Traumă? Ei, aş! Nu mă-nnebuni!

Publicat în Dilema Veche nr. 593 din 25 iunie - 1 iulie 2015
Bun şi rău jpeg

După 25 de ani, mineriada care a terminat violent mişcarea paşnică din Piaţa Universităţii a fost rememorată cu voluptate în mai toată presa românească. Remarc, încă de la început, că ceea ce era acum un sfert de veac o temă controversată, cu aprige opinii pro şi contra spuse peste tot (în presă, în Parlament, pe stradă, în familie etc.) face, astăzi, unanimitate: în 2015, toată lumea ţine cu Piaţa! Un semn de maturizare, fără îndoială – nu întotdeauna controversa e sănătoasă. Sînt chestiuni (foarte puţine!) în care unanimitatea înseamnă sănătate. 

Citind multe dintre cele scrise peste tot despre mineriada din 1990, văzînd la televizor analize, (re)interpretări ale acelor zile, „dezvăluiri“ şi amare reflecţii, mi-am adus aminte şi eu de o mică întîmplare pe care cred că are sens să o povestesc aici, acum, după ce momentul potrivit evocării a cam trecut. Şi întîmplarea pe care o povestesc s-a petrecut la mulţi ani după mineriadă. În 2008. Într-o zi din intervalul 1-15 iunie. Nu mai ştiu precis în care. În orice caz, era în intervalul dintre cele două tururi de scrutin ale alegerilor locale din acel an. La Bucureşti, intraseră în turul al doilea Sorin Oprescu (chipurile independent, în fapt candidat al PSD) şi Vasile Blaga (candidat al PDL). Primul tur stabilise o diferenţă foarte mică între cei doi, de sub 1% în favoarea lui Oprescu, dar şi victorie categorică, la 12 procente, a PDL în faţa PSD în Consiliul General. Aşadar, alegerile pentru Primăria Generală a Capitalei aveau să fie tensionate. 

Tema mineriadei devenise un argument puternic în campania lui Blaga. Intenţia pedeliştilor bucureşteni era aceea de „a-l lipi“ pe Oprescu de Ion Iliescu (nu era greu, pentru că toată lumea ştia cît de apropiaţi sînt cei doi) şi de a lovi în ei cu mineriada. Găsesc, în presa vremii, prima reacţie a lui Vasile Blaga după primul tur, elocventă pentru strategia acelei campanii: „Aliaţii mei sînt bucureştenii, care înţeleg foarte clar că, votîndu-l pe Oprescu, îl aleg pe Iliescu, un om care a adus minerii la Bucureşti şi a făcut atîta rău României, vrea să obţină ceea ce nu a obţinut niciodată – să cîştige Bucureştiul prin Sorin Oprescu“. Mi-amintesc că urmărisem cu atenţie felul în care campania lui Vasile Blaga dezvoltase tema mineriadei. Mă contraria, însă, sentimentul că efectul acestui efort propagandistic părea că pică în gol. Aveam sentimentul că, în sufletul bucureşteanului din 2008, faptul că Ion Iliescu adusese minerii nu mai însemna mare lucru. Văzusem şi reacţiile lui Sorin Oprescu la aceste şarje. La început, s-a speriat puţin şi a încercat să pareze, spunînd că, în 1990, el personal nu avusese nici o legătură cu mineriada. După un timp, însă, Oprescu s-a relaxat. Şi nu a durat mult pînă cînd a început să răspundă „la mişto“ reproşurilor aruncate cu patos civic de Blaga în privinţa mineriadei. Sigur, trecuseră 18 ani, dar îmi spuneam că traumele sufletului colectiv nu se vindecă aşa repede. Cuvintele acestea, „traumele sufletului colectiv nu se vindecă aşa repede“, le-am folosit şi în discuţia pe care am avut-o, în acele zile, cu Sorin Oprescu. Cu care am ajuns să vorbesc în cadrul unei întîlniri pe care doctorul a avut-o cu membrii Grupului pentru Dialog Social, la sediul din Calea Victoriei. Aceasta e întîmplarea pe care vreau să o povestesc aici. 

În intervalul dintre tururi, candidatul Sorin Oprescu a acceptat invitaţia Grupului pentru Dialog Social de a participa la o discuţie fără presă cu membrii săi, aşa cum o făcuse, de altfel, şi Vasile Blaga. Spre deosebire de candidatul PDL, care discutase cu membrii GDS foarte relaxat, fiind convins că are deja voturile lor, „independentul“ Oprescu ştia că vine în gura lupului. Din acea discuţie îmi amintesc, ceţos, episoade diverse, unele mai nervoase, altele mai comice. Dar îmi amintesc clar că, în intervenţia mea, i-am vorbit lui Oprescu despre mineriadă. I-am spus că mi se pare nepotrivit felul în care tratează acest episod de istorie bucureşteană (mă refeream la unele declaraţii zeflemitoare pe care le făcuse) şi, aproape textual, i-am spus că, dacă vrea să fie primarul acestui oraş, trebuie să-i respecte istoria cu toate bunele şi relele ei, iar ca medic ar trebui să ştie că „traumele sufletului colectiv nu se vindecă aşa repede“. Mi se părea că mineriada este, pentru conştiinţa bucureşteanului, o traumă, şi că Sorin Oprescu, deopotrivă ca medic şi ca politician aspirant la Primăria Bucureştiului, are datoria să o respecte măcar, dacă nu e în stare să o vindece cumva. Oprescu s-a uitat la mine atent. Stăteam pe fotolii, faţă în faţă, la doar doi metri unul de celălalt. Am avut impresia că se gîndeşte serios la ceea ce i-am spus şi, din privirea lui, mi s-a părut că înţeleg ceva esenţial: nu se gîndise niciodată la mineriadă ca la o „traumă a sufletului colectiv“. Nu mai ţin bine minte ce mi-a răspuns, dar nu a fost deloc „miştocar“. În restul zilelor de campanie electorală, însă, a ţinut-o pe-a lui, aşa cum începuse. Rezultatul acelor alegeri este cunoscut: Oprescu a cîştigat detaşat, obţinînd peste 56%. Oprescu ştia mai multe despre sufletul bucureştean decît mine. 

Sigur, mineriada din 1990 a fost un moment istoric extrem de complex. A avut (sau cere să aibă) consecinţe politice, morale şi judiciare. Au murit oameni. Alţii au fost bătuţi cumplit, au fost arestaţi, au fost molestaţi. Hoardele de mineri au dominat oraşul vreo două zile şi mare parte din oraş i-a aplaudat. Statul român s-a purtat oribil cu propriii cetăţeni, fie ei mineri sau victime ale mineriadei. Ceva monstruos şi murdar a ieşit atunci la suprafaţă din adîncurile românilor. Dar în 2008, deja, asta nu mai conta nici măcar în plan electoral, adică în planul în care contează toate detaliile de doi bani din viaţa candidaţilor. De-aia mă întreb: dincolo de talk-show-uri, ONG-uri, intelectuali civici şi grohăitori politici, ce-o mai fi însemnînd mineriada în sufletul românului real de-acum, din 2015?

Sever Voinescu este avocat şi publicist. 

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.