Traumele copilăriei (IV): masa festivă

Publicat în Dilema Veche nr. 1017 din 5 octombrie – 11 octombrie 2023
image

Eram deja, cred, prin clasa a IV-a, la finalul anilor ’70, cînd am asistat la o conversație neobișnuită între taică-meu și maică-mea. „Dragă, Iorgu a pățit o chestie teribilă”, a spus bătrînul. „Proful din Timișoara a refuzat, în ceasul al doisprezecelea, să-i dea acordul pentru susținerea tezei. A făcut referat negativ. Se anulează tot.” Precizări: Iorgu era un prieten de familie, asistent la Istorie, care ajunsese în faza ultimă a susținerii doctoratului și, pare-se, pierdea subit totul, întrucît specialistul de la Universitatea din Timișoara, membru în comisia de acordare a titlului, îl respinsese pe ultima sută de metri. Să adaug faptul că a obține titlul de doctor înainte de 1989 echivala cu accesul în Nirvana. O astfel de împotmolire la mal putea deveni de-a dreptul tragică, însemnînd ratarea întregii cariere academice viitoare. „Bănuiala mea e că a intrat într-o pasă ușor paranoică”, a continuat pater familias să-și analizeze amicul. „Ne roagă pe noi, prietenii apropiați, să venim cu el la masa festivă, dată, teoretic, după susținere și să sărbătorim, se înțelege, fictiv, succesul de la examenul tocmai încheiat, examen, practic, inexistent...” „Păi, și vă duceți?”, a întrebat mama cu ochii cît cepele. „Ați înnebunit și voi?”

„Problema este complicată”, a nuanțat tata. „Iorgu a rezervat pentru petrecere, cu intervenții inimaginabile, Salonul Alb, iar acum nu se mai poate retrage. Se teme de repercusiuni. Trebuie să meargă acolo cu mai mulți oameni (comisia doctorală, cum ar veni) și să mimeze veselia triumfului doctoral. Vrea ca, în ochii severi ai somelierilor, responsabililor de sală și chelnerilor – probabil toți securiști, angajați formal acolo –, noi, amicii, să jucăm rolul comisiei, iar el pe al doctorandului proaspăt laureat.” În perioada ceaușistă, Salonul Alb era restaurantul cel mai cool (mai exact, separeul unui restaurant de lux) din Iași, unde puteai oferi o masă selectă și unde intrai, desigur, doar cu pile solide. Nu te jucai cu rezervările la acest „club al diplomaților”, gestionat de „ospătari” cu carte de muncă la Tanti Secu. Profitînd de perplexitatea tăcută a maică-mii, am întrebat duios: „Și o să mîncați și mici cu muștar?”. „Nu prea cred”, a rîs taică-meu. „De ce? Vrei să vii și tu?” Eram grăsuț, curat, atrăgător (e drept, fără frac strălucitor), asemenea lui Apolodor, așa încît nu puteam decît să urlu de fericire: „Daa!” „Pesemne că un membru al comisiei – cel din Timișoara voi fi eu, după cum am stabilit cu Iorgu – își poate aduce și fiul dolofan la masă”, a concluzionat bătrînul...

Prin urmare, în ziua sărbătoririi „doctoratului” lui Iorgu, puși la patru ace, eu și tata pășeam sobri în distinsul Salon Alb. Un chelner cu papion negru la gît și ștergar alb pe brațul stîng ne-a condus la masă. Ceilalți sosiseră mai devreme. Toți, aveam să constat la o privire rapidă, prieteni de familie. Îi cunoșteam bine, însă convenția fusese că vom evita orice familiarități, pentru a nu ne da de gol. Iorgu, vesel nevoie mare, a stabilit imediat tonul înalt al discuțiilor: „Bine ați venit, domnule profesor!”, i s-a adresat el bătrînului meu. „Sper că localul satisface exigențele timișorene... Ooo, ați venit și cu fiul, nu-i așa?!”, a continuat ghiduș, întinzîndu-mi mîna. „Cum te cheamă, puișor?” Ei, pentru asta nu eram pregătit! Nimeni nu-mi zisese dacă am voie să-mi folosesc numele real sau nu. „Gudrun”, am răspuns după o clipă de ezitare. Începusem să citesc, la vremea respectivă, povestea unui cavaler medieval numit... Gudrun. Aveam să aflu peste cîteva zile că, în realitate, Gudrun era fată, dar ce mai conta? Auzindu-mă, taică-meu, Iorgu și restul convivilor (care mă știau de cînd mă născusem) au căscat niște globi oculari cît micii pe care abia așteptam să-i devorez. Se vorbea cu dumneavoastră, atmosfera era elevată. Din cînd în cînd, cîte unul dintre membrii „comisiei” ridica paharul cu șampanie și îl felicita pe „doctorul în istorie”: „Felicitări, domnule asistent universitar, și mult succes în continuare! De acum nimic nu vă mai stă în cale!”. „Vă mulțumesc! Vă sînt recunoscător, domnilor profesori, pentru efortul făcut și pentru aprecierile dumneavoastră generoase! Sînt copleșit”, zicea Iorgu cu gura pînă la urechi de fericire. Se bea cu gesturi elegante. Mie ospătarul mi-a adus patru mici cu muștar și două chifle. Nările mi se dilataseră sălbatic. „Doctorul” rîdea și făcea plecăciuni. Lumea nu mai contenea cu urările și felicitările...

Deodată, Iorgu s-a oprit din rîs, lovit parcă de trăsnet. A început să plîngă cu hohote și sughițuri, tînguindu-se: „Cum mama mă-sii a putut ticălosul ăla, fraților, să-mi blocheze doctoratul? Cum mama mă-sii?”. Șeful de sală a venit lîngă noi agitat: „S-a întîmplat ceva?”. „Nu, nu!”, au strigat ceilalți. „Lacrimi de bucurie!” Numai eu înfulecam meticulos. Nu-l citisem încă pe Labiș, dar, la ocheada retrospectivă, mă văd în tabloul lui carpatin perfect: Mănînc și plîng. Mănînc.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Omul multiplu, Editura Junimea, 2021.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.