!). Ajungea la 6 dimineaţa în Constanţa, cu o încărcătură bizară de liceeni incapabili să mai vorbească, după două pachete de Carpaţi şi-o sticlă de votcă în curentul de pe hol. Încă de la Palas începeam să adulmecăm însă marea, ca nişte cîini pripăşiţi pe lîngă tomberon, care simt cum vecina de la III coboară cu gunoiul în care au mai rămas trei oase. Ne mirosea plaja dinainte să intrăm în gară, dragostea de dinainte să ne fie jurată, despărţirea cu mult înainte să ştim că la 18 ani asta e singura certitudine. Trenul ştia şi el toate astea, mai dusese mulţi ca noi, pe drumul care începe la mare cu iubita şi se termină, o facultate, doi copii, două dezamăgiri şi şase reţete mai încolo, la Tekirghiol, cu clasa a doua şi un geamantan jerpelit. Trenul copilăriei mele mirosea urît. Ştiţi, toaletele de la capătul culoarului. Şi scaunele de vinilin crăpate. Cele de pînză pătate. Mînerele unsuroase, semn că de la Satu Mare şi pînă la Bucureşti, oamenii gospodari îşi puseseră la pachet puiul fript şi slana. Era plin de rugină ca un copil bolnav de bube, care se roagă să fie scutit de şcoală în prima zi cu scarlatină. Dar asta nu-l scutea de încă un drum şi încă unul, cu mici opriri la depou, unde femeia de serviciu, mai obosită ca el, trecea cu o găleată şi-un mop, spre Nirvana. Iubesc trenul, deşi acum nu mă mai pot apropia de el. Îmi e drag inevitabilul şinelor: orice ai face, urmează halta Baldana. Orice ai crede, se va opri în cîmp, fără nici un motiv. Oricărui zeu te-ai ruga şi orice merite ai avea, trenul îşi va vedea de punctele fixe din traseu, singura certitudine permisă pe planeta asta de automobilişti. Mi-e dor de tren pentru că el e singurul care înţelege ce înseamnă drumul care chiar te duce undeva: să nu te mai poţi răzgîndi niciodată. Şi acum vă las. Persoanele care au condus aceste litere pînă la capătul paginii sînt rugate să coboare. Vă mulţumesc.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Prețuri de infarct pe litoral. Cât a plătit un turist pentru o masă la autoservire în Mamaia: „Incredibil! 70 de lei kilogramul de cartofi” VIDEO
Cei care vor să-și petreacă concediul pe litoralul românesc vor fi nevoiți să bage mai adânc mâna în buzunar. Asta a trăit și un român care a decis să ia masa la un restaurant cu autoservire.
image
De ce i-au cerut Regele Charles și Regina Camilla Prințesei Catherine să își schimbe numele. „Prea mulți C”
Prințesa de Wales, cunoscută pe plan mondial ca Kate Middleton, a fost rugată să își schimbe modul de scriere a numelui de către regele Charles și regina Camilla, dezvăluie prințul Harry în cartea sa, „Spare”.
image
Ce a răspuns ÎPS Teodosie când a fost întrebat despre donațiile din banii câștigați la pariuri, loto sau păcănele VIDEO
Arhiepiscopul Tomisului, Teodosie, afirmă că cei care vor să doneze Bisericii sau celor nevoiaşi bani din sumele câştigate la pariuri sau la loto pot face acest lucru fără nici un fel de problemă.

HIstoria.ro

image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?
image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.