Teroristul aproximativ
Iată-l! Neamule, uită-te bine! Avem şi noi terorist! E în şlapi, ras în cap şi cu unghiile netăiate. În mod clar investiţia în patru butelii l-a secătuit de bani, aşa că unghiera rămîne s-o primească de la şeful arestului. Se uită cam fix, dar nu e la concurs de frumuseţe. Important e că avem şi noi unul! Unul al nostru, imposibil de confundat cu teroristul arab sau japonez. Oricît am încerca să demonstrăm că nu ne reprezintă, că noi nu sîntem aşa, e ceva genuin românesc în el: e un neterminat. Şi nu doar atît. Şi el, ca şi boierul, democratul sau comunistul român e pînă la urmă o imitaţie de proastă calitate a originalului. Teroristul nostru avea o idee de cum să-ţi faci o bombă, însă una aproximativă. Nu se ştie dacă bomba lui ar fi omorît pe cineva sau dacă chiar ar fi explodat. I-a fost lene să caute pe net o reţetă ca lumea, pe bază de azotat, aşa c-a luat bomba cum iei hamburgherul de la drive-in. De la fast-bomba, adică staţia de butelii. Mai rău, nici nu se gîndea să moară alături de victimele sale, aşa cum ar face orice terorist islamic de bună-credinţă şi educaţie. Nici vorbă: teroristul nostru n-avea chef nici de fecioarele din rai, nici de onoarea postumă pe care ţi-o aduce un comunicat la Al-Jazeera. Îl suspectez mai degrabă că voia să-şi vadă opera la ştirile de la ora 5, ba chiar să şi sune apoi în redacţie şi să intre în direct, ca să-şi promoveze apariţia de seară de la un talk-show... Altfel spus, teroristul nostru îşi dorea să ajungă o vedetă. Deşi oficial lucrător cu ziua pentru Jihad, teroristul Alexandru spera să ajungă să-i poată spune lui Teo cît a suferit pentru convingerile sale şi lui Adelin Petrişor ce-ar face el dacă ar ajunge în Irak, după ce termină ceva de vîndut în talcioc, sîmbăta viitoare. Mai mult, teroristul nostru e şi un demagog. La fel ca primarul şi ministrul român, teroristul român promite şi el mai mult decît poate face. Alexandru bunăoară scrie de mult la CNN că va face şi va drege - cu rezultatele din teren pe care le vedem: promisiuni vagi, încheiate cu o arestare TV fără emoţie. Singurele victime ale lui Alexandru au fost celelalte ştiri cuminţi din jurnal, despre caniculă, bac-ul Monicăi Gabor şi efortul României de adaptare la acquis-ul comunitar în domeniul alcoolemiei pe şosele. Ştiri scoase din jurnal într-o baie de sînge de povestea vieţii lui, relatată de vecini care nici nu-l cunoşteau. Povestea lui Alex nu e doar o lecţie pentru români. Ar trebui să fie şi pentru organizaţia în care el căuta să se înscrie, dar nu găsea ghişeul. Fac un apel pe această cale la comunitatea Al-Qaeda să fie vigilentă. O mulţime de terorişti de proastă calitate umană, carierişti şi arivişti, s-ar putea să încerce acum să i se alăture. Între ei, teroristul bănăţean nici nu e cel mai rău: să vă ferească Allah de teroristul oltean, care fuge cu explozibilul la pescuit, ori cel moldovean, care îl vinde peste Prut, contra a două fete şi-o vadră de vin! O selecţie e deci absolut necesară: ca să nu facă de rîs organizaţia, sugerez chiar apelarea la o agenţie de casting, care poate furniza un terorist sau o teroristă drăguţă, cu dimensiunile ideale pentru a stîrni pasiuni postume şi chiar şi un pictorial în Playboy... Chiar dacă apoi trimiţi dimensiunile astea în cele patru zări, cu cîteva kile de dinamită. De fapt, şi în domeniul asasinatelor în masă avem nevoie de o multinaţională, care să introducă proceduri, amenzi şi bonusuri şi mai ales un management performant, orientat pe obiect. Alexandru e un meşteşugar foarte apropiat de băiatul de la vulcanizare, de cel de la service-ul auto din sat, de instalator sau de vînzătorul din piaţă: trebuie să stai cu ochii pe el ca să-şi facă treaba ca lumea! Etica muncii, chiar şi a muncii cu Jihadul, e o problemă pe care n-o rezolvi doar cu o convertire rapidă. În fond, acolo unde n-a reuşit Biblia, nici Coranul n-are şanse mari: teroristul român e, de fapt, pînă la urmă, tot românul terorist. Ca în vorba aceea de demult: şi ei se fac că ne urmăresc, şi noi ne facem că punem bombe!
