Thierry Henry crede că VAR-ul omoară bucuria fotbalului. Păi, e mai bine cu VAR sau era mai bine fără VAR?
Era mai bine dacă Monsieur Henry tăcea, ar fi trecut proba înţelepciunii. VAR – sau Video Assistent Referee – sau sistemul care îi ajută pe arbitri să îşi corecteze greşelile cele cu voie sau fără de voie omoară, ce-i drept, cîteva lucruri. Omoară posibilitatea unei nedreptăţi. Omoară perspectiva unui furt. Omoară înapoierea crasă a fotbalului raportată la veniturile colosale pe care le generează datul cu piciorul într-o băşică. Sînt idealist, desigur. VAR nu produce automat toate aceste crime. Poţi fura bine-mersi şi cu VAR. Deja sînt cazuri documentate. Doar că nu mai poţi spune că n-am ştiut, n-am văzut, mă scuzaţi. Nu. Cînd ai posibilitatea să îndrepţi o eroare şi refuzi să o faci se numeşte act imoral asumat. Sau, pe limba fotbalului, furt pe faţă. În mod normal, la ieşirea de la vestiarele arbitrilor ar trebui să stea un procuror special şi poliţişti cu cătuşe. Căci astfel de cazuri ţin de penal şi, mai grav, de infracţiune organizată. Arareori un arbitru fură de capul lui. VAR le dă măştile jos. VAR e Batman. Ceilalţi îşi pot împărţi rolurile rămase.
T.H. a fost un mare atacant. Legenda spune că pe finalul carierei, cînd monetiza anii de glorie, juca mai bine în videogame-urile FIFA cu avatar el însuşi decît pe teren. Se zice că odată, cînd naţionala Franţei a trebuit să zboare în Insulele Feroe, iar avionul nu a reuşit să aterizeze decît după mai multe du-te-vino între micuţul arhipelag şi Norvegia, mai apoi Scoţia, Henry i-a provocat pe coechipieri, ca să-şi omoare timpul şi spaimele, la astfel de confruntări virtuale. Pe bani. Cică i-a curăţat, i-a făcut Nufăru’. Cică de atunci nimeni n-a mai vrut să joace cu el. O fi un basm, cu un sîmbure de adevăr. Iar sîmburele ăsta ne transmite că lui T.H. nu-i place să se plictisească, mereu a fost un glumeţ. Aşa o fi şi în cazul ăsta. Bucuria fotbalului nu este vicierea de rezultat. Da, VAR e enervant, pentru a verifica o fază partida trebuie oprită, se stă cîteodată minute bune în care jucătorii se răcesc, iar privitorii se enervează. Dar dacă adevărul cîştigă meciul, mergem cu toţii mai liniştiţi la culcare. VAR, cînd funcţionează corect, nu cu sughiţuri, ca la noi, şi cînd nu e lăsat pe mîna unor Bonnie cu fluier şi Clyde cu joystick, e Lumea Nouă a acestei lumi vechi. Henry e un simpatic. Bine că n-a trăit pe vremea celor care au inventat trenul sau avionul.
